FYI.

This story is over 5 years old.

BD

Dubioşii de la Comic Con sunt bestiali

Am fost la primul Comic Con din Bucureşti şi am vorbit cu aproape toţi oamenii costumaţi de acolo despre costumele şi hobby-urile lor dubioase.

Fotografii de Mircea Topoleanu

Sâmbăta asta am trecut pe la East European Comic Con la Palatul Copiilor şi am rămas blocat de cât de multă lume era. Cifrele oficiale sunt de circa 7000 de oameni, dar eu m-am uitat destul de des de la balcon la hoardele de persoane care se tot strângeau la coadă, la casa de bilete. Până la urmă pur şi simplu a spus cineva că nu mai încap alţi oameni şi s-a disipat toată adunarea.

Publicitate

Ce mi-a plăcut însă cel mai mult la eveniment a fost că oamenii de acolo erau chiar pe felie cu domeniul şi nu veneau să caşte gura cum se întâmplă de obicei la orice eveniment cu conotaţii internaţionale. Pe oriunde mă plimbam auzeam conversaţii despre care dintre doctori era mai tare în serialul Doctor Who, în care serie din desenele animate Dragonball era mai bine desenat Songoku şi cât îţi ia să termini jocul Diablo III pe dificultate Inferno. Mirat că există o comunitate de oameni atât de tolerabili în România, am vrut să vorbesc cu cât mai mulţi dintre cosplayerii de acolo (cei care au venit costumaţi în personajele lor favorite), ca să vă arăt cu ce se mănâncă domeniul şi pentru că oricum nu vă pasă niciunora cum mi s-a părut mie la Comic Con.

VICE: Salut Luigi, de ce-ai venit fără Mario?

Luigi: N-a putut să vină. E păcat că noi şi semănam foarte mult. Ar fi mers ca Mario.

Păi atunci de ce n-ai venit tu ca Mario, că-i mai cunoscut?

Când ne jucam Super Mario Bros, eu mereu eram cel care juca cu Luigi.

Oricum, parcă e cam trist să fie Luigi fără Mario.

Păi l-am găsit la un moment dat. Misiunea lui e să găsească prinţesa, a mea e să-l găsesc pe el când se pierde în casa bântuită.

VICE: Să înţeleg că eşti rudă cu Wolverine?

X-23: Da, îmi place foarte mult Wolverine, aşa c-am profitat de ocazia că există şi o variantă feminină a lui, X-23, clona lui.

De ce ai ales costumul ăsta?

Publicitate

În afară de motivaţia personajului, l-am ales pentru că-i uşor de făcut şi în sfârşit pot să am gheare. Deja le simt ca un fel de extensie naturală.

Sunt un pic cam mari ghearele faţă de cele ale personajului, nu?

Da, sunt un pic mai masculine, ceea ce-mi place. Inițial mi-au ieşit foarte groase. Am tot pilit la ele vreo zece ore. La final le-am dat cu un spray cu acrilic. Tot au ieşit prea groase.

VICE: Română sau engleză?

Mrs. Ghostbuster: Eu în română, el în engleză, e canadian.

Ok, cum aţi făcut kitul ăla de fantome, că arată genial?

Mr. Ghostbuster: N-o să-ţi vină să crezi, dar deşi pare metalic, totul e din lemn. L-am făcut așa pentru că mă grăbeam; eu de obicei lucrez doar în fibră de sticlă. Practic tot ce vezi pe mine a ieşit din doi metri pătraţi de lemn.

Nu vă deranjează că tot vin copii să vă întrebe cine sunteţi?

Mr. Ghostbuster:Da, trebuie mereu să-mi reamintesc că mulţi copii de aici s-au născut mult după apariţia filmului Ghostbusters. Mă simt bătrân. Câţiva mai ştiu de el din jocul pe calculator, dar şi ăla a apărut acum cinci ani. Sper să meargă mai departe franciza.

VICE: De ce ai ales varianta mai sângeroasă a lui Alice din Ţara Minunilor, pe cea din jocul lui American Mcgee?

Alice: Iubesc jocul. Iubesc şi grafica, şi modul în care se mişcă personajul.

Ai jucat şi varianta originală, de prin 2000?

Da, dar m-am lăsat repede de el, că nu-mi plăcea grafica.

Costumul tău e impecabil. Abia am jucat jocul acum vreo trei luni şi arăţi exact ca ea. Ţi l-ai făcut singură?

Publicitate

Da, eu l-am făcut, totul în afară de cuţit, pe care l-am primit cadou. Apropo, cuţitul e real.

VICE: English?

Creeper: Şi în română dacă vrei, frate.

De ce ai ales costumul ăsta?

Sincer nu voiam să vin aşa, dar n-am avut timp. A fost simplu de făcut. Tot ce mi-a trebuit a fost să găsesc o cutie care poate fi împărţită pe o latură de 11 cuburi, după pozele de pe net.

Să înţeleg că joci o tonă de Minecraft, dacă ai venit ca un Creeper?

Da, păi eu îl joc de trei ani, de când a apărut, deci îţi dai seama.

