Publicitate
Identitate

Jurnal de salariu: Cum e să trăiești în Londra, ca româncă, dintr-un salariu de o mie de lire

Lucrez într-un pub de cartier și nu dau bani pe alcool. Poate d-asta îmi permit o viață așa boemă!

de Paula Baciu
04 Februarie 2020, 9:59am

Autoarea, fotografii din arhiva sa personală

În rubrica Afară din țarădiscutăm periodic despre ce înseamnă să te muți, ca român, în diferite colțuri ale lumii.

Cine sunt?

ASL: 24, F, Londra. M-am mutat din Oradea în Londra acum mai bine de cinci ani, la 18 ani, ca să studiez. Deseori am combinat mai multe joburi part-time şi rareori am trăit pe picior mare. Aşa am ajuns să învăţ să exist fără prea multe dorinţe materiale în capitala capitalismului european.

Ca să ofer un pic de background, lucrurile nu sunt rele, în realitate, aici. Am lucrat şi full-time într-un birou ca office admin pentru o perioadă, la o companie care a căzut de acord să-mi dea o după-masă liberă pe săptămână pentru facultate. Deşi o duceam bine financiar, simţeam că n-am viaţă personală și-mi vând sufletul pentru job. Plus că mai şi studiam pentru master (Literatură și cultură rusă și est-europeană la UCL) şi aveam alte responsabilități în paralel.

Apoi, în vara lui 2019, a venit momentul mult aşteptat în care mi-am dat demisia fără niciun regret; rămăsesem în urmă cu studiile şi, mai ales, trebuia să mă ocup de dizertaţie, pe care o pusesem pe back-burner. Aveam nişte economii de vreo două mii de lire (mai mult din noroc decât din conștiinciozitate, dar asta e altă poveste) care mi-au permis să stau pe tuşă până termin cu dizertaţia şi apoi, mă gândeam eu, încă două luni până îmi găsesc job. Două luni s-au făcut cinci şi asta e situaţia în care mă găsesc acum.

Ce job am?

Între timp, economiile s-au cheltuit, printre altele, pe un concediu prelungit cu obrăznicie. Aşa că, de câteva săptămâni, lucrez la un pub care e la cinci minute pe jos de casă, manageriat de o familie irlandeză care mă iubeşte tare şi ar face orice să mă ţină. Mă simt mai liberă decât m-am simţit multă vreme, deşi am bugetul constrâns. Probabil din cauză că ne ştim atât de bine, managerii îmi dau mână liberă în materie de 90%, să-mi aleg câte ore vreau să lucrez pe săptămână, când să lucrez, plus toată încrederea lor. Și nimeni nu urlă la mine dacă întârzii cinci minute. Nu e planul final pentru cariera mea, dar îmi oferă multe avantaje.

La pub fac opt lire pe oră, aproximativ minimum pe economie, plus bacşiş, undeva la încă 0,50 pe oră în medie. Pe lună fac opt sute - o mie de lire. În Marea Britanie, în loc să lase bacşiş, unii clienţi îţi plătesc o băutură (care costă cam patru lire la pub-ul meu). Aşa că, deseori, rezolv şi nevoia de alcool pe luna respectivă. În plus, dacă lucrez în timpul zilei, pub-ul îmi dă și masa de prânz. Dacă termin munca seara târziu, îmi plăteşte taxiul spre casă.

Nu pot face o comparaţie cu România, întrucât n-am lucrat niciodată în țară. Sincer, o duceam mai bine pe banii părinţilor înainte să vin în Londra, dar ceva îmi spune că părinţii mei n-ar fi la fel de dispuşi să mă întreţină la 24 de ani cum erau când aveam 16.

