FYI.

This story is over 5 years old.

High hui

Ghidul spelunca: Bar & Terrace

Presa franceză a numit Bucureştiul al doilea cel mai „cool" oraş din Europa, aşa că am decis să prezint câteva spelunci din Capitală unde se trotila lumea înainte să devină la modă.

Pentru că presa franceză a numit Bucureştiul al doilea cel mai „cool” oraş din Europa, m-am decis să prezint câteva dintre speluncile Capitalei unde se trotila lumea înainte să devină  la modă. Mi-am pus ficatul la încercare în toate bodegile, pentru a vedea câte capace merită fiecare.

Spelunca de astăzi merită

.

Cum am intrat de pe bulevardul Dacia pe strada Icoanei, am dat de o cârciumă clasică de cartier căreia, în lipsă de alt nume, i-am zis „Bar & Terrace”, pentru că asta scria pe geam şi pentru că patronul mi-a spus că i-a fost lene să-i dea nume. E un local mic dar, probabil, compensează cu terasa de vară de pe acoperiş. Oricum a fost prea frig ca să verific.

Publicitate

Cum intru pe uşă pic într-o discuţie aprinsă pe tema preţului motorinei. Nici unul dintre muşterii de la bar nu vrea să-mi spună despre istoria bodegii, iar unul într-o salopetă de la Romtelecom se uită cu ură la mine când scot aparatul foto. După ce am vorbit cu patronul, s-a mai calmat situaţia şi-am încercat să trag câţiva alcoolici în poză, deşi niciunul nu voia, de frică că-l vede nevasta în ziar. Într-un sfârşit un gras bărbos care semăna cu Adrian Păunescu a fost de acord să-mi spună câteva chestii, dacă bag vreo câteva beri cu el.

Bărbosul, care n-a vrut nici măcar să-mi zică  prenumele lui, mi-a spus că spelunca asta face umbră pământului din 92. A deschis-o un prieten de-al lui, Jean, şi a numit-o Rothmans, după ţigări, că atât îl ducea capul. Pe vremea aia el și Jean agăţau puştoaice de la liceul Zoya Kosmodemyanskaya (acum Şcoala Centrală) şi dansau cu ele pe mese. După vreo câţiva ani a dat faliment, spelunca a fost ocupată de un stabor de ţigani vreme de șase luni şi, în final, a ajuns pe mâna unui irlandez cuplat cu o moldoveancă de peste Prut. Bărbosul şi-l aminteşte cu drag pe expat, pentru că îl lăsa să bea pe datorie. L-am convins cu greu să se lase măcar pozat din spate. Omul mă tot avertiza că el nu are voie să apară în poze pentru că e PR-ul locului și nu poate fi văzut.

După ce-a pleacat Bărbosul am vorbit cu Mădălin, cel mai recent patron al speluncăi, care dublează şi ca barman. Mi s-a prezentat ca un om de fapte şi nu de vorbe. Mi-a spus c-a luat localul chiar dacă era criză, pentru că el a copilărit aici şi nu putea să-l lase pe mâna ţiganilor. Mai mulţi oameni de prin crâşmă mi-au dat de înţeles că etnia rromă n-are acces în local. Când a văzut că insist cu întrebările m-a pus în cârca lu gagică-sa, Iulia.

Publicitate

De la Iulia, care și ea a copilărit în localul ăsta, am aflat că toţi de-acolo sunt o comunitate restrânsă de prieteni, vecini şi rude care beau şi freacă menta aici de când se ştiu. A precizat că, dacă iese scandal, sar toţi să-l potolească. M-a sfătuit să nu-i judec prea aspru pe beţivii de la bar, pentru că, deşi toţi sunt oameni cu facultate, sunt cam ursuzi. Nu ştiu cât alcool băgaseră în seara aia, dar numai a intelectuali n-arătau alcoolicii ăştia anonimi.

 După ce-a considerat c-am plictisit-o destul pe gagică-sa, patronul a decis să-mi spună una dintre legendele localului. Aparent bodega a dus lipsă de ceas din 1992 până în 2008. Supărat de situaţie, unul dintre clienţii fideli a cumpărat un ceas din piaţă şi i-a cerut patronului să-i despăgubească grosul banilor daţi pe el. Mi s-a părut bolnav c-a mai și scris după aia pe el, cu tupeu, „donaţie”.

Ca orice speluncă respectabilă, locul trebuia să aibă o femeie goală lipită pe undeva. După ce s-a asigurat că nu-l aude gagică-sa, patronul m-a avertizat să nu-i fac poză „iubirii”.

Deşi scorurile la bere erau minime ( 2,5 lei Azuga, 3,3 lei Timişoreana), spelunca era jumate goală. Eu zic că n-aveau clienţi pentru că era frig de căprau pietrele, deși caloriferele erau pornite la maximum. Oricum, toţi o ardeau cu gecile pe ei.

Cum berea era nesimţit de ieftină, am fost repede nevoit să vizitez toaleta. Era să-mi rup glezna în capcana asta mirifică de la uşa dinspre WC.

Publicitate

În drum spre closet am găsit şi scara care dă în terasa de vară. Băut cum eram, nu cred că m-aş fi descurcat s-o urc, aşa c-am continuat drumul spre eliberarea vezicăi.

Pentru genul ăsta de cârciumă de cartier, WC-ul mi s-a părut exagerat de curat, chit că ăla dinaintea mea n-a tras apa.

Totul a fost bine şi frumos la bodega asta până a doua zi, când m-am trezit cu ganglionii umflaţi ca cepele şi pielea mai plină de bube roşii ca un sifilitic. Nu ştiu ce beri umplute în closetul din spate mi-au servit ăştia, dar m-am ales cu o minunăţie de toxiinfecţie alimentară, iar eu ieri n-am mâncat decât bere. Nu mai calc p-acolo nici mort și îi dau cinci capace.