droguri consumatori tineri romania festivaluri2
Organizatorii festivalurilor de muzică și autoritățile române se laudă că au situația sub control când vine vorba de consumul de droguri, dar de fapt, asta se traduce prin amenințarea cu pușcăria. De parcă asta a rezolvat vreodată ceva. Fotografie de Wendy Wei via Pexels
High hui

Tineri români mi-au zis ce-ar trebui să facă statul pentru consumatorii de droguri

Spui „droguri” și statul român o ia razna și amenință cu pușcăria, ca să acopere faptul că nu-i pasă de fapt de consumatori. Uite ce mi-au zis 7 tineri despre cum văd ei lucrurile.

Pe 4 august începe la Cluj a șaptea ediție Untold, unul dintre cele mai importante festivaluri autohtone, despre care organizatorii spun că va fi cel mai sigur loc public din România. Pentru asta, au anunțat prezența a mii de angajați ai Ministerului Administrației și Internelor și a câteva sute de agenți de securitate privată.

De ce așa o desfășurare de forțe te întrebi?

După incidentul de la Saga Festival, când mai mulți participanți au ajuns la urgențe din cauza consumului de droguri, iar unul dintre ei a murit din cauza unei presupuse supradoze, festivalurile și autoritățile statului și-au adus aminte că sunt responsabile.

Publicitate

La Electric Castle, asta s-a tradus printr-un anunț că participanții nu pot aduce mai mult de trei pastile fără prescripție, ceea ce i-ar fi pus în mare dificultate pe pacienții care iau medicamente pentru boli cronice. După mai multe plângeri, problema a fost rezolvată cu o zi înainte de începerea festivalului, dar asta a dus la abuzuri din partea Jandarmeriei, care nu s-a dat în lături de la a interoga participanții pentru a-și justifica tratamentul psihiatric, de exemplu, după cum a povestit într-o postare Alina Dumitriu, directoarea executivă Sens Pozitiv.

droguri consumatori tineri romania festivaluri.png

Statul român vede doar închisoarea ca „soluție” la consumul de droguri

În același timp, statul român a început o campanie agresivă de control și pedepsire a consumatorilor. Mai mult, parlamentarii au propus și un pachet de măsuri legislative care include pedepse mai severe pentru cei care dețin droguri, chiar și în cantități mici, pentru consum propriu. Dacă această lege este adoptată, dacă ești prins chiar și cu o cantitate mică de droguri „de risc” (cum ar fi iarba) faci de la unul la cinci ani în închisoare, iar dacă ai asupra ta droguri de „mare risc” poți intra la închisoare de la doi la șapte ani. 

Abordarea statului român, autoritară și bazată pe pedepse, nu ia în calcul alte posibile strategii precum decriminalizarea, combinată cu oferirea de servicii sociale și psihologice pentru persoanele dependente, campanii de informare asupra diverselor substanțe sau servicii de testare a drogurilor la evenimentele mari, pentru a verifica conținutul substanțelor. Astfel de soluții sunt deseori susținute de specialiști, dar și de studii și statistici, așa cum arată și un comunicat recent al Asociației Române de Psihiatrie și Psihoterapie. 

Publicitate

Portugalia, care a decriminalizat posesia pentru consum propriu în 2001, e exemplul perfect care arată că măsurile astea funcționează. Conform unui articol din Time, decriminalizarea a încurajat, în primul rând, persoanele dependente să ceară ajutorul specialiștilor și să meargă la dezintoxicare, iar asta le-a salvat, de multe ori, viețile. Și în Marea Britanie sau în Olanda lucrurile sunt mai relaxate.

În loc să li se dea ochelari care „simulează efectul drogurilor”, așa cum au făcut cei de la Agenția Națională Antidrog, la festivaluri din alte țări există centre unde poți să-ți testezi drogurile, ca să știi exact ce iei și în ce cantități. Fiindcă realitatea e simplă – lumea ia și va continua să ia droguri în scop recreațional, mai mult sau mai puțin pe ascuns. Diferența constă în a încerca să faci această experiență cât mai sigură și fără riscuri cu putință. 

Pentru că autoritățile vorbesc despre mărirea pedepselor, dar nu par vreodată să se consulte cu cei vizați de această lege, și anume consumatorii, am hotărât să întreb câteva persoane care iau droguri cum se raportează la pericolele asociate consumului, la dependență, aspecte care întotdeauna primează în discursul autorităților, și ce părere au despre criminalizare. 

Publicitate

Ce-am aflat de la tineri români despre ce înseamnă consumul de droguri

Lidia, 32 de ani 

Mă îngrijorează foarte mult direcția pe care au ales-o autoritățile în ultimul timp, de la incidentul de la Saga. Văd constant știri despre capturi de droguri – de fapt, e vorba doar despre câteva grame sau sute de grame, ceva infim, probabil cât pentru un weekend într-un club unde se consumă. Mă sperie că cele mai afectate persoane nu vor fi marii traficanți, ci tot noi, cei care consumăm, care ne vom alege cu dosare penale sau închisoare. Iar persoanele dependente nu vor primi ajutorul de care au nevoie cu adevărat.

