Ce să faci dacă nu ai mai fost niciodată într-o relație și ai peste 20 de ani

Între ceea ce unii consideră a fi o recesiune sexuală și numărul record de americani care nu au fost niciodată căsătoriți, e clar că standardul parteneriatului monogam ->  căsătorie ->  copii devine din ce în ce mai puțin obligatoriu din punct de vedere cultural. Și cu toate astea, dacă nu ai avut nicio experință romantică până la 30 de ani, te poți întreba dacă este „normal” să nu fi ieșit la un date cu nimeni. Deci, este?

Răspunsul este evident da. Dar oricine care-și pune întrebarea asta s-ar putea să știe răspunsul logic, dar tot să se simtă ca singura persoană care nu a avut o relație serioasă. De-a lungul timpului te poți simți izolat, iar clișeul care spune să îmbrățișezi viața de celibatar probabil că nu te ajută prea mult, mai ales dacă știi că doar de tine ai nevoie, în timp ce îți dorești și să găsești dragostea și să-ți împarți viața cu altcineva. Nu este nimic „în neregulă” cu cineva care nu a mai avut nicio relație, dar să crezi asta poate duce la multă rușine și presiune, lucruri care îngreunează și mai mult procesul de dating. Dar există moduri prin care poți procesa experiența asta ca să te ajute să ajungi mai aproape de a avea relația pe care o vrei.

Pentru început, terapeuta Andrea Bonior sugerează să privești situația „din afară, ca un om de știință”. La fiecare etapă din procesul de dating, match-ul cu cineva pe o aplicație, primele discuții și primul date, ar trebui să te întrebi: „Care sunt caracteristicile persoanelor de care sunt atras/ă? Ce anume mă face să nu mă simt bine? Cum cunosc oamenii ăștia? Lucrurile au tendința să se desfășoare prea repede? Din ce punct de vedere e bine sau rău?” De exemplu, dacă obișnuiești să dai bir cu fugiții după câteva date-uri (sau după câteva luni de relație deschisă) ai putea fi tentat/ă să crezi că e ceva în neregulă cu tine sau cu persoana cu care ai decis să ieși la date. Dar e mult mai util și mai productiv să te gândești cum te-a făcut să te simți fiecare situație și persoană, poate cu ajutorul unui terapeut dacă nu știi de unde să începi.

Bonior a mai zis și că oamenii care nu au avut nicio relație ar putea beneficia de pe urma analizei celorlalte relații avute, inclusiv cele non romantice, și să-și dea seama dacă au așteptări nerealist de mari sau resping oamenii la cel mai mic semn că nu sunt perfecți. Recomandă să pui întrebări ca: „Îmi spun prietenii câteodată că am standarde dure? Simt că familia mă dezamăgește constant?” Dacă crezi că toată lumea din jurul tău e cam nașpa și cauți mereu acea persoană care nu te va dezamăgi niciodată, ar fi o idee bună să vezi un terapeut ca să înțelegi mai bine de ce micile defecte ale oamenilor te fac să-i respingi imediat.

De asemenea, analizează și date-urile în sine: te plictisește conversația? Sunt oamenii pe care i-ai cunoscut prin aplicație super incompatibili când vă vedeți în persoană? Dacă da, ar fi bine să te gândești de ce și ce poți face să schimbi asta.

Oamenii care par să se potrivească în primele săptămâni de relație, ca apoi sunt părăsiți  brusc, pot începe să creadă că nu se pricep la dating sau aleg cele mai nepotrivite persoane. Dar, deși autoanaliza te poate ajuta, este important să nu exagerezi. Suzanne Lachmann, o psihologă cliniciană, a spus că, dacă crezi că ești blestemat/ă să urmezi un tipar („Cred că pur și simplu atrag mereu numai softbois indisponibili emoțional!”) poate crea o profeție auto-împlinită. Este de părere că să te vezi ca fiind „defect/ă” când vine vorba de dating te face să sabotezi totul de la început, din cauza nesiguranței, ba chiar a resentimentelor care ar putea apărea la primul date.

