Am fost la PSD și Ministerul Transporturilor să văd ce au făcut în cele 15 minute de grevă

Protestul pentru autostrăzi care a avut loc astăzi în toată țara, de la ora 15, a reușit să-l enerveze la culmea pe Liviu Dragnea care l-a făcut pe Ștefan Mandachi, inițiatorul mișcării #șîeu, „circar” și „șmecher”. Nici nu aveau cum să nu se enerveze pesediștii, dacă te uiți câte corporații, firme mici și mijlocii, trusturi de presă s-au alăturat protestului. A fost o mișcare importantă, care ar trebui să le dea de gândit oamenilor din această țară.

Dincolo de greva în sine, noi am fost curioși însă să vedem ce se întâmplă la două dintre instituțiile direct responsabile pentru lipsa infrastructurii din România. Unul dintre noi a fost la sediul PSD, iar celălalt la sediul Ministerului Transporturilor.

Am ajuns în fața sediului PSD cu 15 minute înainte de ora 15.00. Pe una dintre benzile bulevardului Kiseleff, fix în dreptul porții PSD, era scris cu cretă pe asfalt un mesaj frazat ca o poezie: „15 Martie. Ora 15.15. Pauză. Stop joc. #șîeu”. Era aglomerat pe Kiseleff, așa că șoferii aveau timp să citească. Unul dintre ei chiar a dat geamul jos și, din coloană, a strigat: „Muie PSD!”.

La 15 fără 10 un Porsche a ieșit de pe poarta partidului. Mă uit la număr și văd inițialele TR, deci Teleorman. Mă mai uit o dată la număr și văd RED. Roșu, deci PSD.

La 15 fără cinci iese un portar în fața sediului, dar nu să protesteze, ci să converseze cu șoferul unei mașini de salubritate blocate în trafic. „Ce faci, tati?”, îl întreabă șoferul. „Aștept niște mobilă”, răspunde portarul. Peste un minut apare și al doilea portar și mă ia la întrebări. Îi spun că fac un reportaj pe timpul protestului - cutare, cutare. Omul răspunde plictisit:

„Nu e niciun politician înăuntru. Sunt numai niște electricieni. Se renovează sediul, că totul cade, pute, se dărâmă. Au turnat și asfalt de curând”. Mă uit în curtea PSD și văd un strat proaspăt de asfalt, ca la o inaugurare de autostradă.

Se face fix. Mai iese o mașină pe poarta PSD. Ce număr crezi că avea? Evident, tot Teleorman. La și două minute apare un domn de 40 de ani care își face un selfie în față la PSD. Intru în vorbă cu el.

„Nu merge să-mi dau check-in. Mă așteptam să pună vreo doi-trei șoferi mașinile de-a curmezișul pe Kisellef în semn de protest, dar văd că e liniște”, spune Ciprian Iacob, angajat la o firmă privată pe la Piața Domenii.

Se face 13.05. Peste stradă se strâng 16 persoane care se aliniază cu spatele la sediul PSD, ca un zid uman. Îi întreb dacă sunt de la EximBank, banca deținută de statul român, cu sediul peste drum de PSD. „Nu, suntem de la o firmă privată, lângă EximBank”, răspunde o doamnă.

La 15.09 își face apariția o mașină de poliție, care parchează pe trotuar, la trei metri de protest. Încep miștourile.

„Băi, poate protestează și poliția. Dacă ne întreabă de ce ne-am adunat aici, spunem că facem brainstorming și îi băgăm în ceață”, râde unul dintre protestatari. Peste două minute, polițistul deschide portiera mașinii, scoate un picior pe trotuar și își aprinde o țigară.

„2.10- 2.10. Coporatiști periculoși”, fac mișto corporatiștii. Glumele continuă: „Trăiască conducătorul iubit. Preamărite Liviule”. Se râde, e voie bună, soare. Între timp, traversează și domnul cu selfie-ul de pe partea cealaltă a străzii, plus încă un cetățean curios. În total, 18 oameni tratează cu spatele PSD.

Ora 13.15. Gata protestul! Oamenii aplaudă și se întorc la treabă. Dintr-o mașină răsună BUG Mafia: „Ai grijă ce faci. Cu cine te bagi. Și vezi cum poți. Să fii peste toți!”.

În acest timp, Liviu Dragnea era la Dâmbovița , unde aveau loc alegeri pentru șefia filialei PSD. Fostul președinte, Adrian Țuțuianu, a fost dat afară din partid pentru că i-a cerut demisia lui Dragnea. De la Târgoviște, Dragnea l-a luat la șuturi pe omul de afaceri sucevean care a construit primul metru de autostradă în Moldova.

