Viața mea sexuală, după ce mi-am pierdut în război o parte din organele genitale

În data de 7 septembrie 2011, Aaron Causey, un expert în explozibili din cadrul armatei Statelor Unite, a răspuns la un apel legat de un obiect suspect, în timp ce era în misiune în Afganistan. Când s-a apropiat, a realizat că obiectul nu era o bombă. Era o țintă falsă, care declanșa un dispozitiv explozibil improvizat din apropiere (IED). Când a explodat, acest IED i-a distrus picioarele și o parte din mâini și i-a umplut umerii cu șrapnele de metal. I-a sfâșiat și scrotul și i-a lăsat doar două treimi dintr-un testicul – fără abilitatea de a produce testosteron. Pe măsură ce s-a recuperat, el și soția lui Kat Causey – cu care se căsătorise cu un an înainte de accident – au realizat că rănile cauzate de acesta și pierderea libidoului din cauza lipsei de testosteron le vor schimba viața sexuală pentru totdeauna.

În trecut, rănile de război precum cea a lui Aaron nu erau prea răspândite, pentru că traiectoria gloanțelor și șrapnelelor îi lovea pe soldați în tors sau în cap, nu în zona inghinală. Dar pe măsură ce grupările precum talibanii au început să utilizeze IED-uri tot mai complexe, tot mai mulți soldați au început să se întoarcă acasă cu răni genitale. Conform unui studiu, cel puțin 1 500 de americani implicați în războaie în Orientul Mijlociu au avut răni genitale între 2005 și 2017. Multe dintre aceste răni au avut loc între 2009 și 2011, când America a crescut numărul soldaților trimiși în Afganistan; în 2010, aproape 13 procente dintre rănile soldaților americani au inclus zona genitală, în comparație cu războaiele anterioare, în care astfel de răni au afectat doar între două și cinci procente dintre bărbați. Cel puțin o treime dintre aceste răni au fost clasificate drept severe. Unii au spus că sunt rănile specifice acestui război.

Numărul rănilor genitale au scăzut în rândul soldaților americani în ultimii ani, datorită dezvoltării unor armuri noi pentru zona inghinală și a retragerii trupelor din Afganistan. Dar tot sunt incredibil de răspândite – chiar dacă nu se vorbește despre asta.

Natura și gravitatea acestor răni variază: uneori e distrus un singur testicul, alteori sunt distruse și testiculele, și penisul, alteori sunt distruse țesuturile interne, fără să se vadă ceva la exterior. Cele mai comune răni sunt cele care distrug țesutul testicular. Dar majoritatea rănilor genitale cauzate de IED-uri sunt mai urâte decât rănile similare pe care le pățesc civilii în accidente, bătăi sau alte tragedii din viața de zi cu zi, așa că sunt mai greu de tratat sau reparat de către doctori.

Fiecare rană genitală poate altera permanent viața sexuală a unei persoane. Teama de a nu mai putea face sex, combinată cu teama de a-și pierde o parte din organele genitale i-a făcut pe unii soldați să spună că ar prefera să moară decât să trăiască fără penis sau testicule. Tabuurile sociale legate de sex, cât și expertiza medicală limitată cu privire la acest subiect pot reprezenta obstacole serioase pentru persoanele care vor să-și continue viața sexuală, după ce au suferit o rană genitală gravă. Totuși, pierderea parțială sau totală a organelor genitale în urma exploziei unui IED nu reprezintă neapărat dispariția vieții sexuale a unei persoane. Tratamentele cu hormoni și terapia pot ajuta la recuperarea libidoului, iar chirurgia reconstructivă, strap-on-urile și, mai recent, implanturile de penis, pot reda abilitatea de a face sex. Persoanele care au suferit răni genitale mai pot explora sexul non-penetrativ, stimularea zonelor erogene precum prostata și alte forme de intimitate non-sexuală cu partenerii sau partenerele.

