Bebe la bord

Foto: Richard Kern
Asistent foto: Max Dworkin

Pentru că am crescut în New York, știam de Jemima Kirke cu mult înainte să-i iau interviul. Am fost împreună la școli private centrate pe artă din Manhattan, iar Jemima era foarte populară de pe atunci. Tatăl ei era toboșar într-o trupă de rock, iar mama ei avea un magazine vintage care aproviziona cu rochii serialul Sex and the City, deci era ridicol de incorrect ca Jemima să fie și uimitor de frumoasă pe lângă toate astea. În mod normal, poveștile de genul ăsta cu tipe atât de mișto fie au parte de o continuare tragică după ce termină școala, fie tipele se mută și nimeni nu mai știe nimic de ele până într-o bună zi când apar într-o reclamă la un parfum japonez, purtând alt nume.

Cumva Jemima a evitat să aibă vreuna din sorțile astea, iar acum se vorbește de ea mai mult ca niciodată, mai ales de când cu rolul din serialul Girls produs de HBO, care este despre patru tinere și poveștile lor: relații, serviciu, viața lor în general. În realitate Jemima este soție, mama unei fetițe (cu încă un bebe la bord, evident) și un artist visual. Când am ajuns cu Richard la ea, în East Hampton, pentru shooting-ul foto și interviu, eram foarte curioasă dacă este deja o casnică veritabilă. Și mai voiam să văd dacă este la fel de drăguță. Este, este și o duce atât de bine, încât îți cam vine să te zgârii pe ochi.

VICE: Ne-am mai întâlnit când aveai 18 ani și venisei acasă, în vacanță de la Școala de Design Rhode Island. Era la un afterparty al trupei Dopo Yume. Din clipa în care te-am văzut, te-am perceput mereu ca fiind atât de frumoasă, de glamuroasă -
Jemima Kirke: Stai, ce s-a întâmplat la after-ul ăla? Acum m-ai făcut curioasă. Îți amintești?

Păi, pot să-ți povestesc după ce încheiem interviul, dacă vrei …
Nu, e ok și acum.

Eram la barul Black and White și bineînțeles că niciuna n-aveam vârsta ca să intrăm acolo. Ne-a băgat un prieten comun care apoi a dispărut în ceață. M-ai întrebat dacă vreau să merg cu tine la baie.
A, da! Îmi amintesc asta și că păreai cumva ușor de impresionat în momentul ăla. Așa că m-am gândit „aș putea s-o conving pe tipa asta să ia droguri cu mine”.

Mi-ai oferit niște coca în timp ce tu făceai pipi. Și-mi amintesc că mă gândeam „Cine este fata asta?”. Apoi, când te-am văzut în serial făcând același lucru, mai puțin faza cu drogurile, mi-am reamintit totul.
Personajul pe care-l interpretez nu-i atât de diferit de mine.

Dar acum ai 27 de ani și curând vei fi mama a doi copii. Cum s-a întâmplat asta? Majoritatea oamenilor de vârsta noastră care au crescut în oraș încă mai pierd vremea aiurea: stau acasă și nu-și cultivă nicio pasiune – asta în caz că au avut vreodată una. 
Stilul ăsta de viață s-a terminat rapid pentru mine. Unii știu cum să echilibreze lucrurile, suficient cât să-și permit să mai piardă și vremea, dar nu-i și cazul meu. Am mers pe principiul totul sau nimic.

Cum ai ajuns să faci actorie?
Prietena mea Lena [Dunham] m-a rugat să joc într-un film pe care-l făcea din banii părinților, Tiny Furniture. Nu avea destui cât să plătească pe toată lumea, așa că s-a bazat și pe prieteni. Și a fost un succes. Apoi i s-a oferit show-ul ăsta la televizor și m-a chemat iar să lucrez cu ea. N-am crezut niciodată că o să ajung atât de departe cu asta.

Cum ți-a schimbat viața celebritatea asta bruscă?
Una dintre părțile cele mai bune este că-mi pot întreține copiii. La vârsta mea e destul de greu să faci asta fără să te zbați de ceasul morții sau fără să te susțină financiar și părinții, iar la mine nu este cazul. Dar nu mă mai pot dedica la fel de mult muncii mele de artist.

