FYI.

This story is over 5 years old.

Muzică

Românul s-a născut liricist

Rebecca Black e o fătucă de 13 ani, care a înghiţit auto-tune-ul şi cântă nişte versuri scrise de un hamster scăpat în cap.
12.4.12

via

Muzica românească a ratat un moment important zilele astea. Fereastra în care se putea remarca drept cea mai proastă muzică din univers a venit şi a trecut la fel de repede. Ca de obicei, ne-au luat-o americanii înainte. Păcat. Muzica noastră proastă era mult mai bună decât a lor. Bună la a fi proastă, dacă n-aţi înţeles. Singurii continentali în stare să facă versuri decente în engleză rămân în continuare suedezii.

Publicitate

Într-o banală zi de martie, anul acesta, internetul s-a oprit din mestecat pentru o clipă când milioane de minţi odihnite au văzut videoclipul „Rebecca Black – Friday” şi au ajuns simultan la concluzia că este cea mai proastă piesă muzicală din istoria urechilor. Au fost câteva zile când sigura activitate de pe tot internetul era comentatul acestui videoclip, ce a strâns peste 85 de milioane de vizualizări în mai puţin de o lună. Cum se aprindea monitorul, cum eram asaltat de zeci de linkuri de la relativ necunoscuţi ce insistau să îmi arate cum au descoperit ei baza piramidei. Cel mai jos punct al creativităţii umane. Gura abisului ce a zămislit prostia. O fătucă de 13 ani, care a înghiţit auto-tune-ul şi cântă nişte versuri scoase parcă de un hamster scăpat în cap care tocmai a fost conectat la un aparat de-ăla din SF-uri proaste, ce transformă gândurile în cuvinte:

Rebecca Black - Friday

„Petrecem, petrecem (da)
Petrecem, petrecem, (da)
Distracţie, distracţie, distracţie, distracţie
Aşteptăm weekendul

Ieri a fost joi, joi
Azi e vineri, vineri,
Noi aşa incitaţi
Noi aşa incitaţi
O să ne distrăm azi

Mâine e sâmbătă
Apoi vine duminica
Nu vreau să se termine weekendul”

Da. Undeva, cineva a confundat o băşină cu un gând, sunt de acord. Dar nu înţeleg românii care comentează la această piesă. Dacă sunteţi spălaţi puţin în urechi şi daţi pe orice post de radio cu muzică comercială, o să observaţi că playlistul e îndesat cu cetăţeni români care schelălăie în cea mai proastă romgleză posibilă melodii care o fac pe Rebecca Black să pară poet de talie mondială.

Publicitate

Moda a început în 2005 când, după zece ani de rime ca  mare-soare noapte-şoapte şi clasicul mine-tine, românii şi-au dat seama că ce ascultă ei e cam jenant şi penibil. Aşa că Moga, un geniu muzical pe care istoria o să-l pună alături de Enescu şi alţii, s-a gândit cam aşa: „Dacă facem rime cu mare şi soare zic oamenii că suntem penibili. Dacă ne apucăm de făcut poezii, zic că avem aere de intelectuali. Aşa că, ce-ar fi să cântăm noi în portugheză?”. Aşa a apărut Morandi. Nimeni nu ştia ce molfăie ăia în portugheză. Probabil nici portughezii, că avea omul un accent grav de pareză. Dar problema a fost rezolvată. Nu ai cum să te plângi de versuri când nu înţelegi nimic. Dar nu putea toată suflarea artistică română să cânte brusc în portugheză. Ar fi dat urât, şi ar fi părut că-l copiază toţi pe Moga. Aşa că au luat o piatră în gură, pentru accentul autentic de Colorado şi au început să o ardă pe cumătra în engleză. Toată lumea. De la Andreea Bănică şi Cream la rockeraşi indie ca Amsterdams şi Urma.

Epoca mare-soare a apus. A venit vremea lui fly-sky. Sau, cum ar spune nemuritoarea Inna:

Inna – Fly

"Zboară cum o faci
Ca şi cum eşti sus
Ca şi cum o faci
Ca şi cum zbori
Ca o femeie"

Pentru că, deşi femeile nu zboară, daca ar zbura, ar face-o într-un mod total diferit de bărbaţi.

