Umilințele și țeapa de care m-am lovit la un azil de bătrâni din București

Ești tânăr, viața e cât de cât frumoasă, și probabil nu-ți pui prea multe probleme despre cum o să fie la bătrânețe. Nu-i foarte fun să te descurci de pe-o zi pe alta din pensie, ajutor social sau mila rudelor. Însă chiar și dacă ai parte de ajutorul celor dragi, tot ai multe șanse ca sistemul să te lovească în cap. Dacă ai ghinion, o să te omoare pe banii tăi, care nu sunt deloc puțini.

Pe la începutul acestui an, eu și prietena mea a trebuit să căutăm un azil pentru bunica ei, care are mai multe comorbidități, printre care diabet, Parkinson, Alzheimer și probleme cu tensiunea. Pentru o perioadă a fost necesar să se afle sub supraveghere medicală, așa că un cămin de bătrâni a părut cea mai bună alegere.

La o căutare pe Google, o să găsești în București câteva zeci de astfel de stabilimente, sub diverse nume: cămin pentru bătrâni, azil de lux, centru de îngrijire paliativă. E nevoie de ceva research ca să analizezi fiecare site și să-ți dai seama care are pozele reale și care le-a luat de pe stock.

Când cauți un cămin de bătrâni te interesează și locația, pentru că unele se află în afara Bucureștiului și e foarte greu să ajungi acolo fără mașină personală. Am observat că multe astfel de cămine au fost înainte hoteluri de două sau trei stele care n-au mai fost profitabile, iar proprietarii au schimbat macazul.

Un alt lucru la care trebuie să fii atent sunt serviciile pe care pretind că le oferă și în ce măsură promisiunile sunt realitate. Dacă te iei strict după ce găsești pe site-uri, totul e lapte și miere: regim alimentar cu trei mese pe zi și două gustări realizat în funcție de nevoile pacientului, exerciții de recuperare, analize, masaj, consultații din partea unor medici de specialitate.

Partea cu adevărat nașpa e că dacă ești presat de timp și ai nevoie urgentă de serviciile lor, o să mergi înainte oricum și-o să speri că promisiunile sunt legitime. 

După vreo săptămână de dat telefoane, am găsit un cămin de bătrâni în zona Arcul de Triumf, despre care, fun fact, am aflat ulterior că a fost la un moment dat un hotel deținut de Dorin Cocoș, fostul soț al Elenei Udrea. Dar să nu divaghez.

Era aproape de casă, dar asta venea și cu un preț – 5 000 de lei, care trebuiau achitați integral în ziua internării. M-am gândit că prețul se va reflecta în calitatea serviciilor, care de altfel erau menționate și-n contractul pe care l-am semnat. M-am înșelat.

Dintre clauzele din contract, una dintre ele mi-a atras atenția: dacă retragi pacientul înainte de termen, nu mai primești niciun ban, indiferent de motivul pentru care l-ai externat mai devreme. Am zis că n-are cum să ni se întâmple chiar nouă. Eram presați de timp, iar oamenii de acolo ne-au câștigat încrederea, așa că n-am pus răul înainte.

Am internat-o pe bunica într-o vineri de dimineață. După ce a văzut-o un medic generalist, a fost repartizată într-o cameră unde nu mai stătea nimeni momentan. O asistentă aproape că ne-a certat când a văzut că vrem să-i lăsăm un prosop, hârtie igienică și alte lucruri de igienă personală, pentru că toate astea ar fi incluse în preț. Scuze noi!

Am aflat ulterior de la bunica că peste weekend nu i-au adus hârtie igienică și prosoape de baie decât după ce le-a cerut de mai multe ori, iar primul medic a văzut-o abia miercuri. Colega, tot o persoană în vârstă, suferea de niște tulburări care o făceau să urle și să țipe din senin, așa că am întrebat dacă putem s-o mutăm pe bunica în altă cameră.

În a doua cameră era un miros care-ți întorcea stomacul pe dos, iar domnul cu care ar fi trebuit s-o împartă avea și el momente frecvente de delir. Așa că am cerut pentru a treia oară să fie mutată, ceea ce a început să-i deranjeze pe asistente și pe administrator. M-am gândit că pentru 5 000 de lei plătiți în avans, anumite lucruri, cum ar fi liniștea bunicii, nu sunt discutabile.

La următoarea vizită, prietena mea a aflat că în prima săptămână bunica ei n-a fost văzută decât un medic – deși i se promiseseră un neurolog, cardiolog, psiholog și psihiatru –, iar planul alimentar care ar fi trebuit făcut de medici nutriționiști era inexistent. Masa consta în niște produse obosite de patiserie, o zeamă chioară pe post de ciorbă sau un pilaf albastru.

Am hotărât s-o externăm după două săptămâni și o zi de cazare, când ne-a devenit clar că am luat țeapă și că maximum zece la sută dintre condițiile promise și menționate în contract nu erau respectate.

Când am cerut fișele medicale ale bunicii și actele întocmite pe perioada șederii acolo, asistenta șefă a dat-o din colț în colț și ne-a pus să revenim luni și să vorbim cu administratorul.

Dacă înainte de internare, acesta era foarte amabil și politicos, avea răspuns la toate întrebările și ne mai dădea și informații extra, acum era foarte opărit că nu l-am anunțat și pe el înainte de externare. I-am explicat foarte frumos că azilul pe care îl administrează funcționează ca un hotel și nimic mai mult, și că prețul e prea mare pentru niște servicii care de cele mai multe ori lipsesc. Cu ocazia asta, i-am cerut și jumătate din sumă înapoi.

O oră jumătate ne-am contrazis în privința contractului. Pe lângă clauza care nu permitea returnarea banilor – perfect normală, dacă lucrurile ar fi mers cum trebuia – se menționa și că în cazul în care clientul are o problemă cu condițiile căminului trebuie să facă prima dată sesizare la conducere, pentru care va primi răspuns în maximum 30 de zile.

Când am obosit de demontat argumente tâmpite l-am amenințat cu ITM-ul, să verifice contractele angajaților și celor cu care colaborează, Protecția Consumatorului, pentru minciunile de pe site și din contract și DSP-ul, pentru că angajații lor nu respectau nicio normă de combatere Covid –niciun angajat nu avea măcar mască, să nu mai spun de mănuși sau distanțare socială. 

Inițial mi-a replicat foarte arogant că și dacă primește amendă mă va acționa în judecată pentru că nu am respectat contractul și își va recupera acele amenzi de la mine, deși știa și el, așa cum știam și eu, că acest lucru e imposibil, dintr-un motiv foarte simplu: nu primești amendă dacă nu încalci vreo regulă. 

Aici a fost momentul în care administratorul a lăsat garda jos și mi-a promis că-mi returnează diferența de bani dacă o dăm la pace. Știu că poate n-a fost okay din punct de vedere moral, probabil că și alții se vor lovi de aceleași probleme ca și mine, însă în situația respectivă aveam nevoie mai multă de bani decât să-i fac ăluia plângere. Cel puțin din punctul ăsta de vedere s-a ținut de cuvânt și mi-a restituit banii în timpul promis. 

În concluzie, sper să nu ajungi niciodată în situația de a avea nevoie să cauți un cămin privat, pentru că e efectiv o loterie. Dar și dacă n-ai încotro, înarmează-te cu răbdare, nervi și vreo mie de euro pe lună.