Niște măsuri coerente ar fi legalizarea sau măcar decriminalizarea consumului de droguri, apariția unor centre de testare a drogurilor în cluburi și la festivaluri, programe de ajutor care nu se bazează pe penitență. Am citit în comunicatul de presă al unui festival că dacă ni se face rău de la droguri să nu ne temem de amendă și să cerem ajutor. Păi, cine o să ceară ajutor dacă tu deja îi ameninți cu amendă și probabil și cu dosar penal? Știu chiar eu cazuri de persoane cărora li s-a făcut rău de la droguri și nu au avut unde să se ducă.

Statul ar mai trebui să facă campanii de informare pe bune, nu de demonizare a drogurilor. La fel ca și cu educația sexuală, alt subiect pe care statul român îl ignoră și se face că nu există, ar fi util să știm exact care sunt efectele drogurilor. Se vorbește foarte superficial despre asta – în presă toate drogurile sunt luate la grămadă, nu se face diferența dintre ele, nu se spune exact ce efecte au, ce poți face în caz că iei prea mult, cum poți ajuta pe cineva căruia îi e rău. Oamenii vor consuma droguri și drogurile vor exista mereu, nu ai cum să le oprești. Chiar și în țările cu cele mai aspre legi împotriva drogurilor (cum ar fi pedepse cu moartea), tot se consumă. De ce să nu se consume în siguranță?

Publicitate

Alexandra, 35 de ani 

Distincția dintre drogurile care nu sunt considerate ca atare și drogurile alea „rele” pentru că sunt ilegale e nu doar artificială, ci și absolut ipocrită. Produsele cu cafeină, zahăr, nicotină sau alcool – droguri legale, pe care le poate lua oricine de la orice butic și care-ți pot face foarte mult rău, sunt acceptate pentru că sunt perfect compatibile cu capitalismul patriarhal colonial. Merg mână-n mână cu munca intensivă, te țin fericit și mulțumit, îți tratează superficial depresia și fricile și te fac funcțional pentru job. Astfel, rămâi respectabil în ochii statului. E atât de simplu: sunt legale pentru că se potrivesc cu regulile societății. 

Cele ilegale sunt așa pentru că luate constant, nu mai produc cetățeni respectabili: facilitează conexiunea mai puternică cu alte persoane, ușurează anxietatea, te fac să accesezi părți ale creierului la care ți-ar fi greu să ajungi altfel și tot așa. Ce nu e okay, în schimb, e procesul de producție: pentru că sunt ilegale, nu poți ști niciodată sută la sută de unde vin, ce e exact în ele, care e concentrația și prin ce fel de muncă au fost produse. 

Criminalizarea nu e o soluție. N-o zic pentru că așa-mi place mie, ci o arată istoria și studiile. De câte ori s-a criminalizat vreo substanță care era deja în consum, s-a ajuns la o catastrofă socială și umană. Faptul că politicienii nu știu aceste fapte obiective îți arată cât de mult de fapt îi interesează pe bune subiectul: zero. Tendința asta pro-criminalizare nu e nimic altceva decât setea lor de putere și disciplinare. De fapt, decriminalizarea ar duce la condiții mai bune de producție a drogurilor, iar muncitorii își pot cere drepturile. În plus, crearea de camere de consum pentru droguri hardcore, cum ar fi heroina, ar duce la mult mai puține supradoze și i-ar sprijini pe cei ce vor să se lase, dar nu o pot face singuri.

Publicitate

Sandra, 27 de ani  

Nu m-am simțit niciodată în pericol din cauza vreunui drog, deși am consumat o plajă destul de largă de substanțe de-a lungul timpului. În mod ironic, singurul drog care m-a făcut vreodată să-mi pierd cunoștința sau să-mi fie oribil de rău fizic e și singurul legal: alcoolul. De asemenea, e și singura substanță față de care am simțit vreodată dependență chimică și de care intenționez să mă las definitiv la un moment dat. Odată ce încerci anumite substanțe sau ai acces la mai multe informații despre ele, îți dai seama că sunt doar deschizătoare pentru anumite experiențe frumoase și importante. Asta, desigur, dacă ai informații despre cât e okay să consumi și ai la dispoziție modalități de testare, lucruri pe care criminalizarea le face foarte greu accesibile. Lipsa testării, a informațiilor reale și a accesului la ajutor medical din frică de consecințe legale e mult mai periculoasă decât majoritatea drogurilor. 

Ema, 30 de ani

Încerc să aduc o zonă de blândețe în înțelegerea mea a propriilor circuite de dependență. Cred că e foarte ușor ca dependența să devină un cerc vicios între părintele și copilul meu interior – copilul care vrea plăcere și conexiune, dar care poate exagera cu ușurință, și părintele autoritar care îl judecă și ceartă. Încerc să aduc blândețe față de copilul care are nevoie de a fi înțeles, pentru a lua decizii cat mai conștiente posibil, fără a-mi impune interdicții aspre față de care mai apoi acesta să se revolte.