Poate n-ai înțeles, dar Dragnea a spus că la 12.30 (fix) a început construcția primilor metri reali din autostradă care urmează să lege Moldova de Transilvania. În realitate, e vorba de centura Bacăului, pe care PSD a numit-o „parte integrantă din autostrada Moldova”. Pentru autostrada în sine, cap-coadă, nu există nici măcar studiul de fezabilitate. (Ernest Mânzac)

Eu sincer nu mă așteptam să se întâmple cine știe ce p-aici. Și, din păcate, am avut dreptate. La cât de repede merg trenurile, la cât de organizat e transportul public în comun și la cât de bine se circulă pe drumurile din România (de autostrăzi nici nu-ți mai zic!), aș putea spune că oamenii responsabili de infrastructură protestează vehement de ani de zile. Doar că nu ne-am prins noi.

A trebuit să vină un tip din Moldova să ne trezească. În fine, nu știu prin ce birouri protestează de obicei funcționarii și oficialii, că pe afară nu i-am ginit. De vină o fi fost și vremea asta, care-i la fel de schimbătoare ca-n filmele SF. Meteorologii anunțau 20 de grade la începutul săptămânii pentru ziua de vineri, da` n-a fost să fie. Ne-am mulțumit cu vreo 13 și cu un soare timid. Mă rog, asta nu-i o scuză, că-n țară tot a înghețat activitatea în sfertul ăsta de oră.

Am ajuns cu câteva minute înainte de ora 15 în fața ministerului, clădirea asta oribilă la aspect, parcă desprinsă dintr-un film sumbru, comunist. Primul test a fost să văd cum pot pătrunde-n clădire. Am deschis vertiginos ușa de la intrarea G, la Relații Publice, c-o mândrie teribilă de moldovean care vrea și el autostradă la el acasă (nu că-n restul țării ar fi). Curajul și determinarea mea n-au trecut neobservate, chit că privirea mea era ațintită asupra culoarului de acces pentru funcționari: în mintea mea, dacă lăsam impresia că știu exact unde am de gând să ajung, treceam neobservat de tipul de la pază. La naiba, n-a fost să fie, am fost deconspirat:

„Domnu`, domnu`, alo, unde vreți să mergeți?”, m-a abordat serios polițistul de la intrarea către birourile oficialilor. „Șî eu pi la minister”, am răspuns.

I-am explicat frumos de ce am venit, pentru #șîeu și l-am întreb dacă pot să mă plimb pe holuri, să văd cum reacționează oficialii. Nici legitimația de presă nu m-a ajutat. Și nici n-a vrut să vorbească cu mine despre treaba asta, a zis că-i imparțial și nu se cade. Ghinion, așa că am făcut stângă împrejur și am mers către intrarea oficială. Acolo, la fel: „unde mergeți, domnu?”, m-a întrebat paznicul.

I-am explicat de ce sunt acolo și l-am rugat să mă lase măcar să-mi fac un selfie în față la minister. Și-a scos telefonul din dotare, a sunat la Jandarmerie, a explicat situația, iar răspunsul lui n-a întârziat să apară: „îmi pare rău, șefu`, nu te pot ajuta, nu-i după mine”. Am mai stat două minute de vorbă, timp în care mi-a explicat că și el își dorește autostrăzi și multe altele din partea Statului, doar că preferă să rămână imparțial și că nu face politică. Ce să zic, de înțeles.

Nici bine n-am terminat de vorbit cu paznicul care m-a invitat călduros să ies din curtea ministerului, c-au apărut 12 inși cu foi A4 pline de mesaje: #șîeu, #Româniavreaautostradă, chestii din astea. S-au așezat în fața clădirii și au protestat pașnic, cu foile la vedere. Erau toți colegi la o firmă mică din apropiere și „au ieșit în pauză și ei, 15 minute”. Singurii din zonă. A mai fost înainte un tip care făcea un live pe Facebook de pe tabletă, dar a fugit rapid înapoi la treaba lui. „Dar unde-s funcționarii, unde-s funcționarii?”, a întrebat una dintre tipe.

Alt coleg n-a ezitat să răspundă: „la bugetari s-a terminat programul la 14, să n-apuce să protesteze”. Glumițe, haz de necaz și 15 minute de pauză și spirit civic din partea a câteva persoane. Oamenii au zis că încă mai speră că se poate schimba ceva. Două tipe erau chiar din Moldova. Una de pe la Vaslui, alta mai din nord. Doar la origini, că acum sunt stabilite-n București. Păcat că n-a fost mai multă mișcare, cred că se putea mai bine. Dar măcar mi-am petrecut 15 minute din viață cu câțiva oameni faini. (Vlad Popovici)