Cum arată cinci ani de criză economică în Grecia, în fotografii

FYI.

This story is over 5 years old.

Călătorii

Cum arată cinci ani de criză economică în Grecia, în fotografii

Prostituţia din Grecia a crescut cu 1500% de la începutul crizei.

În mai s-au împlinit cinci ani de când Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană și Fondul Monetar Internațional au preluat controlul asupra economiei grecești. Deși ai zice că e un moment important, e o aniversare pe care nimeni nu vrea s-o serbeze.

Fotograful Dimitris Michalakis a pus cap la cap o selecție de 40 de fotografii pe care le-a făcut în decursul ultimilor cinci ani, mai mult in ideea de a documenta decât de a sărbători. Fotografiile scot în evidență impactul social al austerității în Grecia și sunt o oglindă a unei perioade de jumătate de deceniu, dominat de știri despre „o societate divizată", „datorii" și „criză economică".

Publicitate

Vezi imaginile mai jos.

Traducere: Ovidiu Tiță

Urmărește VICE pe Facebook.

Citeşte mai multe despre criza din Grecia:
L-am supărat pe cel mai insuportabil ministru grec Drogul austerităţii din Grecia Cum se îmbogăţeşte mafia de pe urma recesiunilor

Grecia a asistat la o renaștere a ceea ce în anii 30’ se numea „Marea Criză Economică”. Criza economică a condus la o restructurare a condițiilor de producție, cât și a consumului, precum și a structurilor sociale.

Multe demonstrații au dus la conflicte violente. Au rezultat în daune provocate clădirilor de o mare importanță istorică și cu valoare arhitecturală și au lăsat străzile orașelor ca după bombardament.

Majoritatea cetățenilor se opun vehement măsurilor de austeritate și continuă să demonstreze în Atena și în alte orașe mari. Brutalitatea poliției și folosirea din plin a gazului lacrimogen creează în unele cazuri probleme de sănătate serioase.

Guvernul grec înțelege să se ocupe de electoratul nemulțumit dându-le forțelor de ordine tot mai multă putere. În zilele cu demonstrații de amploare, mii de polițiști și jandarmi umplu străzile Atenei și capitala se transformă într-o zonă de război. Asta e cumva destul de ironic, pentru că și salariile lor au fost tăiate drastic în ultimii ani.

Multe proteste se încheie prin ciocniri violente între protestatari și forțele de ordine. Incendiile și gazul lacrimogen pun stăpânire pe străzile orașului, iar clădiri de o valoare istorică și arhitecturală foarte mare suferă daune severe.

Grecia a înregistrat o creștere dramatică a sinuciderilor. Peste 3000 de oameni s-au sinucis, sau au încercat să se sinucidă, în decursul ultimilor cinci ani. Unele dintre cazuri au fost fost comise în semn de protest. Sinuciderea pensionarului Dimitris Christoulas din aprilie 2012 în Piața Syntagma este probabil cea mai mediatizată. În scrisoarea pe care a lăsat-o a scris: „Nu eu mă sinucid. Ei mă omoară”.

Șomajul, tăierile pensiilor și ale salariilor, introducerea de taxe noi și creșterea prețurilor au adus disperare în rândul gospodăriilor grecești.

430 000 de copii trăiesc sub limita sărăciei, în gospodării care nu dispun de încălzire suficientă sau mijloace prin care să acopere nevoile de bază.

Criza economică a zdrobit clasa de mijloc, pe spinarea căreia societatea grecească s-a clădit. Din ce în ce mai multe pături sociale trăiesc în mizerie.

Din 2012, s-a înregistrat o creștere a atacurilor rasiste împotriva comunității rome. În august 2012, în regiunea Aetoliko din Grecia Centrală, un grup de 80 de oameni în frunte cu liderii locali ai Zorilor Aurii au dat foc câtorva case deținute de romi. Maria și familia ei sunt victime ale acelui atac.

Imigranții lucrează în niște condiții teribile. Sunt plătiți între opt și zece euro ca să strângă o tonă de portocale. De multe ori nu sunt plătiți deloc și riscă să fie deportați. Dacă fac greșeala să-şi ceară salariul, proprietarii locali de ferme pot chiar să-i împuște cu o pușcă de vânătoare. Asta s-a întămplat în orașul Manolada în aprilie 2013, când 28 de imigranți din Bangladesh au trebuit să fie duși la spital, unii chiar în condiții critice.

