Un polițist îți spune ce se întâmplă noaptea, în București, în epidemia de coronavirus

Odată cu măsurile restrictive de circulație a cetățenilor impuse de ordonanțele militare date de Guvern, de când România a intrat în stare de urgență, forțele de ordine au început să patruleze străzile ca să-i trimită pe oameni în case, să aplice sancțiuni acolo unde este cazul, dar și să-i verifice pe cei care trebuie să respecte izolarea la domiciliu. După ce recomandările din cea de-a doua ordonanța militară au fost mai degrabă sfidate de români, când au dat buzna în parcuri și la grătare, Guvernul a decis că e nevoie de ordonanța militară 3 care transformă recomandările în obligații. Mai mult, din 25 martie, și armata a ieșit în stradă, ca să ajute poliția să-i verifice pe oameni și să-i trimită acasă.

După cum știi deja, ca să ieși din casă, trebuie să ai un motiv bine întemeiat și menționat în ordonanța militară, dar și o declarație pe propria răspundere pe care să i-o arăți polițistului când te întreabă ce faci pe-afară. Cu toate astea, amenzile (de la o sută la cinci mii de lei) curg pentru că mulți cetățeni ignoră în continuare măsurile, deși numărul de infectați cu coronavirus în România a trecut de o mie.

Am vorbit cu Radu Duțu (32), polițist în București, același care strângea semnături pentru campania Fără Penali, despre ce înseamnă să patrulezi străzile Capitalei în timpul epidemiei, cum le vorbește oamenilor și la ce riscuri se supune împreună cu colegii lui.

VICE: Ai ieșit să patrulezi pe străzi? În ce zone și cum acoperi teritoriul?
Radu Duțu: În mod normal, în compartimentul în care lucrez în prezent, nu fac patrulare, însă starea de urgență m-a readus în stradă, unde acum e cea mai mare nevoie de forțe de ordine. În seara de 24 martie a fost prima tură de noapte pentru mine, de când s-au impus interdicțiile prin ordonanțe militare. Practic, am avut de patrulat pe toată raza secției, undeva în Sectorul 5, și e trist să vezi câți oameni inconștienți găsești umblând aiurea, în miez de noapte.

Toată lumea patrulează, inclusiv criminaliști, judiciariști, polițiști de la SICE (Serviciul de Investigare a Criminalității Economice) etc.. Sunt oameni pe care nu îi văzusem în viața mea îmbrăcați în uniforme, în cei peste șapte ani de când lucrez la secția asta. Aș putea spune că undeva la 90% din activitatea instituției se axează pe ordine publică, în momentul de față.

Spune-mi cum arată o zi de patrulare.
În principiu, încerci să acoperi eficient o suprafață cât mai mare când patrulezi, verifici persoanele care sunt izolate la domiciliu și aplici prevederile ordonanțelor militare care s-au emis. Bineînțeles, colegii de la Siguranță Publică și Patrulare, pe lângă activitățile astea, le au și pe cele specifice lor: intervenții la evenimente semnalate prin 112, verificări ale persoanelor arestate la domiciliu, constatări de infracțiuni etc..

Cum se face verificarea persoanelor care sunt izolate la domiciliu, intrați în contact cu ei?
De regulă, mergem la ei la ușă. Avem fișa fiecărei persoane, cu datele personale și fotografie, așa că nu putem fi păcăliți. Am colegi care preferă să nu ia contact direct cu persoanele, așa că le apelează pe numerele de telefon și le cer să iasă la fereastră. Cred că e mai bine așa, implică mai puține riscuri.

Ce le spui oamenilor pe care-i găsești pe stradă?
Le spun că, ieșind din casă, se expun la pericolul de a se contamina cu virusul și, astfel, îi expun și pe alții cu care ei intră în contact ulterior. Iar dacă se va continua așa, la un moment dat, vom ajunge în situația extrem de gravă în care spitalele nu vor mai face față numărului mare de bolnavi și vor muri foarte mulți oameni, fiindcă nu va mai avea cine să-i îngrijească. Încerc să îi fac să conștientizeze cât de periculos e virusul și cum contribuie ei la răspândirea lui, prin faptul că nu stau acasă.

