Ce e pozitivitatea toxică și de ce ar trebui influencerii să nu o mai promoveze

Îți amintești acele căni cu mesaje precum „Azi o să ai o zi bună” sau „Zâmbește vieții și vei fi fericit”?

Astăzi vezi frazele alea pe rețelele sociale și e mai nasol, fiindcă înainte erau doar un text amărât, iar acum vin de la conturile de Instagram sau de YouTube ale unor oameni care îți arată ce vieți perfecte au, ce mașină și-au cumpărat sau cum e să călătorești cu un avion privat. Conform experțlior, această realitate falsă la care foarte puțini dintre noi pot ajunge cauzează pozitivitatea toxică.

„Am o diplomă de licență și două mastere în modă și nu am realizat nimic, ci doar supraviețuiesc mulțumită unui job ca vânzător într-un magazin de muzică”, îmi spune Sergio. Are 30 de ani și aparține unei generații care a experimentat deja două pandemii în Spania (criza economică din 2008 și cea cauzată de Covid-19 în 2020) și în care influencerii sunt mai importanți sau mai relevanți decât orice ministru din guvern. „Când mă uit pe Instagram și văd că influencerii sunt într-o prezentare de modă sau că au creat o colecție de la zero, mă simt prost fiindcă văd că nu voi ajunge niciodată la nivelul lor. Îmi pare că trebuie să am mii de urmăritori ca să mă dedic modei.”

Ce i se întâmplă lui Sergio este la ordinea zilei astăzi. Generația lui și cei născuți în 2000 s-au uitat la telefonul mobil de mai multe ori pe zi și au văzut viețile idealizate care arată pozitivitate toxică. Majoritatea influencerilor sunt mereu cu zâmbetul pe buze și nu sunt niciodată obosiți. Și bineînțeles că nu uită să transmită mesaje precum: „fă-ți ziua mai frumoasă”, „nu uita să mănânci sănătos și să-ți urmezi visurile”. Sunt mesaje de fericire postate zilnic care te fac să te simți rău fiindcă nu poți vedea și partea lor întunecată.

„Mulți influenceri tind să publice numai lucrurile bune din viețile lor, la care aspiră oamenii, și ce credem că vor ei să vadă”, spune Bárbara Cea, influenceriță pe Instagram, care explică că proiectarea unor astfel de imagini „duc la o imagine falsă cum că creatorii de conținut sunt ființe impenetrabile care nu sunt afectate de nimic, dar e exact inversul. Suntem mai expuși ca restul oamenilor și sunt anumite lucruri care ne afectează”.

M-am gândit mereu la problema asta, dar după ce am văzut-o pe Cristina Padrón, expertă în sănătate mintală, într-un reportaj pentru TVE, m-am implicat mai mult. Cristina mi-a răspuns la întrebarea cum se poate defini pozitivitatea toxică: „O manieră romantizată de invalidare a emoțiilor și de a te forța să vrei mai mult de la propria persoană”. Cred că este cea mai bună definiție a ce se întâmplă zilnic pe orice rețea socială.

Cristina spune despre fenomen: „Nu cred că pozitivitatea toxică are loc mai mult pe rețelele sociale. Până la urmă ele nu sunt decât un canal al vieții reale. Suferim de pe urma pozitivității toxice și invalidării emoționale din generație în generație, indiferent cum le primim și transmitem.”

În Spania, conform INE (Institutul Național de Statistică), în grupul cu vârstele cuprinse între 15 și 29 de ani, cauza principală a morții nenaturale este suicidul. Rata a crescut cu 30 la sută din cauza pandemiei. Așa cum a avertizat în anul 2000 Organizația Mondială a Sănătății, presei i s-a recomandat să vorbească despre depresie, suicid sau anxietate, ca metodă de prevenție. 