Veteranii cu răni genitale au început să vorbească deschis despre viețile lor sexuale, să distrugă tabuuri și să îi ajute pe doctori să-și extindă cunoștințele pe subiect. În ultimii cinci ani, au apărut noi resurse pentru indivizii sau cuplurile care se confruntă cu astfel de răni. Dar de obicei aceste resruse se concentrează pe fertilitate și rareori conțin detalii despre experiența de a face sex după un astfel de accident.

VICE a vorbit recent cu Aaron și Kat Causey, care susțin discuțiile deschise despre viața după accidentele genitale, inclusiv despre sex și intimitate.

Kat Causey: Înainte, relația noastră sexuală nu era remarcabilă în vreun fel. Făceam sex. Era destul de standard. Nu aveam motive să nu facem sex în fiecare zi. Eram des separați din cauza distanței, așa că apreciam calitatea în defavoarea cantității în primele zile de după regăsire. Făceam sex și la distanță, prin sms-uri, apeluri video, e-mailuri.

Aaron Causey: Ne simțeam bine.

Kat Causey: Lucrurile s-au schimbat după ce a fost trimis în Afganistan. Înainte de asta, eu simțeam nevoia de mai mult sex. Dar el avea antrenamente timp de câte 12 sau 14 ore pe zi. După o vreme, a început să fie dureros, să mă tem că poate fiecare contact sexual o să fie ultimul.

Aaron: Am un job periculos – dezarmez explozibili. Știam că există mereu riscul de a mă răni sau chiar de a muri. Dar nu te gândești la asta în timpul jobului. Atunci o pățești, fix dacă trăiești cu teama asta. Noi făceam glume despre asta.

Kat: Nu vorbeam niciodată despre accidente și răni.

Aaron: Am avut mulți prieteni care au murit sau au fost răniți. Dar te aștepți mai degrabă să mori decât să fii rănit. Nu știam pe nimeni cu răni genitale.

Până să fiu trimis în misiune, aveam o înțelegere cu medicii să mă salveze dacă îmi pierd un membru. Dar le spusesem să nu-mi salveze viața dacă pierd două membre sau penisul. Cu ultimul medic cu care am vorbit n-am apucat să stabilesc asta și am fost în stare de inconștiență după accident. Cred că oricum ar fi ignorat chestia asta și m-ar fi salvat, chiar dacă aș fi apucat să îi spun.

Când m-am trezit la spital, nu mai aveam noțiunea timpului. Mi-au explicat de nu știu câte ori ce s-a întâmplat. Știu că la un moment dat au tras cearșaful să-mi arate ce pățisem. Un urolog mi-a vorbit despre rană.

Kat: Când l-au băgat în sala de operații, cineva l-a lovit ușor din greșeală, iar el a zis: „Ai grijă, vreau să pot avea copii într-o zi”. A stat internat două luni și jumătate. La început, se gândea că totul o să fie ok, că vom putea face sex și vom avea copii. Dar după o vreme s-a prins că s-ar putea să nu se recupereze total niciodată.

Aaron: În primul an după accident, am fost încontinuu pe narcotice și am făcut des vizite la chirurgie. Una dintre cele mai puternice amintiri e că m-am trezit într-o dimineață și mă durea penisul – aveam pentru prima oară o erecție, cu un cateter înăuntru. Penisul se blocase în cateter. Eu și Kat am țipat amândoi de bucurie.

Cât am stat internat, am încercat să mă masturbez. Ejacularea normală arată într-un fel. Dar au am ejaculat sânge și m-am speriat ca dracu'. Apoi am stat de vorbă cu un urolog, care m-a încurajat să continui.

Kat: Trebuie să te masturbezi și să faci sex după astfel de accidente, ca să le poți spune doctorilor ce se petrece cu tine. Eu am un libido crescut, așa că am fost total de acord să facem sex, chiar și pentru câteva minute. Nu pentru orgasm, cât ca să vedem până unde putem merge,

Am realizat destul de repede că încă puteam face sex penetrativ ca înainte. Dar, în timp, a fost destul de clar că libidoul lui era afectat.

