FYI.

This story is over 5 years old.

Păsări de noapte

Nimic nu ştii, în morţii mă-tii

Nu urăşti când o prostituată îţi vorbeşte de sus şi te umileşte într-o cameră ieftină de motel, care miroase a lapte acru?
26 Iulie 2013, 10:39am

Scot Sothern e un fotograf stabilit în L.A. și un mare fan al prostituatelor. A interacționat și a fotografiat târfe încă din anii '60, iar pozele sale au fost expuse în galerii din SUA, Canada și Europa. Fotografiile sale provoacă reacții atât de viscerale și ridică atât de mult de întrebări, încât am decis să-i dăm o rubrică în care să spună povestea din spatele fiecărei imagini.

1986. Opresc la un minimarket jegos undeva în sudul oraşului Los Angeles, la nord de Long Beach, ca să-mi cumpăr un pachet de ţigări şi-o bere într-o pungă maro de carton. În parcare un aurolac vesel de la vin se sprijină pe maşina mea şi-mi cere pomană pentru săraci şi înc-o sticlă de vin. Îi dau un dolar şi câţiva mărunţi. Mă binecuvântează şi-i spun să-şi păstreze Dumnezeul, că nu mă interesează.

Când îmi deschid portiera mă trezesc cu zână stricată care s-a materializat pe lângă mine, care părea c-a fost călcată-n picioare prin tot regatul. Îi zâmbesc, dar ea nu-mi răspunde la zâmbet. Vorbeşte foarte tare. „Cauţi ceva, Pâinică Albă?“

Nimeni nu mi-a mai spus Pâinică Albă până acum, ceea ce mă face să surâd. „Nu ştiu, poate. Ce-ai de oferit?"

„Vrei să ne combinăm?“

„Desigur. Unde mergem?“

Îmi arată un hotel vizavi şi-mi spune că e şapte dolari camera şi 20 de dolari ea.

„Vreau să-ţi fac poze. E ok?“

„Nu mă fut cu ciudaţi."

„Nu-s ciudat. Vreau doar să-ţi fac câteva poze şi plec.“

Poze pentru 20 de dolari îi sună mai bine decât cocktailul de spermă cu care e obişnuită, aşa că-mi spune că e de acord şi că vrea să vadă banii. Îi dau două bancnote de zece şi-mi iau aparatul. Mergem vizavi la hotel, unde-i las şapte dolari ratatului de la tejghea. Urcăm patru etaje până la o cameră care miroase a lapte stricat. Se dezbracă în timp ce-mi bag filmu-n cameră şi montez bliţul.

„E plin de muiştii“, îmi spune. "Toţi sunt muişti. Au impresia că mă fac ei pe mine. Nimeni nu mă face pe mine. Sunt din Detroit şi acolo mă întorc. Nimeni nu mă face pe mine."

„Mie îmi convine. Eşti Miss Detroit?“

„Ce pizda  mă-tii zici? Cum adică dacă sunt Miss Detroit? Ce căcat ar trebui să însemne asta?" I se umflă capul.

„Nu, nu. N-am zis că eşti ca Miss Detroit, te întrebam doar dacă ţi-e dor de oraş."

„Ce căcat îţi pasă ţie, Pâinică Albă? Nu ştii nimic. Nimic nu ştii în morţii mă-tii!“

Recunosc că nu ştiu nimic şi-mi cer scuze pentru toate momentele din viaţa mea în care am fost muist. Închid spatele camerei, trag trei cadre şi pornesc bliţul.  „Ok, ce-ar fi să stai pe pat? Lasă-mă să trag câteva cadre.“

Se uită la mine de parcă aş fi sursa miasmei din cameră. „Îţi spun eu când sunt gata. Nu sar şi nu mă plec pentru 20 de dolari primiţi de la un muist care vrea să dea la labă la poze cu fundul meu. “

„E ok, hai calmează-te. Nu trebuie să faci nimic, dacă nu vrei, dar eu te-am plătit pentru nişte poze şi eşti deja goală.“

Stă pe marginea patului, se uită la podea şi tace, aşa că-i fac poză. Se întoarce încet, se uită la mine, aşa că-i mai fac o poză.

 Îmi spune: „Ce fel de maşină ai?“

„Ce-i cu maşina mea?“

„Asta am spus, ce fel de maşină ai?“

„E un Camaro“

„Ţi-a cumpărat tăticul maşina aia, ţi-a dat banii ăia ca să-i cheltui aiurea şi să faci mişto de curve?“

Îi spun că mă întreţin singur de 20 de ani şi că nimeni nu mi-a cumpărat nimic. Îi spun c-am ratat patru rate la Camaro şi mi-a expirat asigurarea. Îi spun că nu-mi bat joc de mine. Ea-mi spune că sărăcuţul Pâinică Albă n-are asigurare şi c-o să plângă pentru mine toată noaptea. Mă uit la ea, mă uit la mine şi-i spun c-are dreptate, nu ştiu nimic. Îmi cer scuze pentru neînţelegere.

Râde şi-mi zice că-s un bou. „Să mă fut în treaba asta“, zice ea în timp ce caută ceva prin poşetă. Se uită la mine şi spune: „La ce pizda mă-tii te holbezi?“

„Hai să mai facem nişte poze ca să mă întorc acasă şi tu să faci ce naibii vrei să faci.“

Se uită lung şi atent la mine, apoi se scoală, îşi ia geanta se duce la baie şi închide uşa în urma ei.

Mă gândesc că bagă ceva şi ce-aş vrea să fie şi eu acolo cu ea ingerând vreun drog aleatoriu. Mă ridic şi mă uit într-o oglindă înaltă, puţin aplecată. Nu-mi văd reflexia. Un televizor vechi cu antenele înfăşurate în folie de aluminiu e sudat de noptiera de metal, care iese din peretele din dreptul oglinzii. Îl pornesc, zapez şi mă uit la câteva minute din The Cosby Show.

Miss Detroit iese din baie şi se aşează din nou pe pat. Se uită în gol şi arată de parcă i se topeşte corpul. Atitudinea ei e aceeaşi. Îmi spune: „Tot n-ai plecat?“

„Da, tot aici am rămas. Urmează să facem nişte poze, nu mai ţii minte?“

„Ţi-ai făcut pozele. Du-te acasă şi lasă-mă în pace. “

Are dreptate, făcusem câteva fotografii şi n-aveam motiv să rămân acolo, nu prea mă distram. „Bine, pa.“

Îmi pun Nikonul şi bliţul înapoi în rucsac, iar Bill Cosby tot vorbeşte cu fiul său adolescent despre fete. El face o glumă subtilă, iar târfa râde odată cu râsul publicului din serial.

Anterior - Portretul Regal

Primul album al lui Scot, Lowlife, a apărut anul trecut, iar biografia lui, Curb Service, tocmai a ieşit. Află mai multe de pe siteul lui.

Traducere: Mihai Popescu

Citește mai multe despre prostituție:
Voyeurii din China se masturbează la fete care iau meth în fața camerei
O
 vizită prin bordelurile Germaniei în care de o sută de euro fuți cât poți
C
um va supraviețui prostituția ascensiunii roboților sexuali