Aplici multe amenzi sau doar „cu vorba bună”?
Am dat aproximativ 20 de amenzi, în două ture, până acum, și o fac fără ezitări în ceea ce privește încălcările ordonanțelor militare. Dacă pe vremea când lucram la patrulare, mă gândeam și la aspecte cum ar fi situația socială a persoanei și căutam să fiu înțelegător în anumite situații, acum am fost nemilos cu cei ieșiți pe străzi. Inconștiența nu o pot tolera!

Cum reacționează oamenii când le spui să se ducă în case?
Majoritatea sunt receptivi la mesajele pe care le transmit. Însă, bineînțeles, sunt și categoriile de oameni care nu înțeleg, indiferent cum le explici. Unii o dau în conspirații, alții aruncă placa cu „norma de amenzi", cu abuzurile, alții se enervează că îi amendezi doar pentru că „merg și ei până la o prietenă". Totuși, absolut toți și-au semnat amenzile, ceea ce mă face să cred că, pe undeva, și-au dat seama că e greșit să fie pe străzi. De regulă, dacă îi prinzi arțăgoși de la început, așa o țin până la final.

Ce tipuri de oameni ai întâlnit cel mai des și din ce categorii?
Bătrâni nu am văzut, noaptea. În schimb, întâlnesc mulți oameni care se întorc, se deplasează ori chiar sunt la serviciu. În rest, în mare parte sunt „clienții vechi”: oameni cu antecedente penale, persoane dependente de alcool, droguri etc.. Eu însă merg pe varianta: amendă mică (o sută sau două sute de lei) și explicații clare. Dacă văd pe cineva cu plase cu mâncare, fără să aibă declarația la el, nu sunt absurd să-l amendez. Îmi dau seama că vine de la cumpărături, așa că îi explic prevederile legale și rămâne totul la nivel de atenționare verbală.

Unde ies oamenii în continuare cel mai frecvent?
Temperaturile mai scăzute care au fost zilele astea au împiedicat formarea de grupuri prin cartier. Ăsta e un avantaj foarte mare, însă și așa, sunt destui care umblă pe străzi, chiar și noaptea.

Ce simți că te frustrează în stradă?
Încordarea mea psihică, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, este foarte mare în perioada asta. Dacă, în mod normal, într-o tură, ai și momente firești de relaxare, acum ești la foc automat. La fiecare câteva minute, întâlnești o persoană pe stradă fără un motiv întemeiat (cu referire la cele prevăzute în ordonanțele militare), aplici sancțiuni, una după alta, ai senzația că nu se mai termină oamenii de pe străzi, intri în polemici cu mult mai mulți decât ești obișnuit în mod normal într-o tură.

Pe lângă astea, ai dezamăgirea să constați că sunt unii colegi care nu par să se implice prea mult, care, la rândul lor, iau în derâdere toată situația cu virusul sau poate, pur și simplu, evită să se expună. Habar n-am ce motive au, dar e maxim de frustrant, fiindcă, în plină criză cu COVID-19, încerc să-mi fac datoria cât mai bine și văd cum pe alții îi doare fix în cot. În unele momente, te simți depășit de situație și demotivat, că nu putem compensa neimplicarea lor, eu și alți colegi, oricât ne-am strădui.

În ce sens unii colegi sunt delăsători sau puțin implicați?
Ca un exemplu recent, în timp ce amendam persoane, treceau pe lângă noi alți oameni, de care, evident, nu ne puteam ocupa în acel moment, iar în spatele lor un alt echipaj nici nu-i băga în seamă. Cetățenii amendați îți dai seama că se simțeau nedreptățiti. Unii ne mai strigau: „dar pe ei de ce nu îi amendați?”.

Ți-e teamă de infectare când ieși pe stradă?
Sunt resemnat cu gândul că am șanse foarte mari să mă contaminez cu virusul ăsta, fiind într-una dintre cele mai expuse categorii profesionale, mai ales că instituția nu s-a preocupat îndeajuns pentru a-și proteja personalul.

Ce echipamente ați primit pentru aceste „patrule de noapte/zi”?
La intrarea în secție avem în permanență unul-două bidoane cu alcool sanitar, cu care ne dezinfectăm pe mâini, de fiecare dată când intrăm în sediu. Avem un comandant tânăr, care s-a zbătut să obțină cât mai multe produse sanitare de protecție (măști chirurgicale, mănuși de unică folosință, spirt), însă nu e suficient ce ne oferă instituția.