Unde locuiesc? În Londra.
Ce salariu am? Opt sute - o mie de lire

Wishing Well Greenford
Pubul în care lucrez. Fotografie de Michal Kolodziejczyk via Google Maps

Cheltuieli lunare

*A se menţiona: locuiesc cu prietenul, dar deoarece ne facem moftul de a locui singuri într-un apartament cu două camere, grădină şi loc de parcare, plătim fiecare cam tot atât cât vine o cameră de persoană. În schimb, cheltuielile casnice şi mâncarea sunt împărţite la doi.

Chirie: £ 1 175,00 / 2 = £587,50 (3 342 lei) de persoană. Internetul, apa, şi impozitul sunt incluse.
Întreţinere: £ 100,00/ 2 = £50,00 de pers (285 de lei) Plătim doar gazul şi electricitatea.
Abonament la telefon: £34 (192 de lei)
Abonament la sală: £22 (124 de lei)
Alte plăți recurente spre diverse ONG-uri: £10 (56 de lei)
Transport: sub £50 (280 de lei)
Aplicaţii şi altele:
Netflix – abonament Family pe care îl plăteşte taică-meu. O întreținută pe seriale.
Spotify – abonament Family pe care îl plătesc eu şi pentru soră-mea, £15 (85 de lei)

Tutun: nu fumez, dar dacă o fac sunt genul ăla de persoană care n-are ţigări şi ia tot timpul de la alţii. „Că nu vreau să mă apuc şi eu dacă îmi iau pachet.”
Alcool: ori beau la pub pe gratis, ori cumpăr de la supermarket şi e inclus în cumpărăturile săptămânale.

Cumpărături

După lungi dezbateri cu prietenii, am ajuns la concluzia că Lidl e cu aproximativ 30% mai ieftin decât Tesco. Dar gagică-miu zice că Tesco are produse de calitate mai bună. Aşa că eu fac cumpărături de £50-60 la Lidl şi el cumpără de regulă apa (pe două săptămâni) şi dulciurile de la Tesco şi ajunge la £70-80. Aşadar, cam £140 (794 de lei) pe lună de persoană.

Binge-ul ocazional cu dulciuri: + £20 (113 lei) de persoană
Ieşiri în oraş: ţinute la minimum; pubul îmi oferă aproape toată viaţa social de care am nevoie. În rest, îmi vizitez prietenii acasă sau îi invit la mine. Fie, adăugăm un buget de £30 (170 de lei) aici.
Altele (haine, cărţi, mofturi): să zicem, cam £30 (170 de lei), deşi încerc să ţin şi aceste cheltuieli sub pragul acesta.
Cheltuieli, Grand Total: £988 (5 600 de lei)

cumparaturi londra expat romania
Cumpărături săptămânale

Realitatea de zi cu zi arată cam aşa:

Luni

8.30: Mă trezesc brusc de la alarmă şi mă duc direct la ABC-ul de lângă noi, că mor de foame. Merg cu încrederea omului mahmur care ştie ce-i trebuie, ca să nu moară, direct la raft. Iau pâine, şuncă şi caşcaval, în valoare de approx. £6-7 (45 de lei) şi fac conștiincioasă sandvișuri pentru mine & co.. Mă pun înapoi la somn, cu stomacul fericit.

12.00: Azi n-am lucrat, dar am stat în pat până la 12, ca să-mi revin din mahmureala de duminică seara.

Am luat micul dejun acasă, spaghetele de cu o zi înainte și cafeaua, și am plecat la sală.

16.00: Drumul până la sală m-a costat £3 (17 lei) transportul şi £0,69 (vreo 4 lei) o sticlă de apă, că am uitat să-mi iau de acasă. Nu dețin abonament de transport, întrucât călătoresc rar către centru.

19.00: Când m-am întors acasă, prietenul meu era la Tesco-ul din apropiere, aşa că am mers să-l întâlnesc acolo. Am făcut cumpărături de £16, deci £8 (45 de lei) de persoană, pentru cină. Chilli con carne. Ador reactions only.

În rest, stăm acasă.

