De ce protestele din stradă nu-i mai sperie pe pesediști

Protestul de duminică seară din Piața Victoriei, împotriva modificărilor făcute de Tudorel Toader legilor justiției, a reușit să adune câteva mii de oameni, dar nu suficienți pentru a schimba decizia Guvernului. Nici nu mai contează dacă au fost cinci mii de protestatari sau zece mii (în niciun caz mai mulți), ideea e că, așa cum arată acum lucrurile, mișcările de stradă din România par să fi ajuns într-un punct mort. Un grup conștiincios de oameni, din București și marile orașe, aproape mereu aceiași, sancționează derapajele Guvernului în materie de justiție, dar nu mai are forța din anii trecuți de a schimba lucrurile: așa cum s-a întâmplat la Colectiv, când a dat jos Guvernul Ponta, sau când a determinat abrogarea infamei ordonanțe 13, în februarie 2017.

În condițiile astea, poți să te întrebi pe bună dreptate: dacă nici presiunea străzii nu mai contează, atunci cine mai poate opri Guvernul Dăncilă din drumul către autocrație?

Întreb asta pentru că știi ca și mine că un guvern ales legitim nu poate fi ținut în frâu, să nu facă abuzuri, decât prin proteste. Sigur, mai există avantajul că facem parte din Uniunea Europeană și, după cum ai văzut, Dragnea, Dăncilă și Toader sunt totuși monitorizați îndeaproape. Dar fără opoziția reală și fermă a cetățenilor, nici liderii europeni nu pot face mare lucru. Vezi cazurile Ungariei și Poloniei.

Există câteva motive importante pentru care schimbările făcute în justiție de ministrul Tudorel Toader nu stârnesc revolta unui număr mai mare de cetățeni. Să le iau pe rând.

În România există în acest moment două mari categorii de oameni. Plus altele mai mici, dar două sunt importante. Prima e formată din bugetarii cărora PSD le-a mărit salariile, pensionarii cărora PSD le-a crescut pensiile (sau urmează să le crească). Aici intră și cei cu pensii speciale, care câștigă de câteva ori mai mult decât pensionarii obișnuiți.

În cea de-a doua categorie, sunt românii care lucrează în privat și care aud în fiecare zi că măsurile economice ale PSD le afectează veniturile (trecerea contribuției de la angajator la angajat, inflația, taxa pe lăcomie, desființarea pilonului II de pensie etc). Unele sunt adevărate, altele nu, ideea e că românii din mediul privat stau de doi ani cu ochii pe salariu.

Din cele două mari categorii de români, prima nu prea are mari motive de supărare pe PSD. De ce ar ieși să protesteze împotriva unui guvern care le-a crescut veniturile? Sigur, nu generalizez, dar protestele pentru statul de drept sunt o preocupare în primul rând pentru cei care și-au acoperit nevoile primare. Ori noi nu suntem încă acolo.

E foarte complicat să explici unor oameni fără studii juridice ce anume se schimbă în legile justiției. Dacă la ordonanța 13 lucrurile erau clare, se dezincrimina abuzul în serviciu sub un anumit prag, astfel încât Liviu Dragnea și alți infractori să scape de pușcărie, acum lucrurile sunt mai complicate. Tudorel Toader a creat o secție de procurori care nu se subordonează procurorului general și care anchetează doar magistrații. Cu alte cuvinte, puterea politică are acum un instrument de intimidare asupra procurorilor și judecătorilor din România. „Mare scofală”, ar zice omul simplu. „Și până acum nu a fost la fel?”. Complicat să-l contrazici, nu-i așa?

Să zicem că te pui în pielea unui român ocupat, de bună-credință, care a muncit toată săptămâna, iar în weekend a aflat că este un mare protest în Piața Victoriei. Ar vrea să participe și el și intră pe Facebook să se informeze: „Ciuma roșie îngenunchează justiția!” „Ieșiți în stradă!”, „Slugărel- Tudorel”, „Dacă nu ieși în stradă, îți meriți soarta!” etc. Foarte puțini dintre cei care mobilizează oamenii la proteste își mai bat capul să explice pentru ce anume trebuie să ieși în stradă. Să zică de ce e rău că se schimbă legile justiției prin ordonanță de urgență, fără să fie consultați și cei care trebuie să le aplice. E de ajuns că te cheamă el în stradă, tu trebuie să te execuți. În plus, mai e și această furie a unora pe oamenii care nu vin la proteste. „Ești prost dacă nu ieși acum în stradă, când te chem eu!”. Serios, păi dacă e așa, du-te tu, lasă-mă pe mine în prostia mea!

Dacă eu sunt conectat la ce se întâmplă în justiție, nu înseamnă că la fel de conectat este și vecinul de la etajul 1. Astă vară, o vecină, biolog de profesie, m-a auzit vorbind despre referendumul anti-gay și m-a întrebat despre ce vorbesc. Nu știa că se organizează referendum în România pentru schimbarea Constituției. În cazul ăsta punctual, a fost perfect. Nu știa, n-o interesa, nu s-a dus și nu s-a făcut cvorumul. În alte situații, nu. Protestele sunt un subiect pentru bula noastră, sunt mii de alte bule de Facebook unde subiectul nu există. Pentru că așa funcționează societatea: în bule.

Bun, mergem la proteste. Și acum ce facem? Stăm și ne uităm unii la alții, fumăm, strigăm „Muie PSD!”, „Slugărel-Tudorel” și cam atât. Nu poți să stai două-trei ore în Piața Victoriei fără să faci nimic. Poate ar trebui să existe niște lideri care să vorbească, să cânte, să pună muzică, cum se întâmpla la mișcările pentru Roșia Montană. Dacă te duci la câteva proteste, la un moment dat ți se ia. Poate să facă PSD cea mai nefăcută dintre nefăcute, stai acasă. E deja plictisitor în Piața Victoriei, mai bine vezi un film pe Netflix.

Facebookul ne-a făcut și foarte comozi, trebuie să recunoști asta. Ne revoltăm pe Facebook, băgăm câteva statusuri din alea dure, facem o memă bună și, gata, ne-am făcut datoria față de țară. „Lasă-mă, boss, ce le-am zis-o pe Facebook, nu ai văzut câteva like-uri și share-uri am făcut, de ce să mai merg și în Piața Victoriei?” Hai recunoaște, de câte ori nu ai gândit așa, când ai văzut pe Facebook că se organizează al o sutălea protest în Piața Victoriei.

Ca peste tot în lume, protestele sunt ca niște magneți pentru fel de fel de personaje. Când l-am auzit, de exemplu, pe Mălin Bot în timp ce spunea că l-a văzut pe 10 august pe Liviu Dragnea îmbrăcat în jandarm în timp ce conducea o autospecială cu tun de apă mi-a venit să râd în hohote. Pe de altă parte, au fost oameni care mi-au spus că nu au ce căuta în locuri unde se duc și caraghioși din ăștia. Și nu poți să-i condamni.

Nu aș vrea să fiu înțeles greșit. Nu cred că trebuie să iasă jumătate de Românie în stradă împotriva legilor justiției ca să se schimbe ceva. Uneori o mână de oameni este suficient. Pe de altă parte, PSD a împins lucrurile mult prea departe. Iar dacă Dragnea et comp au ajuns să nu se mai teamă de proteste atunci clar avem o problemă.