Numai în Atena sunt peste 25000 de homleși. Dorm pe bănci și pe cutii de carton. Condițiile lor de viață devin și mai grele iarna când au de-a face cu frigul, ploaia și zăpada. Deși sunt mii de case și apartamente goale care ar putea fi folosite pentru găzduirea lor, primăria din Atena nu a adoptat niciun fel de inițiative în sensul ăsta.

George e fermier și tată a trei copii. Lucrează între 12 și 15 ore pe zi în fiecare zi și venitul lui s-a diminuat cu 70% în ultimii cinci ani.

Stamatia e șomeră, neasigurată și nu are acces la sistemul de sănătate. Câteodată face curat prin case, dar de cele mai multe ori depinde de generozitatea vecinilor ei. Soțul ei e și el șomer. Lucra în construcții, un sector care e practic pe stop din 2011.

Generația tatălui meu (1964) e ultima care se bucură de asigurări medicale în Grecia. Sistemul național de sănătate s-a micșorat enorm.

Vechiile obloane s-au transformat într-un perete, cutiile de carton într-o canapea și bucățile de nailon în draperii. Asta e casa improvizată a lui Nikos. Era angajat cu contract în sectorul public și trăia în suburbiile din nordul Atenei. Acum locuiește pe un deal lângă plajă, la o sută de metrii de valuri.

Familiile din Grecia au redus la extrem cheltuielile pe haine și pantofi, atât în orașele mari, cât și în zonele rurale. Șapte din zece greci nu au avut nici măcar o singură zi de vacanţă în 2013.

În ianuarie 2014, fermierii au protestat faţă de taxele scăpate de sub control, de noile tăieri de subvenții, de creșterea preţului petrolului și creștere considerabilă a costurilor de producție, raportate la scăderea graduală, dar foarte mare a prețurilor produselor lor.

Când imigranții își găsesc de lucru pe câmp, poliția nu-i derajează și se face că nu vede, pentru că e mână în mână cu marii fermieri. Când recolta e gata, mii de imigranți trăiesc în păduri, ascunși de polițiști, de frică să nu fie arestați și deportați.

Cărucioarele astea au devenit ceva comun în Atena. Și greci, și imigranți, caută fiare vechi prin gunoaie şi încearcă să-ți câștige existența din vânzarea lor la șantierele de fier vechi.

Un studiu din 2012, la care au participat 214 persoane, a arătat că 64,8% au fost homleși mai puțin de doi ani, adică o perioadă care coincide cu debutul crizei. Circa 89,7% dintre ei sunt greci și 10,3% sunt străini. 82.2% sunt bărbați, 60,7% au vârste cuprinse între 41 şi 55 de ani, iar 26,40% au între 26 şi 40 de ani. Unul din cinci a terminat o facultate sau chiar un master sau doctorat și 40% au o diplomă de absolvire a liceului. Costas are 57 de ani și are nevoi de deplasare speciale. Noaptea doarme în mașină, iar ziua strânge fier vechi.

Singurele afaceri care prosperă sunt casele de amanet. Din inspecții reiese că majoritatea nu îndeplinesc standardele legale și planează suspiciuni că ar avea loc spălări de bani acolo. Cetățeni disperați merg prin astfel de locuri pentru a amaneta bijuterii, amintiri de familie și chiar dinți de aur.

Într-un studiu recent despre efectele austerității asupra sănătății mintale, 12% dintre greci au îndeplinit criteriile pentru depresie clinică. Grupurile cu incidența cea mai mare sunt femeile, cei cu vârste cuprinse între 35 şi 44 de ani și 55 şi 64 de ani, cei cu un nivel scăzut de educație, cei cu un venit lunar sub 400 de euro, șomerii și cei angajați sub nivelul lor de calificare. În 2008, media națională era de 3.3% și, pe măsură ce se adâncește criza, depresia clinică devine o problemă majoră.

Circa 13,1% dintre elevii greci abandonează școala ca să-şi caute de lucru ca să-și ajute familiile. În același timp două treimi dintre tinerii greci sunt oficial șomeri și deja se vorbește despre o „generație pierdută”, din moment ce țara este în al șaptelea an consecutiv de recesiune.

Numărul aproximativ de consumatori de heroină din Grecia a ajuns la o sută de mii, în timp ce în 1980 era doar de două mii. Aproximativ 58,9% dintre consumatori sunt șomeri.

