Publicitate
Acest articol are mai mult de cinci ani de la publicare.
Știri

Sunt ok, ești ok, Papa e ok

Oricât nu v-ar plăcea religiile conservatoare, trebuie să recunoașteți că Papa Francis e simpatic, iar vorbele lui ar putea face câțiva bigoți să-și schimbe atitudinea.

de Harry Cheadle
20 Septembrie 2013, 2:56pm

Probabil e mai bine să scoatem fotografia asta din context și să ne bucurăm de ea așa cum e. Via utilizatorul Flickr Catholic United Financial.

De jumătate de an de când e Papă, Papa Francis s-a dovedit foarte priceput la generat știri. În ultimele câteva luni, a anunțat că va conduce prin Vatican un Renault vechi, second-hand, din 1984, a spălat picioarele unei prizoniere musulmane, a făcut niște remarci care indicau că ar accepta să existe preoți homosexuali, s-a jenat că vechea lui catedrală i-a construit o statuie în mărime reală, a sunat oamenii care i-au trimis scrisori ca să-i consoleze și să-i sfătuiască (inclusiv pe un catolic gay), a vorbit împotriva inegalității economice și a scris o scrisoare deschisă în care a spus că e de părere că ateii și agnosticii ar putea fi iertați de Dumnezeu. Mai mult, arhiepiscopul Pietro Parolin, mâna dreaptă a lui Francis, a declarat pentru un ziar că, într-o bună zi, s-ar putea ca lucrurile să se schimbe și preoții să aibă voie să se căsătorească.

Evident, toată lumea, în special progresiștii, sunt derutați. „Să fie Papa Francis cel mai liberal papă care a existat vreodată?” se întreba un articol din The Week. Chris Hayes de la MSNBC a fost mai direct: „Cel mai tare Papă din toate Timpurile”. Se pare că papa nu e doar fermecător ca personaj, ci dorește să îmbrățișeze cauze de stânga care se potrivesc cu misiunea catolică de a-i ajuta pe cei mai puțin norocoși (misiune care, de exemplu, a inspirat călugărițele să se implice în marșurile pentru Drepturile Civile din 1960). Papa Francis a mai semnalat că e deschis la reforme mari în ce privește preoția.

Dacă ești catolic, toate lucrurile astea au importanță pentru tine. S-ar putea să fii suspicios ca Michael Brendan Dougherty, că Francis e continuarea unei epoci de experimente negative în cadrul bisericii. Sau s-ar putea să te enervezi, ca arhiepiscopul american Charles Chaput, că Francis nu e mai conservator. Sau poate crezi că Chaput exagerează.

Dar dacă nu ești catolic, Papa nu-ți poate schimba viața în niciun fel. Poate doar îl simpatizezi mai mult pe umilul, modestul Francis, decât pe predecesorul său, care arăta ca un personaj malefic din desene animate și a vrut să interzică limbo, locul din viața de apoi unde se duc bebelușii nebotezați. Te interesează ce mai face Papa ăsta așa cum te interesezi din când în când ce mai face familia regală britanică sau Kanye West, dar altfel, de ce te-ar interesa cuvintele și părerile unui omuleț cu tichie caraghioasă?

Un răspuns ușor ezoteric, dar important, e că, orice altceva ar mai face, Papa Francis e hotărât să sublinieze cât de drăguță e religia pe care o conduce. Iar asta nu e chiar de ici, de colo.

În cartea „Evoluția lui Dumnezeu”, istoria iudaismului, islamului și a creștinismului scrisă excelent de Robert Wright, autorul descrie cum aceste credințe s-au îndepărtat de beligeranță și intoleranță spre dimensiuni morale mai înălțătoare. Un exemplu ar fi modul în care se schimbă Dumnezeu din Vechiul Testament în Noul Testament – în primul, e de partea israeliților și îi ajută să cucerească și să distrugă alte triburi, dar în cel de-al doilea, deja e Dumnezeul tuturor popoarelor (sau, cel puțin al celor care adoptă creștinismul). Deși liderii religioși au făcut lucruri oribile și bigoții au folosit diverse scripturi pentru a-și apăra credințele urâte, religiile au evoluat totuși spre toleranță. Dumnezeu nu le mai comandă oamenilor să fie drăguți doar cu tribul și rasa lor, ci cu toată lumea. Wright spune că asta are legătură cu faptul că națiunile și triburile au format tot felul de parteneriate  - e mai greu să-i vezi pe ceilalți ca pe niște păgâni care vor arde în iad veșnic atunci când te întâlnești și vorbești cu ei zilnic. Astfel, cercul moral s-a lărgit, iar inamicii au devenit, dacă nu prieteni, măcar potențiali aliați. Wright scrie:

„Dumnezeul scripturilor abrahamice – adevărat sau nu – are tendința de a se dezvolta moral. Această dezvoltare, uneori criptică, e revelația ordinii morale care stă la baza istoriei: cu cât evoluează organizarea socială, Dumnezeu încearcă s-o prindă din urmă, luând o parte și mai mare a umanității sub aripa lui protectoare sau măcar tolerând-o.”

În acest context, faptul că Papa Francis accentuează că ateii și homosexualii merită și ei dragostea și iertarea lui Dumnezeu face parte dintr-un curent care se întinde pe milenii întregi. Lumea de azi e mai interconectată ca oricând – economic, social, politic – iar intoleranța nu e doar malefică, e și un mod de a tăia legăturile cu cei care te-ar putea ajuta în multe feluri. (Închipuiți-vă cât de greu i-ar fi unui homofob extrem într-un oraș mare să refuze să aibă contact cu persoane gay sau trans.)

Ateii militanți  vor spune că religiile promovează intoleranța, așa că ar trebui șterse de pe fața pământului (o viziune ironic de intolerantă), dar nu ăsta e universul în care trăim. Există 1,2 miliarde de catolici în toată lumea și toată lumea are de câștigat atunci când liderul bisericii lor le recomandă să fie deschiși la minte și să accepte și alte religii. Francis își folosește platforma destul de mare pentru a crește nivelul total al toleranței din lume. Acum o mie de ani, papii comandau invazia țărilor musulmane; în ziua de azi, papa spală picioarele unei femei musulmane. Asta se cheamă progres, oricât de încet ar merge el.

Papa Francis nu e atât de perfect pe cât și-ar dori liberalii. Are păreri conservatoare despre femei și nu a indicat că sexul între homosexuali și folosirea prezervativului n-ar fi păcate (cu alte cuvinte, e catolic). Iar titlurile din ziare care spun că Francis susține că și ateii pot ajunge în rai dacă își urmează conștiința au fost greșite și s-au bazat pe o neînțelegere fundamentală a spuselor lui. Nu l-am auzit să ordone ca toți preoții care au abuzat sexual copii și tineri – sau superiorii lor care au mușamalizat cazurile – să fie dați afară și condamnați.

Dar rolul ceremonial, retoric, al Papei, e totuși foarte important. Majoritatea non-catolicilor nu iau în serios ce face și spune papa. Dar nu e drăguț, totuși, că un personaj atât de învechit și conservator ca Papa vrea să-i accepte, chiar dacă nu cu brațele deschise, pe gay și pe atei? E foarte posibil ca vorbele lui Francis să le schimbe atitudinile măcar câtorva bigoți. Ceea ce ar fi o mare realizare.

@HCheadle

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește și:
Faceți cunoștință cu Frank
Papa Francisc e șocant de priceput la rețelele sociale
Ce muzician ar trebui să fie Papă?

Tagged:
gay
Papa
catolicismo
religie
Vice Blog
ateizm
Papa Franciso
biserica
toleranta