FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Pagina cu animale drăguțe: Bruno

Bruno este epic tot timpul, dar mai ales când iese afară şi face caca la pungă, după care se aşează pe bancă.

Întotdeauna mi-am dorit un câine care să mănânce tot ce nu-mi place mie. Aşa că, acum zece ani, m-am pricopsit cu Bruno, care a costat cât un g. Iniţial îl chema Sandokan, dar era aiurea să țip asta după el pe stradă, aşa că i-am zis Bruno, un nume destul de banal încât să nu întoarcă nimeni capul după mine când fac bonding cu cățelul. Mai răspunde şi la scandal sau shakira, depinde când este strigat. Normal că are şi o mulţime de apelative drăgălaşe, dar nu-i cazul să le trec aici.

Publicitate

Este cel mai sclifosit dulău din lume, care pe lângă faptul că nu mănâncă orice, nu mănâncă şi pace. De fapt halește doar dacă se luptă pentru hrană: te prefaci că atentezi la farfuria lui sau îi pui pe langă castron o jucărie ori o pisică vie. Când nu-i halesc mâncarea, patrupedul ăsta creţ e fan feline. Explicaţia e simplă: sunt la fel de miserupiste ca el.

Bruno mai e şi foarte coios. Pentru că se trage din tată negru şi mamă albă, ca orice pui de ţigan, are o pasiune pentru femeile blonde: s-a coțăit de toate care i-au trecut prin viaţă and still counting. Cu toate astea este un  virgin veritabil. Chiar dacă nu mai are ouă, este în continuare tare-n coaie cu câinii mai mari ca el sau cu oricine încearcă să plece din cameră. Cred că într-o viaţă anterioară a fost cioban, iar acum a rămas cu reflexul ăsta să strângă turma.

Este un câine serios care nu se pretează la drăgălăşenii în public. Nu-i place să fie mirosit de alţi câini, nu este sociabil decât cu anumiţi oameni, iar celorlalţi le arată fundu'.

Tot el e şi scandalagiu când rămâne singur acasă. Vecina de sub mine a venit să-mi ceară să-l operez, ca să nu-l mai audă. Dar nu am înțeles exact unde, aşa că l-am castrat, dar tot latră. Oricum, nu prea stă singur acasă, ceea ce-mi ocupă tot timpul şi viaţa socială.

Are o grămadă de haine cu care-l probez ori de câte ori cineva îmi cere asta, spre disperarea lui. Nu-i place deloc să fie îmbrăcat, dar stă, pentru că de fapt nu prea-i pasă ce i se întâmplă atâta timp cât i se fac poze. În cartier are reputaţie de fashionist pentru că are vreo zece schimburi care fac toate babele să leşine după el, „mânca-l-ar mama”.

Publicitate

Bruno este epic tot timpul, dar mai ales când iese afară şi face caca la pungă, după care se așează pe bancă. Preferă siesta în locul plimbării. Nu ştiu exact ce potaie l-a învăţat schema asta, dar de la o vreme şterge toate băncile din cartier. Iar Piedone a fost atât de darnic, încât a pus câte una din patru în patru metri. Când se plictiseşte de asta, cere în braţe, pentru că s-a născut leneş.

Bruno este autodidact. Cercetătorii de la Universitatea British Columbia din Vancouver au făcut un studiu în 2009 care spune că acei câini care ştiu două comenzi au creierul unui copil de doi ani. Asta înseamnă că Bruno are şapte şi-n toamnă-l dau la şcoală. Ştie „şezi”, „culcat”, „stai”, „noroc”, “pa”, “nu” şi „ieşi afară”. Dacă primele şase înseamnă ce se aude că înseamnă, „ieşi afară” este de fapt „treci sub masă”, nimic altceva. Ştia să aducă şi băţul sau mingea, dar chestia asta nu s-a prins mult de el, acum doar le ia şi se pişă pe ele, motiv pentru care nu mai are mingi.

Face multe chestii din oficiu, fără să-l fi dresat pentru aşa ceva, asta fiind latura lui rebelă: se băse când îl pieptăn, se pişă pe cele mai dubioase lucruri şi este foarte grijuliu cu aspectul lui: dacă se murdărește de noroi pe labe nu mai merge niciun pas, când intră în casă nu pleacă din hol dacă nu-l spăl, iar după fiecare masă stă tablou până-l șterg la bot.

Bruno se bucură ca un copil sărac la bomboane dacă-i dai zgărciuri şi şosete împutite. Sunt lucrurile pe care le iubeşte cel mai mult pe lumea asta după dormit. În rest nu-i prea pasă de nimic şi este tare fericit.

Citește și Fănel.