Marţi

9.00: Trezirea, cafeaua o beau acasă. De regulă sar peste micul dejun. Obicei nesănătos, spun unii. Alții distrug mitul „celei mai importante mese din zi”.

11.00: Încep o tură de zi la pub. Îmi mai fac o cafea când ajung la muncă.

14.00: Iau prânzul şi nu ştiu de ce am pofta asta de Subway. Costă £3,89 (22 de lei), dar fiindcă lucrez tură de zi, e acoperit de pub.

18.00: Termin munca şi merg acasă. Fac cumpărăturile pe o săptămână de la Lidl, în valoare de £56. Împărţit la doi, £28 (158 de lei).

Stăm acasă şi ne uităm la Netflix, că am început deja You şi The Witcher.

Miercuri

10.00: Trezirea, cafeaua acasă.

Am mult de lucru pe acasă - aplicaţii la joburi, alte proiecte personale - mai ales prima parte care îmi dă mult de furcă zilele astea. Nu că nu mi-aş găsi job oricând; joburi se găsesc oriunde şi pentru toată lumea. Dar atunci când aplici la categoria „joburi care nu-s pentru toată lumea” (calificate, adică), lucrurile stau fix invers. Concurezi cu oameni cu potenţial din toate colţurile lumii care au venit pentru acelaşi job ca tine. Mai vedem ce s-o întâmpla cu piața muncii după Brexit.

Toate ca toate, iau şi prânzul tot acasă şi pe la 18.00 încep să mă pregătesc de muncă.

19.00: Încep munca.

21.00: Fug până la Tesco să-mi cumpăr un snack. Dau £2 (11 lei) pe o cutie de batoane Eat Natural, dintre care două le las la pub, pentru managerii mei, că ştiu că le plac.

00.30: Termin munca, iau un taxi spre casă – £4 (22 de lei), acoperit de pub.

bonuri tesco expat londra
Cumpărăturile săptămânale

Joi

Am ziua liberă.

10.00: Trezirea, cafeaua acasă, dar parcă nu m-a trezit.

12.00: Îmi fac o omletă înainte de a pleca de acasă.

13.00: Merg să mă văd cu nişte prietene. Cafeaua mă costă £2,20 (vreo 13 lei) şi transportul £6,90 (40 de lei). De-asta nu călătoresc eu prea des.

18.00: Mă întorc acasă. Da, nu mă judeca, doar transportul a durat două-trei ore şi am schimbat două autobuze şi un metrou! Locuiesc în Zona 4 a Londrei, mai suburbie, dar totuşi accesibilă, îi spune Greenford.

19.00: Merg să-i iau prietenului meu un sirop de tuse de la farmacie. Costă £6 (34 de lei) şi trec pe la Tesco să cumpăr ce-mi mai trebuie pentru cină (£2,65, adică 15 lei).

Mâncăm quinoa cu pui şi apoi Netflix and chill.

Vineri

10.00: Trezirea, cafeaua.

13.00: Prânzul îl iau acasă, cu ce avem prin frigider. În timpul zilei mă învârt pe acasă.

19.00: Încep munca.

00.00: La un moment dat se trezeşte unul dintre clienţii care vin la pub în mod regulat (şi îmi face capul ţăndări) să comande shot-uri pentru mine şi Celine, care lucrăm pe tură. Şi apoi încă unul, şi încă unul: trei shoturi de Tequila Rose – în mod normal costă vreo £8 (45 de lei), dar au fost acoperite de el.

02.00: Termin munca şi iau un taxi spre casă. Costă £5 (28 de lei), dar e acoperit de pub. O zi în care n-am cheltuit niciun penny.

Sâmbătă

10.30: Trezirea rapid, că am întârziat. Merg cu prietenul meu la un „Racing Experience” – cadoul de ziua lui, care a fost achitat de dinainte.

11.30: Ajungem acolo. Îmi iau o cafea nasoală de la ei, pentru care plătesc £2,20 (aproape 13 lei).