Drogurile, prostituția și ilegalităţile sunt mijloace de evadare pentru tinerii greci, furioși pe generațiile anterioare. Nu au încredere în sistemul politic și sunt nesiguri față de viitor.

Prostituția a crescut în mod dramatic în Grecia, pe timpul crizei. Datele de la NCSR (Centrul National pentru Cercetare Socială) indică o creștere a prostituției de 1500%, până la începutul anului 2012. Șomajul, sărăcia și marginalizarea se numără printre cauzele care împing tineri şi tinere să recurgă la prostituție.

Primăria Atenei oferă prânzul şi cina pentru două mii de oameni fără casă sau fără niciun venit.

Cartierul Perama e situat în partea de vest a orașului. Acum 50 de ani, oamenii din zona asta trăiau în cabane din lemn. La un moment dat, cetățenii au luat credite pe care acum nu le mai pot plăti.

Pensionarii au asistat la micșorarea pensiilor și evaporarea economiilor lor de o viață. Majoritatea dintre ei trăiesc într-o sărăcie absolută, fără să-și poată permite să plătească electricitatea, chiria, telefonul, apa, încălzirea sau medicamentele.

Circa 27% dintre familiile grecești nu-și pot permite să-și acopere cheltuielile de bază. Din ce în ce mai mulți oameni ajung în cantinele sociale organizate de biserică, ONGuri sau inițiative cetățenești.

Un aspect crucial al Greciei contemporane a fost și absența unei preocupări față de sănătate la locul de muncă și față de reguli de siguranță. Angajatorii, în special în producție, refuză să ia măsuri de precauție. O văd ca pe o metodă de a reduce costurile de producție.

Una dintre cele mai mari companii grecești, Hellenic Halyvourgia, a folosit criza financiară ca pretext pentru a forța muncitorii să semneze contracte noi, să scadă salariile și să facă concedieri. Producția s-a oprit și fabrica nu a mai funcționat pentru 272 de zile. Deși familiile celor aflați în grevă nu puteau să se bazeze pe un al doilea venit, pentru că majoritatea erau șomeri, nevestele muncitorilor au susținut lupta împotriva proprietarilor fabricii.

Şase mii de muncitori lucrau aici în șantierul naval Scaramaga. A fost numit „veriga slabă” a economiei grecești, după o serie de tranzacții dintre guvernul elen și investitori străini. Sute de articole au fost scrise despre scandalurile cu submarinele care funcționau prost și se înclinau într-o parte. În octombrie 2013, șantierul naval a încetat oficial să funcționeze, iar cei 1 100 de muncitori rămași au fost aruncați în stradă.

Chiar dacă, la nivel global, Grecia deține o poziție de top în transportul maritim comercial, concedierile, salariile de 400 de euro pe lună și orele suplimentare excesive sunt doar câteva dintre motivele care au dus la greva muncitorilor din portul Piraeus.

Cincizeci și șase de marinari, echipajul ferry-boat-ului „Penelope A”, au ancorat în portul Raphina, au încetat să munca şi şi-au cerut salariile. Aceia dintre ei cu familii în afara regiunii Attica nu-și permit biletul să meargă acasă.

Șomerii care lucrau pe șantierele navale pescuiesc în vestul regiunii Attica. Nu doar criza economică a contribuit la reducerea numărului comenzilor sau al reparațiilor, ci și boicotul deliberat și coordonat al șantierului naval Perama de către proprietarii de nave care încearcă să-i pedeapsească astfel pe muncitori pentru activitățile lor sindicale.

În nord-estul peninsulei Chalikidiki, sistemul de alimentare cu apă este inutilizabil din cauza concentrației mari de arsenic. Cianura provenită din trei mine - Madem-Lakko, Mavres Petres și Olympiada - amenința rezervele de apă. Douăzeci și șapte de localnici riscă condamnarea la închisoare cu acuzația de formare a unei organizație criminală, pentru că au protestat împotriva poluării provocată de companiile Hellenic Gold și Eldorado Gold care au înregistrat un profit de 13 milioane de euro din minerit în această zonă.

Boli care au fost de mult eliminate din Occident au reapărut în Grecia în 2012. Cazuri de malarie au fost înregistrate în Evros și Scala. Reprezintă rezultatul reducerii cheltuielilor pe pesticide.