Tipa asta își bagă nudurile ei în picturi celebre

Acest articol conține nuditate și artă, pentru că cele două n-au fost niciodată prea departe una de-alta.

|
12 februarie 2017, 11:30am

Carol Espíndola

Eva, Frida Kahlo și Venus sunt doar câteva dintre femeile în care fotografa mexicană Carol Espindola se transpune, în cel mai recent proiect experimental de examinare a frumuseții feminine. Pentru acest proiect,

Toate fotografiile sunt ale lui Carol Espíndola.

La Atlantida, o la utopía del cuerpo femenino (Atlantida, sau utopia corpului feminin), fotografa a adunat reprezentări ale formei feminine de-a lungul istoriei artei, de la
Nașterea lui Venus de Botticelli, la
Phryne înainte de Areopagus de Jean-Léon Gérôme, și a introdus propriul corp în tablourile alese. „Numele provine din căutarea locului imposibil", spune Espindola pentru the Creators Project, „Atlantis, ca analogie pentru căutarea corpului feminin perfect."

În schimb, în loc să imite posturile acestor femei importante, Espindola a preferat propriile interpretări fizice ale acestor picturi. În versiunea ei pentru Phryne înainte de Areopagus (mai jos), fotografa are o postură demnă, înlocuind rușinea dramatică din postura originală a Phrynei. În nașterea lui Venus, Espindola o coboară pe Venus în genunchi, în timp ce tremură la marginea chochiliei sale (prima imagine din articol).

La Atlántida, o la utopía del cuerpo femenino

Cea mai ambițioasă pictură abordată de Espindola a fost faimosul tablou al lui Bosch, The Garden of Earthly Delights. În tripticul ei, Espindola scoate toate personajele principale și se pune în locul Evei, fără să-și asume vina păcatului original, adaugă ea. „Este unul dintre tablourile mele preferate și unește multe subiecte despre femei și frumusețe, cu care lucrez, cum ar fi reprezentarea Evei, femeilor de culoare și reprezentările lor din istoria artei, auto-portretul autorului... ca să enumăr câteva."

La Atlántida, o la utopía del cuerpo femenin

Cariera artistică a Espindolei a început pe când fetele ei gemene împlineau trei ani, atunci a câștigat un concurs local de fotografie. Acele imagini înscrise în concurs documentau momente din viața de zi cu zi a familiei ei tinere. Acest triumf a încurajat-o să studieze lucrările altor artiști, să viziteze muzee și să meargă „la cât mai multe expoziții". Ea adaugă că „în acel moment am înțeles că îmi găsisem locul: în fotografie."

Primul ei proiect, Transicion (Tranziție), s-a înfiripat din încercarea ei de a face „un proiect de portrete despre tranziția de la copil la adolescent." Însă, în timp ce fotografia portretele a trei nepoate și nepoți, plus fiicele ei gemene, ea a conceput o idee mai complexă decât proiectul în desfășurare. „Corpul în sine a devenit foarte semnificativ pentru mine, ca narator de povești", explică ea.

Transicion

Aceste imagini, la fel ca multe altele din portofoliu fotografei, sunt definite de trăsăturile unice ale corpului nud. „Pentru mine, nuditatea este o formă de sinceritate", spune Espindola. „Nu consider asta o vulnerabilitate. Corpul este mediu prin care noi comunicăm cu lumea. Pe mine mă interesează să descarc sexualitatea din goliciunea corpului, ca să putem lua o pauză, pentru contemplare."

Tematice paralele se disting în următoarele două inițiative ale fotografei, La Corteza de Venus (Crusta lui Venus), Entreacto (Antract). Una dintre imaginile din prima serie o prezintă împreună cu soțul ei într-un câmp, uitându-se în zare. Ei stau cu spatele spre spectator, sunt goi și se țin de mână.

La Corteza de Venus

Entreacto

În altă fotografie, Espindola stă într-un râu. Fața și partea superioară a corpului sunt acoperite de o haină (care pare o rochie), dar ea este goală de la șolduri în jos. Acest efect este inversat în altă scenă: Corpul Espindolei este acoperit de mușchi, ochii ei sunt inexpresivi și orientați direct spre obiectiv, iar la marginea ierbii se întrevede un sfârc.

La Corteza de Venus

Astfel, Espindola își folosește corpul pentru a confrunta crizele zilnice ale femeilor din țară și de oriunde. „La fel ca aproape oriunde în lume", explică ea. „În Mexic, încă ne confruntăm cu machos în viața de zi cu zi, plus presiunea socială de a te complace unei stereotip impus de frumusețe și criza emoțională a multor femei care îmbătrânesc și nu se mai consideră frumoase."

„Eu mă folosesc de mine și de familia mea pentru a vorbi despre asta, ca femeile și bărbații să reflecte asupra acestor subiecte. Pentru mine, afișarea corpului gol feminin este un simbol de emancipare feminină."

Espindola se referă deseori la lucrările ei ca la un act de credință. La fotografía como acto de fe. Ea spune că înseamnă „să nu se oprească în fața adversităților."

Ea continuă: „înseamnă să trăiești într-o comunitate mică, unde să fii artist nu e cea mai bună opțiune, din punct de vedere economic, să te căsătorești foarte devreme (18 ani) și să nu urmărești o dezvoltare personală, ci doar căsnicia. Să nu fii în stare să accesezi studii formale în fotografie și arte vizuale și să trebuiască să te auto-educi. În esență, să înoți mereu împotriva curentului, fără să-ți pierzi speranța."

La Corteza de Venus

Poți găsi mai multe din lucrările Espindolei pe website-ul ei.

Traducere: Diana Pintilie

Vezi mai multe fotografii cu și despre femei:

Fotografii cu raiul prostituatelor din Amsterdam în anii '90

Femeile arabe sportive redefinesc feminitatea în Kuwait

Fotografii cu femei la 60 de ani care se simt din nou în centrul atenției

Mai multe de la VICE
Site-uri VICE