Publicitate

Nu cred în soluții minune de tipul „de azi nu mai consum nu știu ce”, cred într-un proces constant de autochestionare, care implică atenție față de emoții și propriul corp. Tratarea consumului de substanțe într-un mod restrictiv nu poate duce decât la stigmatizarea consumatorilor.

Iulia, 35 de ani 

Cum mă raportez la dependență? Consum compulsiv tutun și cofeină. Dar astea sunt dependențe nu doar acceptate, dar chiar încurajate în societate. La zilele de naștere din familie trebuia să zic de zeci de ori că nu vreau alcool și tot mă trezeam cu un păhărel de ceva în față: „Hai, măi, că e doar un pic! Ce e așa rău? Să ne cinstim!” Să mor dacă a insistat vreodată cineva să consum droguri cum a insistat tata să beau un pic de vișinată la masa de Crăciun. Cred că toată lumea e dependentă de ceva – zahăr, seriale, meditație, relații, scrolling infinit, idei, anumite emoții, medicație cu rețetă. 

Statul alege să aibă un rol autoritar și punitiv când vine vorba de droguri. E mai profitabil să pedepsești consumul decât să implementezi măsuri sociale de prevenire, informare și îngrijire. Propaganda anti-droguri a transformat consumul într-un eșec moral individual. Astfel, statul se spală astfel pe mâini nu doar de propria contribuție la crearea unui mediu propice adicțiilor, dar și de responsabilitatea unor acțiuni care să funcționeze pe bune, pe termen lung. Deși toate studiile pe adicții ne zic că educația, siguranța financiară, siguranța locativă, apartenența la comunități și un mediu socio-politic echilibrat sunt factori decisivi în reducerea riscurilor. De asemenea, criminalizarea consumului de droguri afectează predominant persoanele vulnerabilizate de eșecuri societale precum sărăcia, rasismul, discriminarea pe bază de gen, identitate de gen, orientare sexuală.

Publicitate

Sunt atâtea exemple în lume care au demonstrat de câteva decenii încoace că măsurile punitive de genul zero toleranță nu funcționează și cea mai bună metodă de a reduce toate pericolele asociate cu consumul – izolare socială, stigmă, efecte fizice și psihice pe termen lung, moarte – este decriminalizarea. Dar profitul e mai important decât viețile oamenilor.

Olga, 35 de ani

Cred că e bine să ai precauţie şi respect faţă de droguri. E o linie subţire între a te bucura de ele, a le folosi pentru a explora nişte stări de conştiinţă la care nu ai altfel acces, sau poate chiar a lucra cu tot felul de traume şi chestiunile emoţionale şi psihologice sensibile, şi a ajunge să fii controlat de consum, să fii dependent sau să-ţi facă rău. Nu pot spune cu foarte multă certitudine cât de bine navighez graniţa asta. Există mereu frica că aş putea scăpa cumva frâiele controlului. 

Când consumul ajunge să interfereze nasol cu viaţa ta de zi cu zi, cu munca, cu relaţiile tale, cu responsabilităţile tale, cu motivaţia ta, cu sănătatea, când ai comportamente riscante şi potenţial dăunătoare pentru tine sau alții, atunci e o problemă şi trebuie intervenit. 

Există riscuri la consum şi e important să le conştientizăm, să nu le minimalizăm, să le adresăm. Mai ales colectiv, comunitar, pentru că de regulă consumul nu e individual. Să avem grijă unii de alții, mai ales de cele mai vulnerabile dintre noi, şi să ne asumăm o responsabilitate reciprocă, pe cât posibil. Trebuie să avem noi grijă de noi când statul nu doar refuză să o facă, ci ne expune doar la risc şi la pedeapsă.

Publicitate

Cred că pedeapsa e cel mai ineficient şi chiar nociv lucru pe care poate să-l facă statul, şi sigur cel mai simplu. Nu rezolvă nimic, nu adresează rădăcinile problemelor de abuz de substanţe, nu e sustenabil. Problemele cauzate de consumul excesiv de droguri – legale sau ilegale – nu se rezolvă cu bastonul.

Vasil, 21 de ani 

Consumul a fost mereu acolo, indiferent de imaginea pe care puritanismul occidental vrea să o proiecteze. Bunica îmi povestea că, pe vremea ei, bărbații fumătorii rulau uneori cânepă în hârtie de ziar. Mi se pare importantă responsabilizarea socială și educația privind „substanțele psihoactive”. Narcoticele fac parte din culturile, istoria și viețile noastre încă dinainte sa formăm societăți, sunt parte ale umanității noastre. Trebuie să găsim practici din ce în ce mai sigure pentru a ne bucura de ele. Consider că acest tip de educație trebuie să prindă o forma în învățământul formal, în discursul public și comunitar, în familii. 

Criminalizarea este o crimă pentru toate victimele unui sistem care ne-a băgat frica în oase, atunci când ezităm sa cerem ajutor medical când unei persoane i se face rău de la consum. Criminalizarea e o crimă pentru toate persoanele care au suferit în urma consumării unor substanțe cărora nu le cunoșteau puritatea din cauza legilor care ne „apăra” viețile. 

Numele lor au fost schimbate pentru protejarea identității.