Am zburat cu un avion în care pilotul a anunțat că este o bombă

Marți, 26 martie, pilotul zborului SQ432 de la Singapore Airlines le-a spus pasagerilor că exista o bombă la bord. După ce a fost escortată de avioane militare, aeronava a aterizat în siguranță pe Aeroportul Changi. Cu vreo 30 de minute înainte de aterizare, pasagerii au fost anunțați de amenințare. O scanare a avionului arată că nu erau obiecte suspicioase la bord.

Un purtător de cuvânt al Singapore Airlines a spus pentru VICE: „Singapore Airlines confirmă că a existat o amenințare cu bombă pentru zborul SQ423 pe ruta Mumbai-Singapore. Aeronava a ajuns în Singapore pe 26 martie 2019 la aproximativ ora 8 (ora locală). La bord erau 263 de pasageri. Asistăm autoritățile cu investigațiile și regretăm că nu putem să oferim mai multe detalii”.

VICE a vorbit cu Vijay Singh, un pasager de la bordul SQ423, ca să afle exact ce s-a întâmplat în timpul zborului. Vijay lucrează pentru VICE Asia.

Zburam de la Mumbai la Singapore, luni noaptea, pe 25 martie. Am adormit rapid și m-am trezit brusc când echipajul a început să umble la lumini și ne ruga să ne ridicăm scaunele. Până au făcut al doilea anunț, eram complet treaz. Au spus: „Doamnelor și domnilor, s-ar putea să fie o bombă în avion. Credem că e o păcăleală, dar încă investigăm. Avem avioane F-16 care ne vor escorta la aeroport”.

Dintr-o dată, un avion de luptă F-16 a trecut pe lângă fereastră. Apoi un altul. Imediat după anunț, toată lumea s-a alarmat și a început să vorbească. Era multă tensiune în aer, multe sprâncene ridicate, gesturi nervoase, grimase și un sentiment general de confuzie și nesiguranță. Unii și-au scos telefoanele și au filmat avioanele F-16 de afară.

Nu m-au făcut să mă simt mai bine. Vedeam avioanele militare şi asta doar confirma că situația escalada, deci n-am mai avut forța să filmez. Dacă astea erau ultimele mele momente?

În timp ce mă holbam la avioane, m-am întrebat ce ar face dacă ar exista o bombă cu adevărat. Ne-ar omorî ca să protejeze Singapore? De ce avioane militare? De ce F-16? Cum ar fi putut să ne ajute?

Am început să mă întreb: „O să ies de aici mort sau viu?”. Mă simțeam ca-ntr-un film. Oamenii vorbeau panicați. Echipajul a încercat să-și păstreze calmul, dar le puteai vedea îngrijorarea în ochi. Mă gândeam: „Cine o să aibă grijă de copiii mei dacă se întâmplă ceva cu avionul ăsta?”. Moartea mă fixa cu privirea.

În spatele meu era o fetiță care o întreba pe mama ei: „Mami, vom fi ok? Vom mai ajunge la Changi?”.

A fost greu pentru majoritatea oamenilor să facă față unui spațiu închis și să li se spună că era și o bombă acolo. Nu aveai scăpare. Nu aveai unde să fugi. Tot ce puteai să faci era să stai acolo și să speri, în timp ce te prefăceai că totul era ok. Membrii familiilor vorbeau unii cu ceilalți panicaţi. Toată lumea se uita pe geam. Avioanele erau foarte aproape.

Nu se țipa și urla, dar îți puteai da seama de tensiunea din aer. Îți poți imagina ce gânduri le treceau atunci prin cap. Erau cupluri, părinți cu copii, grupuri de prieteni. A fost o luptă psihologică grea pentru toată lumea.

Fetița din spatele meu o tot întreba pe mama ei de ce erau avioane militare afară, iar ea încerca să o asigure că totul era în regulă. În fața mea era un adolescent cu tatăl lui. Se întrebau dacă au auzit corect anunțul. Se îndoiau de ce le-a fost spus. Băiatul își liniştea tatăl şi îi spunea că este probabil o amenințare falsă și că nu era nicio bombă.

Pilotul nu a mai făcut alt anunț, lucru care mi s-a părut ciudat. Când vine vorba de probleme cu vremea, piloții îți transmit actualizări la fiecare zece minute. În cazul ăsta, era vorba despre o amenințare cu bombă și ni s-a spus doar o dată, fără nicio informaţie în plus. Nici asta nu m-a ajutat să mă liniștesc.

Avioanele au dispărut imediat cum am ajuns deasupra Changi și am aterizat în siguranță. Ne-am simțit eliberați când am pus picioarele pe pământ. Dar nu aveam voie să plecăm imediat. Aflaţi în siguranță, oamenii au început să nu mai fie atât de tensionaţi. Bărbații se certau cu echipajul și-i rugau să-i lase să plece fiindcă se temeau că vor pierde zborul următor. A trebuit să fim verificați de două ori înainte să plecăm, dar nu ni s-a mai zis nimic. M-am dus acasă, fericit să-mi văd familia.

Acum că vorbesc despre asta, a trecut aproape o săptămână și frica mea s-a transformat în confuzie și frustrare. Nimeni nu vorbește despre ce s-a întâmplat, iar Singapore Airlines nu a mai contactat niciun pasager. Până la urmă nu mi-au spus decât că s-ar putea să mor în avionul lor. Nu-i mare scofală.

Mă întreb de ce s-a mai făcut anunțul. E ciudat să spui oamenilor că s-ar putea să fie o bombă în avion când nu ești sigur dacă e adevărat. Când e justificat să anunți aşa ceva? De ce să sperii pe cineva? Sau e mai bine pentru pasageri să știe că există o posibilitate?

Mai târziu, la știri au spus că imediat după ce a decolat avionul, cineva a sunat și anunțat că era o bombă la bord. Dar pilotul nu ne-a spus despre asta decât cu jumătate de oră înainte să aterizeze avionul, lucru care nu are niciun sens. Dacă amenințarea era adevărată, nu ar fi trebuit să aterizăm de urgență?

Și care e faza cu copilul și femeia din avion care au fost reținuți pentru interogatoriu? Cine sunt ei? De unde sunt? De ce ar fi avut legătură cu asta?

La o săptămână după incident, sunt recunoscător că sunt viu, dar încă aștept răspunsuri.

Articolul a apărut iniţial pe VICE ASIA.