Aaron: Am aflat și că erau poziții pe care nu le mai puteam face. Efectiv, nu mai am abilitatea fizică. Am trecut printr-o perioadă de acceptare a propriului corp, am acceptat că nu mai pot s-o arunc prin dormitor cum făceam înainte.

Kat: De-a lungul anilor, am aflat ce înseamnă acest accident pentru viața noastră sexuală. Ar fi trebuit să punem anumite întrebări, dar nu știam cum să le punem. Echipa medicală nu-și făcea griji pentru noi, pentru că păream pacienții perfecți. Aveau impresia că le spunem tot. Dar noi nu știam ce nu știam.

Aaron: Aveam o relație bună cu urologul și asistentele. Aveam conversații foarte deschise, iar noi deschideam subiectul sexului mai des decât ei.

Kat: Sfatul meu pentru medici e să se asigure că au în cameră literatură pe subiect și că aduc vorba despre sex, chiar dacă pacienții nu o fac. Uneori îmi doresc ca cineva să ne fi spus că nu e cazul să comparăm viața sexuală de acum cu cea de dinainte. Cred că ne-a luat un an să acceptăm că de acum vom avea o altfel de viață sexuală. Și ne-a luat patru ani să ajungem să facem sex de calitate.

Aaron: În primii patru ani, am luat multe medicamente de durere care îmi afectau erecția. Apoi am făcut tratamente cu testosteron și pentru fertilitate. După ce am renunțat la testosteron, mi-am pierdut libidoul. Am devenit leneș și letargic. M-am îngrășat. Efectiv nu aveam chef de sex când soția flirta cu mine. Și e super frustrant, pentru că am o soție super sexy. Mă durea că nu-mi doream să fac sex cu ea.

Kat: Am reușit să ajungem la nivelul optim de testosteron abia când fetița noastră a împlinit un an.

Aaron: Când faci injecția cu testosteron, simți imediat diferența. Eram înnebunit, soția zicea că sunt un adolescent în călduri.

Kat: Au fost și momente când eram super excitată, dar el avea dureri și trebuia să ne oprim. 

În septembrie împlinim nouă ani de relație și ne confruntăm cu aceleași probleme ca toată lumea într-o relație pe termen lung. Unele persoane recurg la jucării sexuale sau o noapte într-un club de striptease ca să-și condimenteze relația. Dar ce să mai condimentăm când deja avem atâtea limitări?

Eu nu mi-am dorit niciodată să fim ca un părinte unul pentru celălalt. Am văzut asta în multe relații.

Aaron: Ea mai stă la câte o prietenă o noapte-două, ca să luăm distanță.

Kat: Nu ne deranjează să avem conversații dificile. Erau lucruri sexuale care ne plăceau și pe care nu le mai putem face. Abia recent am vorbit despre asta. Dar am acceptat că sunt lucruri pe care nu o să le mai pot face niciodată.

Ne-am gândit inclusiv cum ar fi ca eu să fac sex cu un alt bărbat, în caz că Aaron își va pierde total abilitatea de a face sex sau libidoul. Nu avem bariere. Probabil ar trebui să avem, nu știu, dar suntem deschiși la orice.

Aaron: Încă mai căutăm poziții noi. Nu suntem timizi. Vorbim despre orice.

Kat: Nu ne putem opri. Poate ar fi trebuit să ne oprim acum multă vreme. Alții ar fi făcut-o. Dar noi ne adaptăm. Nu știu dacă e egoist sau nu, dar dacă o femeie vrea sex penetrativ și nu mai e posibil, asta poate fi o problemă mare în relație.

Nu suntem cuplul perfect și nu suntem mereu fericiți. Dar avem dorința să încercăm încontinuu.

Aaron: Am avut multe zile proaste, dar încă suntem dornici să continuăm.

Kat: Zile proaste? Vrei să zici ani proști.

Aaron: Dar niciodată nu am hotărât că vrem să renunțăm. Kat e super sexy, iar treaba asta ajută. Ești superbă, iubito. Și o persoană minunată.

Urmărește-l pe Mark Hay pe Twitter.