Tot ce trebuie să bagi la cap după tragedia copiilor din Retezat

După cum ai aflat deja, doi copii au murit în acest weekend în munții Retezat, după ce grupul din care făceau parte a fost surprins de o avalanșă. Așa sună știrea seacă și lipsită de orice comentariu. Evident, cum se întâmplă aproape întotdeauna în astfel de situații tragice, asta nu a împiedicat armata experților de pe Facebook să rupă internetul în două cu fel de fel de păreri, care de care mai avizate ori cu sfaturi mai mult sau mai puțin moraliste.

După ce ai auzit și citit, la cald, toată gama de păreri, mai bine sau mai prost documentate, pe această temă, voi încerca acum, să-ți prezint, la rece, cum stau lucrurile și ce lecții amare pot fi învățate din toată această nefericită întâmplare.

În accident au murit doi copii. Erik Gulacsi (13 ani) și Dor Geta Popescu (14 ani). Despre cea din urmă s-a tot vorbit zilele astea. Internetul e plin de palmaresul ei: șase „recorduri" mondiale și unul european; primul„ record" l-a obținut la 10 ani, când a devenit „cea mai tânără alpinistă din lume" care a atins Vârful Ararat (5 137 de metri); au urmat apoi alte „recorduri" stabilite pe alți munți din Asia, America de Sud și tot așa.

Tânăra alpinistă era colegă la Clubul Montan Altitudine din Râșnov, Brașov, cu cealaltă victimă, Erik Gulacsi. Acesta avea și el în palmares diferite „recorduri", de genul „cel mai tânăr alpinist" care a urcat pe Vârful Elbrus (5 642 de metri) și pe Vârful Aconcagua (6 962 de metri).

Ai observat că am pus cuvântul „record" între ghilimele. Asta pentru că am o veste tristă pentru tine. În lume, la ora actuală, nu există nicio organizație care să omologheze sau să certifice astfel de performanțe. În comunicatul ăsta, redactat de Societatea Ghizilor și Liderilor Montani, scrie negru pe alb că nicio organizație de munte din lume, uniune profesională sau de cluburi de amatori nu recunoaște așa ceva. Ba mai mult, nici nu recomandă o asemenea îndeletnicire. „Recordurile" sunt doar o creație artificială. O chestie de marketing, dacă vrei:

Prin urmare, toate recordurile alea au fost făcute degeaba. Pentru că nu le recunoaște nimeni. E ca și cum ai avea casă la țară, ți-ai urca băiatul sau fata în pod și ai stabili că, pe planeta Pământ, copilul tău deține recordul de vârstă la altitudinea aia, fix pe coordonatele geografice unde e situată casa ta.

Dor Geta Popescu și Erik Gulacsi făceau parte dintr-un grup de șapte persoane. Aproape toți ceilalți erau oameni în toată firea. Unul dintre ei era chiar tatăl Getei. Până aici, totul ok. Legea din România nu oprește niciun părinte să-și ia copilul și să-l ducă sus, pe munte, dacă vrea. Lucrurile se complică atunci când „mersul la munte" devine „mers pe munte", iar drumul, în sine, devine ceva mai dificil decât o simplă plimbare pe potecă. Din nou, să cităm din comunicatul Societății Ghizilor și Liderilor Montani:

Și încă un lucru important, zic eu. Nici unul dintre membrii grupului care a mers în Retezat nu era pe lista ghizilor montani autorizată de Ministerul Turismului. Deci asta înseamnă că nici părinții celor doi copii care au murit. Asta ca să mai demolăm un mit.

Dar acum să vedem ce spun legile românești din acest domeniu. Pentru că, da, există niște proceduri legale care trebuie urmate în astfel de situații.

Măsurile de prevenire a accidentelor montane și modul de organizare a operațiunilor de salvare sunt reglementate de hotărârea de guvern HG77/2003. Să aruncăm o privire la articolul care descrie condițiile de bază pe care trebuie să le conțină un „traseu turistic montan".

Bine, obligațiile de mai sus revin salvamontiștilor, în sensul că e datoria lor să aibă grijă ca traseele montane să fie cât mai sigure pentru turiști. O precizare interesantă este prevăzută la alineatul b): În condiţii speciale de altitudine sau de teren accidentat traseul turistic montan va fi recomandat numai vara.

Ce se întâmplă însă dacă tu ești pe munte (singur sau, mai ales, în grup) și ai de gând să o iei de capul tău? În cazul în care nu știai, ai și ceva obligații.

Bine, și ce se întâmplă dacă nu te conformezi legii și nu respecți treburile astea? În același act normativ, la articolul 41, scrie că riști o amendă de până la 5 000 de lei. Inclusiv pe persoană fizică. Să ridice mâna primul care a încasat o asemenea amendă pe munte.

Cât de mult poate Salvamontul să oblige pe cineva să nu urce pe munte, atunci când condițiile sunt periculoase? Din păcate, nu prea poate. E ca la mare, când sunt valuri mari: ăia îți zic să nu intri în apă, tu depășești geamandura, dacă te îneci aia e, dacă nu, vine Salvamarul și, în cel mai fericit caz, te ia de păr și după aia își face morală pe mal. Așa e și la munte. Momentan, nu există încă un soi de „Cod Rutier" al alpinismului, cu salvamontiștii pe post de polițiști locali care să-ți rupă foi din chitanțierul de amenzi.

Singurele amenzi prevăzute „de lege" sunt pentru cabanieri, pentru chestii de genul „nu a trecut turiștii în catastif" sau „nu au cabana dotată cu stații radio ori trusă de prim-ajutor". Sigur, teoretic, ai putea încasa și tu o amendă dacă te plimbi brambura, dar asta presupune următorul paradox: ca să încasezi amendă, ăia trebuie să știe exact unde te afli, dar cum să știe unde ești, dacă tu nu anunți pe nimeni pe ce traseu ai de gând să mergi? Dacă scapi, bine, dacă pici în prăpastie și n-ai murit, fii fără grijă: vine Salvamontul și te ia.

Momentan, autoritățile pot doar să „avertizeze" și să „sfătuiască" turiștii să nu se urce pe munte. Un fel de a spune „Ai grijă că s-ar putea să mori! Și, dacă iei și un copil după tine, ai grijă că s-ar putea să mori și tu și copilul. Sau doar copilul". Și cam atât. Salvamontul e, aici, cumva legat de mâini și de picioare: nu are puterea legală să te oprească dacă tu ești decis să iei în piept muntele. Pot, în cel mai fericit caz, să sară după tine în prăpastie și să te tragă de păr.

Iar dacă ești pasionat de alpinism și vrei ca și copilul tău să-ți urmeze acest hobby, nu te împiedică nimeni și nimic. Asta, cel puțin atâta vreme cât nu depășești limitele prevăzute de legea asta unde scrie negru pe alb:

Astfel, dacă depășești limita în această privință, s-ar putea să te trezești cu Protecția Copilului pe cap. Dar asta, tot la modul teoretic, pentru că, momentan, instituția respectivă se arată mai degrabă preocupată de părinții care-și duc copiii la demonstrații în Piața Victoriei. Dar asta e, deja, o altă poveste.