Rubén are 19 ani și e din Córdoba  (Argentina). Îmi spune că suferă de anxietate de doi ani. „Am început să am probleme cu anxietatea fiindcă mi s-a oprit viața, iar din cauza problemelor financiare din familie nu mă mai pot întoarce la școală. Mi-ar plăcea să fac ce fac și alți oameni de vârsta mea”, descrie el cum se simte acum. Despre pozitivitatea toxică Rubén spune: „Simt multă invidie când mă uit la clipurile YouTube-rilor. Dacă mă gândesc la rece, cred că tot ce fac ei e fals și nu arată cum le-a afectat pandemia munca. Mi-ar plăcea să vorbească despre asta, ca să rezonez cu ei.”

Rubén trăiește sub stigmatul care există în America Latină legat de sănătatea mintală. „Sunt foarte puțini oameni care știu ce se petrece cu mine, mi-e rușine și cred că o parte din vinovăția pe care o simt se trage din tabuul despre sănătate mintală”, accentuează el și adaugă că nici măcar părinții nu știu despre anxietatea și depresia lui. „Cred că mi-ar spune că nu se întâmplă nimic, totul se va rezolva sau să iau un paracetamol. Nu mă pot înțelege.”

La fel ca Bárbara, Sarah Duato, o influenceriță spaniolă, vorbește despre pericolele proiectării unei imagini ireale. „În spatele camerei este mereu o persoană. La fel ce toți acei urmăritori, nimic nu este perfect și proiectarea acelei imagini mi se pare unul dintre modurile cele mai ușoare prin care este afectată sănătatea mintală.” Sarah este transparentă și vorbește despre problemele ei: „Cred că nu trebuie să proiectezi o imagine a ce ar putea fi posibil, ci să te arăți așa cum ești, dar întotdeauna să încerci să motivezi și să fii real/ă.”

„Consecințele se pot observa în sănătatea mintală a tinerilor, adulților și celor în vârstă. Apar comportamente autodistructive, consum de substanțe și tentative de sinucidere”, descrie Cristina consecințele pozitivității toxice în viața reală și accentuează pericolul asupra sănătății mintale. „Tineri tind să fie cei mai ușor de influențat, din moment ce descoperă lumea și-și construiesc personalitatea. Din motivul ăsta trebuie să transmitem mesaje precum te înțeleg, sunt aici pentru tine, cum te pot ajuta? E normal să fii trist/ă și nu Exagerezi sau Zâmbește, totul va fi bine”. De asta te enervezi după ce ți s-au spus acele fraze, fiindcă nu ai fost înțeles/ă. 

Luceral are 112 mii de urmăritori pe Instagram și în urmă cu câteva săptămâni a publicat story-uri în care spunea că suferă de anxietate. „Mulți dintre urmăritorii mei mă întreabă cum să fie ca mine, iar asta mă copleșește. Îmi provoacă multă anxietate fiindcă atunci când primești compliment după compliment, fără sens și indiferent ce faci, poți chiar și să pierzi contactul cu realitatea.”

Rebeca are 15 ani, își ia informațiile numai de pe Instagram și visează să aibă o viață de influencer. Locuiește în Valparaiso și-mi spune că ea și mulți dintre prietenii ei „am început să ne simțim nasol fiindcă vedem cum ni s-au schimbat viețile după coronavirus, iar influencerii nu sunt afectați. În plus, părinții mei și-au pierdut joburile și văd mesaje care-mi spun că o să fie mai bine sau du-te și caută-ți de muncă, dar totul este o minciună.”

După ce am vorbit cu Luceral despre pozitivitatea toxică de pe social media, m-a făcut să mă gândesc la replica asta: „Nu cred că există o soluție extraordinară care să oprească ce se întâmplă acum. Nu putem spune că e sută la sută în mâinile creatorilor de conținut, din moment ce suntem o parte necesară din ruleta asta care se învârte din ce în ce mai rapid. Poate că punctele de vedere din partea experților în psihologie, care influențează marketingul și advertisingul, ar ajuta, fiindcă ei știu cum să gestioneze informația pe care o primesc urmăritorii.”

Și atunci a cui e vina? Sau mai degrabă am intrat într-un ciclu în care vrem să arătăm totul fără limite, iar cheia e din nou responsabilitatea individuală?

Articolul a apărut inițial în VICE în spaniolă.