14.00: Terminăm şi plecăm spre casă.

14.30: Mă sună managerul de la pub că e nevoie de mine la muncă. Cad de acord să încep munca de la 15.00.

15.00: Sunt în bar şi n-am timp nici să respir. E ceva meci important de fotbal şi au venit mulţi să-l urmărească.

18.30: Termin munca. A fost scurt și intens.

19.00: Ajung acasă şi nu este nimic de mâncare, iar eu mor de foame. Aşa că merg direct la restaurantul libanez de peste drum şi iau un take-away pentru trei persoane – avem un prieten în vizită. Mă uşurează de £22 (împărţit la 3, deci cam £7 - vreo 39 de lei), dar de banii ăştia mâncăm toţi până puşcăm. Mai iau de la Tesco rapid nişte gheaţă şi Ginger Ale, că am poftă de Pink Gin şi Ginger Ale (ginul îl am acasă deja) – £2,60 (14 lei).

22.00: Ne uităm consecutiv la cinci episoade din You . E sâmbătă, la urma urmei. Whatever.

Notă pentru oamenii mai petrecăreți!

Dacă ne-am fi simţit mai activi, poate ne-am fi chemat prietenii şi-am fi ţinut un grătar care ne-ar fi costat 10-15 lire, adică 55 - 85 de lei (pentru că împărţim costurile cu ei de regulă) şi patru ore (pentru că nu împărţim şi timpul de pregătire a mesei şi curăţeniei de după cu ei :) ). Dar cum vine ziua mea, pun banii la șosetă, că mă gândesc să facem ceva mai interesant. Poate o excursie (costul, cu benzină cu tot, ajunge la 50 sau 285 lei de om), un restaurant (cam 15-20 sau 85-115 lei de persoană) sau o băută într-un pub mai fiţos, dar totuşi în zonă, să nu ne încurcăm cu transportul (o ieşeală ajunge liniştit la 50 sau 285 de lei, dacă nu ai grijă).

În cluburi nu ieşim din două motive. 1. Sunt scumpe. Intrarea e deseori peste 20 de lire (100 de lei) şi băuturile peste 6 (60 de lei) pentru o bere. 2. E deseori plictisitor. Sincer, viaţa de noapte din România e mult mai mişto. Treaba asta mi-a creat multe disensiuni cu mama, de când sunt plecată, deoarece invariabil primul lucru pe care îl fac când merg acasă e să aranjez o ieșire în oraş.

Duminică

12.00: Mă trezesc şi beau rapid o cafea.

15.00: Vine o prietenă la mine şi mergem împreună să mai bem o cafea la pub. Nu ne ia niciun ban.

16.00: Fac cumpărături pentru masă de la Lidl, de £10 (56 de lei).

18.00: Încep munca la pub.

00.30: Închei treaba cu câteva pahare de Bailey’s achiziţionate de managera mea şi un client cu care tot discuta ea. Aparent, managerul unui alt pub din zonă. Aparent, nu-i pasă câţi bani dă pe băutură.

Total: £88,24 (498,54 de lei)

Nu e cine ştie ce şi în niciun caz nu îmi imaginez că asta reflectă realitatea românilor din Londra. Eu n-am venit aici să economisesc bani, ci pentru a-mi face o viaţă. Iar dacă asta înseamnă să am răbdare şi să trăiesc modest, până când voi găsi jobul care mi-e destinat, ei bine, mă conformez.

Probabil că majoritatea românilor pe care îi vei întreba cât economisesc pe lună aici vor spune că undeva la peste £500 (2 825 de lei). Povestea mea e puţin altfel. Plus că nici nu mă repezesc după bani atât de tare. Poate revin cu partea a doua, după ce mă angajez la un job full-time.

Editor: Iulia Roșu

Tagged:
romani in Londra
salariu in Londra
viata in Londra
cheltuieli lunare Londra