Când ești frustrat/ă fiindcă nu ai „succes” la întâlniri ajungi să te plângi prietenilor, ba chiar să-i rogi să-ți spună ce e „în neregulă”. Din moment ce amicii au niveluri diferite de confort care le dictează cât de sinceri pot să fie, Bonoir a spus că e bine să le spui că ești dispus/ă să auzi adevărul complet, chiar dacă te-ar putea durea puțin la început. Sugerează să zici ceva de genul: „Știu că am vorbit despre faptul că nu-mi merge bine pe plan romantic. Încerc să fiu mai conștient/ă de asta și să văd ce anume mă blochează.”

Acestea fiind spuse, Bonior recomandă să ai genul ăsta de discuții cu oamenii în care ai încredere, și chiar și atunci, nu lua totul ad literam. „Prietenii văd lucrurile din perspectiva lor, cu propriile nesiguranțe, biasuri și distorsionări”, a spus ea. Chiar și o încurajare bine intenționată ca „Dă-i naibii, ești perfect/ă și meriți tot ce e mai bun!” nu este mereu cel mai potrivit lucru atunci când ai fost abandonat/ă a patra oară la rând după câteva date-uri.

Tot ce e mai sus reprezintă efortul emoțional pe care trebuie să îl depui ca să fii într-o relație, asta dacă chiar vrei să fii într-una. Câteodată oamenii pot crede că „persoana potrivită” îi va face monogami (sau doar excitați), când în realitate se simt bine singuri și încrezători în modul cum privesc dating-ul.

„Trăim într-o cultură care de foarte mult timp a fost obsedată de căsătorie și relațiile romantice”, a spus Bella DePaulo, o socioloagă care studiază viața în celibat. În loc să te gândești la viața fără partener/ă ca autosabotare, îți sugerează să o privești ca pe o „salvare a sinelui”, este despre a alege să nu te implici în ceva ce știi că nu te va face să te simți împlinit/ă sau fericit/ă (sau pe cealaltă persoană). „Este împotriva curentului să ajungi la 30 de ani fără fi avut nicio relație romantică de durată”, a spus ea. „Dar odată ce mai mulți oameni recunosc că au trăit toată viața fără să fie centrați pe o relație romantică, cu atât va fi mai ușor și pentru alții să facă la fel.” Deși prietenii și membrii familiei s-ar putea să nu rezoneze cu asta, sunt o mulțime de oameni care fie au prima relație puțin mai târziu, fie nici nu vor să aibă una vreodată. 

Că tot vorbim de prieteni și familie, Lachmann recomandă să pui cu blândețe limite sănătoase oricui care pune presiune pe tine (chiar și sub forma unei „glume”) și să le răspunzi ceva de genul: „Știu că nu asta era intenția, dar să mă întrebi când o să îți fac nepoți, mă face anxios/ă, și chiar dacă găsesc pe cineva, nu am cum să grăbesc procesul și să fiu fericit/ă.”

Deși presiunea de a te căsători sau face copii nu este la fel de comună cum obișnuia să fie, societatea noastră încă se concentrează pe parteneriatele romatice monogame ca fiind „țelul final” în viață. Poate fi un lucru greu de gestionat, fie că o persoană vrea să fie singură pentru totdeauna sau să aibă o relație reală cândva. Cea mai mare provocare, și cea mai importantă parte, este să încerci să renunți la unele așteptări și să găsești moduri prin care poți face procesul mai puțin incomod și frustrant. Bonior recomandă să „încerci să reformulezi ce crezi despre dating și să te concentrezi pe experiența în sine, la ce-ți folosește, chiar dacă nu duce nicăieri. Te poate învăța mai multe despre tine? Poți să ai parte de mai multă aventură sau măcar să încerci un restaurant nou?” Astfel dating-ul devine mai puțin o sarcină. Nu e că oamenii „găsesc pe cineva când nu caută”, ci merită să experimentezi date-ul (și viața în afara unei relații) la maximum, indiferent de ce se întâmplă.