Poți fuma cam unde ai chef prin Orientul Mijlociu. Și tipul care-ți prepară un sandviș fumează. Și lucrătorii din benzinărie. Fumează și bătrânica de 85 de ani care-ți cârpește hainele. Și copiii de șase ani fumează. Toamna trecută în Beirut, am văzut până și un tip care fuma în timp ce se îmbarca la bordul unui avion. Așa că atunci când guvernul libanez a interzis fumatul în spațiile publice acum o lună, cei mai mulți locuitori au fost sceptici.
Dar interdicția a fost respectată. E surprinzător, pentru că Libanul e în multe feluri o țară care pare să funcționeze doar la suprafață. Electricitatea e tăiată mai tot timpul, zonele mai sărace ale țării având parte doar de câteva ore de curent pe zi. Sniperele sunt la ordinea zilei prin Tripoli, al doilea oraș ca mărime din țară, iar disputele între familii se rezolvă cu ajutorul mitralierelor și a grenadelor. În timpul luptelor de stradă sângeroase din Tripoli din vara asta, luptătorii și civilii au spus că nepăsarea statului e la fel de vinovat pentru tensiunea din oraș ca guvernul vecin din Siria.
Ziarul local An-Nahar a publicat luna trecută o caricatură satirică cu niște mascați înarmați cu mitraliere care se plimbau liberi în timp ce mâna puternică a guvernului arăta acuzator spre un bărbat care fuma narghilea. Popularul site libanez Blog Baladi a scris înainte de aprobarea legii: „Nu văd cum cafenelele vor putea implementa o astfel de lege, pentru că e ca și cum le-ai cere cluburilor de noapte sau crâșmelor să nu mai servească alcool sau să nu mai pună muzică. Aprobând această lege, le cereți indirect să-și închidă afacerile și să-și concedieze personalul, ceea ce e mai ușor de zis decât de făcut.”
E greu de luptat împotriva interdicției de a fuma în public într-o țară ca Liban, unde rata cancerului la plămâni e de aproape 16 procente la 100 000 de cazuri. Dar întrebarea e ce se va întâmpla cu toate cafenelele mici și vechi în care oamenii se adunau să vorbească despre politică, să joace table și să fumeze narghilea. Sunt sute de cafenele în orașele și satele din Liban care vând doar narghilea, ceai și cafea.
Săptămâna aceasta am fost într-o cafenea mică la câteva străzi de Universitatea Americană din Beirut unde proprietarul (care a dorit să rămână anonim), mi-a explicat cu mândrie că încălcase interdicția: „Nu numai că guvernul nu respectă legea, dar și polițiștii care vin aici fumează în timpul serviciului.” Mi-a arătat doi ofițeri în uniformă fumând narghilea și uitându-se la știri într-un colț. „Legea asta nu va afecta cluburile mari. Dacă legea va începe să fie aplicată, vor suferi doar cafenelele și locșoarele mici ca al meu.”
Cafeneaua Tasty Cafe, din cartierul Hamra, s-a adaptat noii legi construind o terasă foarte mare. Un chelner mi-a spus: „Noi suntem foarte bine, ia uite cât spațiu avem afară,” după care a adăugat trist, dar locșoarele în care îmi plăcea să merg să fumez vor da faliment foarte curând.” În fiecare noapte, tinerii se adună la Tasty ca să se învăluie într-un nor de fum fructat.
După colț de Tasty, un bătrân pe nume Abu Hassan stătea în magazinașul lui de copiat chei și fuma în draci împreună cu câțiva prieteni și clienți.
„Ce-o să-mi facă? O să-mi dea amendă că fumez în timp ce copiez cheile?” m-a întrebat. „Așa am lucrat toată viața. Oricum nu aplică legea niciodată, de ce aș crede că pe asta o s-o aplice? Orice lucru are prețul lui în Liban,” mi-a spus sfidător.
Vine iarna, iar ploaia și vremea rea vor ucide multe cafenele atunci când fumătorii nu se vor mai putea strânge pe trotuar și în parcări ore în șir. Dar cluburile de noapte scârboase o s-o ducă bine mersi. Multe cluburi oricum dau mită și rezolvă orice în felul ăsta.
Între timp, politicienii disperați cer amendamente pentru a permite crearea unor zone de fumat în hoteluri și restaurante. Cum turismul a scăzut cu 50 la sută anul ăsta, un sector important al economiei e la pământ și trebuie să acționeze rapid.
Cafenelele din Liban mai au câteva luni ca să găsească o soluție de supraviețuire în lunile de iarnă. Deocamdată toată lumea e afară și fumează pe străzile din Beirut.
Traducere: Oana Maria Zaharia