Ai prefer o carieră în artă în locul celei de acum? 
Actoria este pe plan secund. Nu simt că o să dureze prea mult, pentru că nu-i ceva ce vreau să fac toată viața. Arta a fost întotdeauna prioritară și am mult mai multă experiență în domeniul ăsta decât în cinematografie. Mi-e greu să explic fără să par o nasoală. Nu-s deloc așa. Sunt foarte recunoscătoare pentru ce fac acum, dar pur și simplu nu cred că actoria mă definește.

Cum l-ai cunoscut pe soțul tău Mike?
Povestea este foarte simplă: ne-am întâlnit la doctor. Aveam bronșită, iar el nu mai știu de ce era el acolo, dar mi-a plăcut și i-am dat numărul de telefon. Suntem împreună de patru ani și căsătoriți de trei.

Ce sfaturi o să le dai copiilor tăi când va veni momentul întâlnirilor?
Dacă o să am un băiat, probabil o să-i spun doar să fie drăguț cu femeile. Să fii modest și simpatic este foarte greu. Trebuie să ai încredere în tine și să nu disperi.

Dar fiicei tale ce i-ai spune?
Cred că aș lăsa-o pe ea să decidă ce-i mai bine și sper să se simtă ok să discute cu mine despre întâlnirile ei, ca s-o pot sfătui dacă este cazul.

Ce crezi despre teoria conform căreia fetelor le place de fapt să se întâlnească cu nemernici?
Cred că este o fază pe care o depășești. Genul ăsta de vrăjeală nu ține mult timp. Îmi plăcea când eram mai puștoaică, dar soțul meu este exact ce consider perfect acum. Este cel mai bun și mai blând om din lume, dar încă are sclipirea aia de bad-boy în ochi. Putea să fie un nemernic dacă voia, dar nu este.

Ce-ai face dacă ai avea un fiu care ar fi ca Adam, prietenul lui Hannah din serial? Sau dacă fiica ta s-ar întâlni cu un tip de genul ăsta? Nu-i așa rău după ce ajungi să-l cunoști, dar este un dezastru.
Dacă fiul meu ar devein așa, chiar aș fi mândră! După ce ajungi să-l cunoști observe că este un tip deștept și intuitiv, dar este foarte închis în el, iar asta poate fi incredibil de seducător. Aș fi îngrijorată dacă fi-mea ar fi cu cineva de genul ăsta și aș spera că poate face față, pentru că genul ăsta de mister poate distruge, totuși.

Se pare că o să fii o mama foarte înțelegătoare.
Probabil o să am nenumărate atacuri de panică, dar aș vrea ca ai mei să se simtă capabili și independenți. Sunt aici să-i îndrum dacă au nevoie.

Plănuiești să-i crești pe amândoi în oraș?
Momentan da. Cred că New York e un loc grozav în care să crești.

Crezi că faptul că ai trait într-un loc dur te-a format în vreun fel?
Oamenii spun că dacă trăiești aici, te maturizezi mult mai repede, dar nu-s de acord cu asta. Depinde de cum e fiecare. Dacă cineva o să se ocupe cu găinării în oraș, la fel de bine ar fi putut s-o facă și în suburbie, dar la un alt nivel.

Se pare că ție ți-a priit.
Da! Sunt sigură că și în suburbie aș fi fost un dezastru. În oraș aveam baruri, petreceri, droguri, dar chiar dacă aș fi trait în altă parte tot aș fi avut cumva parte de ele.

Ăsta ți-era destinul. 
Da, așa aș fi fost oriunde. Nu cred că locul ar fi contat. Nu eram ofticată pe ai mei și nici n-am fost o răsfățată, așa că nu simt că orașul a avut vreo influență majoră. [pauză] O, Lindsay [Lohan] o face iar lată! Citesc Post și văd că iar a lovit un pieton cu SUV-ul.

Pe bune?
S-a-ntâmplat la 2:30 dimineața.

Nu s-a maturizat încă.
Nu, cu siguranță nu. Și nici nu cred că o va face vreodată.

Traducere: Andra Olteanu