Hitul „Deja Vu”, tradus fin în limba de Medgidia, unde s-a născut starul.

Inna – Deja Vu

„Nu nu nu nu nu foc, nu foc
Eu vreau să simt muzica mai sus
Şi să ating cerul
Nu nu nu nu, tu mă înnebuneşti
Băiatule nebun
Vreau să trăiesc cu tine
Un deja-vu”

Publicitate

Dacă îi dai acid unei maimuţe în călduri, probabil exact acelaşi lucru îi trece prin cap.

Trecem şi pe la Elena Gheorghe, sau doar Elena momentan, ca să sune internaţional, pe care nu aveţi cum să nu o auziţi dacă ascultaţi proFM mai mult de 10 minute. Seamănă mult cu Rebecca Black. Şi ei îi plac petrecerile!

Elena – Disco Romancing

"Relaxază-te, lasă-mă să zic hola
Riscă, ieşi din rând
Seara asta e tot ce avem
Iţi dau ce ai nevoie, trebuie doar să zici
Toţi băieţii zic „ti amo”
Că eu ştiu unde să mă duc
Petrecereeee, hei, cred că îmi place de tine!"

Nu înţeleg nimic din ce vrea cucoana, dar pare să încerce să îi vândă unui cetăţean o femeie din Transnistria şi s-a blocat în bariera culturală. Să ne uităm pe un top 40 de săptămâna asta, de la un radio oarecare, şi să traducem puţin. Că orice lucru prost sună mai prost în română:

Akcent – My Passion

"poţi să, poţi să mă auzi
când mă mişc mai aproape
tu tot pleci
că eşti plăcerea mea vinovată
şi m-ai prins atât de strâns
vreau să te iubesc mereu
hai să zâmbim in noapte"

Pare o poveste de viol comunal, care se termină cu un banc la care râde toată lumea.

Dan Bălan – Justify sex

"Văd…
Buze se luptă
Haine cad
Cad… cad
Văd…
Inimi luptă
Noi tot cădem
Cădem.. cădem

Ascultă
Ăsta e sunetul iubirii
Câd natura umană
Simte acel sunet
Îl rupem
Şi justificăm"

De-aia face lumea sex în pat, bă, ca să nu cadă!

Ajunge experimentul. Puteţi şi singuri de aici încolo dacă aveţi chef. Măcar versurile Rebeccăi Black au sens. Dar să trecem de comercial şi să savurăm cireaşa de pe tort. Şi am lăsat la urmă fix Urma. Trupă de mare angajament în rândul hipsterilor mioritici, considerată chiar poetică în versuri. Absolut tot purtătorul de fular repetă în gând cu admiraţie:

Urma – Buy me with a coffee

„You can buy me with a coffee,
I'm so cheap”

Sunt atât de ieftin încât mă poţi cumpăra cu o cafea. Cât de romantic. Doar că, din păcate, ca să înţelegi asta din versurile de mai sus, trebuie să fi învăţat engleza în România, şi prost. Expresia „you can buy me with”, folosită în contextul produselor, se referă la cumpărat la pachet. Cumperi zece inele de zirconiu şi primeşti la pachet un colier. Iar „cheap” înseamnă ieftin doar când te referi la lucruri. Când zici de un om că e „cheap”, zici că e zgârcit. Deci versurile cetăţeanului de mai sus înseamnă, în traducere din engleză, nu engleză de Caracal, „Sunt atât de zgârcit încât mă cumperi la pachet cu o cafea”.

Şi două întrebări se nasc din dubioşenia asta verbală: De ce să te chinui să îţi trauduci gândurile în engleză proastă, dacă singurul mod în care au sens e să le traduci înapoi în română? Şi cu ce e mai penibilă Rebecca Black decât toţi cântăreţii din noul val de romgleză? 85 de milioane de vizualizări? Cea mai proastă melodie a tuturor timpurilor? Ne pare rău, internetule, dar în colţul meu de univers tot ce trebuie să fac ca să aud o melodie mai proastă şi mai penibilă e să deschid un radio. Oricare.