Măștile chirurgicale pe care le purtăm pot fi utilizate maximum patru ore (noi le purtăm șapte-opt ore) și sunt total ineficiente împotriva virusului, ajută poate doar din punct de vedere psihologic. În schimb, am văzut că polițiștii de frontieră din aeroporturi sunt decontaminați din cap până-n picioare cu un pulverizator de substanțe împotriva virusului. Cred că ar fi fost util să avem așa ceva, încă de la început, în fiecare secție de poliție. Și nu ar strica să se facă niște testări pentru COVID-19 în secțiile de poliție. S-ar putea să avem surprize.

În cartiere se aude mesajul „stați în case” de la megafon, transmis din mașini de poliție. Și tu ești în aceste mașini?
Eu, nu, dar alți colegi, da. Mesajul este unul preînregistrat și cred că toată lumea trebuie să-l transmită, prin toate căile de comunicare posibile. E foarte important ca oamenii să înțeleagă că trebuie să limiteze la maximum ieșirile din case.

Când ești acasă și auzi tu mesajul ăsta, ce sentiment îți dă?
Sincer, mie mi s-a părut puțin înfricoșător să aud mesajele alea, în timp ce mă aflam în locuință. Mă simțeam cumva ca în filmul horror The Purge.

Au ieșit în stradă armata, cu vehicule blindate și militari cu mitraliere, împreună cu poliția. Crezi că este necesar ca oamenii să vadă armata pe stradă?
Eu cred că oamenii, văzând militarii și vehiculele militare pe stradă, ajung să conștientizeze că situația este extrem de gravă, dacă s-a ajuns până aici și atunci vor lua mai în serios mesajele transmise de autorități cu privire la acest virus. Trebuie să înțelegem că, în momentele astea, sistemele de ordine publică și de sănătate sunt cele mai importante pentru combaterea răspândirii virusului. Armata vine în sprijinul nostru, al forțelor de ordine publică, fiindcă e necesar să acoperim o arie cât mai mare.

Crezi că are vreo influență, alta decât de intimidare, asupra oamenilor?
Nu e vorba de intimidare, nu știu dacă unii așa percep, dar dacă intimidarea ajută în momentele astea, atunci e binevenită. Sper doar să nu fie prea târziu, după inconștiența pe care am văzut-o cu toții, în ultimele săptămâni, în rândul populației.

Există temeri că o stare de pandemie prelungită va crește infracționalitatea. Ați analizat astfel de scenarii de tâlhării?
Desigur că o stare prelungită a restricțiilor actuale, la un moment dat, pot conduce și la comportamente infracționale, pe fondul lipsei banilor. Sunt sigur că sunt destul de multe persoane în situația asta. De aceea, tot spun că sunt unii colegi care ar trebui să fie mai responsabili cu aplicarea măsurilor, fiindcă de modul cum ne facem noi treaba va fi determinată și durata acestei crize.

Ce alte soluții vezi tu posibile pentru a-i convinge pe oameni să stea acasă?
Sincer, dacă actualele măsuri luate nu sunt suficiente, cred că înăsprirea legislației, atât contravențională, cât și penală e necesară. Am făcut chiar zilele trecute niște propuneri în acest sens. Și poate nu ar fi rău să fie extinse atribuțiile de constatare a contravențiilor prevăzute în ordonanțele militare și către alte forțe.

Cred că cel mai mult trebuie lucrat cu mentalitatea acelor colegi care tratează superficial această stare de urgență, fără să fie conștienți că depinde foarte mult de noi cum vor evolua lucrurile mai departe.

Ce propuneri ai făcut?
Pe scurt, am sesizat faptul că actuala prevedere din OG 2/2001 privind posibilitatea plății a jumătate din minimul amenzii în 15 zile face ca amenzi mari de cinci mii, patru mii, două mii de lei, dacă sunt plătite în 15 zile, să se transforme în sume ridicole de 50 lei pentru persoane fizice și cinci sute lei pentru persoane juridice. Eu am propus să fie modificată acea prevedere, astfel încât contravenientul să poată plăti 20-25% din amenda primită, în 15 zile, ceea ce ar întări autoritatea instituțiilor de aplicare a legii.

De asemenea, am propus ca toate sancțiunile contravenționale prevăzute în acte normative să fie transformate în puncte-amendă, iar un punct-amendă să fie echivalentul a 1% din salariul minim pe economie, pentru ca în felul acesta, sancțiunile să fie în permanență corelate cu posibilitățile financiare ale cetățenilor.