Totuşi de ce ai venit la sacou?

Ca să fie aşa, ca la disctecă. Un fel de disco-creeper.

VICE: Salut Mario, cum ţi-ai făcut costumul?

Mario: Numai cu lucruri de prin casă. Şapca era una veche de-a tatei. Pantalonii sunt ai mamei, de la serviciu. Bocancii sunt d-ăia de 20 de lei, tot găsiţi prin casă. Tricoul e de la frati-miu de la firmă şi nasturii sunt dopuri de Lipton şi o pernă la stomac.

Mustaţă n-ai?

Ba da, uite am una, care se lipeşte cu bandă autocolantă, dar mă cam irită. Data viitoare o să comand ceva de pe E-bay, cu o mustaţă inclusă.

VICE: Salut, tu sigur eşti din Mortal Kombat, nu?

Noob Saibot: Da, sunt Noob Saibot. Jucam mereu cu el în liceu.Era uşor de folosit şi devenea oricine.

De ce n-ai vrut să fii unul dintre luptătorii ninja mai cunoscuţi precum Scorpion?

Am vrut să fiu mai original şi-mi place şi mai mult costumul.

Din ce-ai făcut armura?

Ţevi de PVC, d-alea de canalizare. Mi-a luat cam o săptămână s-o fac între orele de muncă. A fost un pic mai greu să găsesc restul uniformei pe măsura mea, că-s cam micuţ.

Publicitate

VICE: Voi ce sunteţi? Am auzit ceva cu Home..

Fete cu coarne: Suntem din Homestuck. E un webcomic cu mii de pagini. În America sunt convenţii întregi numai cu oameni cu coarne.

Cred că v-a luat ceva să vă machiaţi aşa. Pare neconfortabil.

Să vezi cum e când uiţi să dai cu cremă peste şi începe să crape.Stai, voi sunteţi de la VICE?

Da.

Am belit-o.

VICE: De unde ai avut ideea de machiaj?

Horror chick: E inspirat de filme horror.

Din ce e făcut?

Gelatină, făină şi multă răbdare.

Şi dinţii?

Unghii false. Mi-e aproape imposibil să zâmbesc. A trebuit să mă ducă cineva cu maşina până aici. M-a adus înfăşurată ca o mumie din Mortal Kombat.

VICE: De unde eşti?

Stalker: Sunt dintr-un joc pe calculator numit Stalker: Shadow of Cernobîl. Practic sunt un stalker.

Cât ţi-a luat să faci costumul?

L-am început prin 2009 şi tot adaug piese la el. Le găsesc pe la târguri de vechituri. Materialul e de fapt un cort militar tranşat. L-am făcut pentru un live action roleplaying game.

Există aşa ceva la noi?

Nu, m-am dus în Estonia. E fix ca un joc, numai în viaţa reală. Nu-ţi închipui ce senzaţie e să te vâneze ăia prin pădure. A fost foarte realist. Aveai un receptor radio cu care găseai anomalii şi artefacte şi magazine în care vindeai obiecte fix ca-n joc. Singura diferenţă e că foloseam puşti de Airsoft.

VICE: Ce Jedi eşti?

Jedi: Sunt Barris Offee, am apărut în Clone Wars şi-n mini-seria care a urmat. Am ales-o pentru că-mi place foarte mult de ea, mai ales c-am citit unul dintre romanele din seria Star Wars, care era despre ea.

Publicitate

E făcută de tine toată costumaţia?

Da, hainele sunt făcute de mine. Lentilele de contact sunt cumpărate. Iar sabia e una cumpărată căreia i-am refăcut mânerul, ca să se potrivească cu a personajului meu. Am făcut costumul destul de lent, în vreo trei luni.

VICE: De ce Johnny Bravo?

Johnny: Păi am vrut să mă fac Ace Ventura, dar n-am găsit pantaloni.

Deci tu voiai neapărat ceva cu freza în sus?

Nu neapărat, voiam ceva comic, ca să fac mișto p-aici.

Și ți-au ieșit niște faze de Bravo?

Da, m-am dus pe lângă niște tipe și-am făcut un „Woah, momma!” S-au uitat oribil la mine şi-au plecat.

Probabil nu te-au recunoscut, că n-aveai muşchi. Trebuia să bagi nişte perne pe bicepşi.

Am încercat, dar îmi ieşeau din tricou. Le-am zis că azi am uitat să bag steroizi.

Freza cum ţi-ai făcut-o?

Cu vopsea lavabilă, mi-a mai rămas de când am dat cu ea prin cameră.

VICE: Acum că mă uit la tine pe lumină, îmi dau seama că tu chiar semeni cu Gordon Freeman. De cât timp te joci Half-Life?

Gordon: De mic de tot, practic de când a apărut. De fapt m-a ajutat să învăţ engleză.

De unde eşti?

Din Suedia. Am venit aici pentru Comic Con, dar şi ca să-mi promovez filmul, Jaws of The Shark. Să te duci să-l vezi, e despre un rechin cu o drujbă.

Genial. Costumul tău din ce e făcut?

Din sacii de dormit ai armatei, iar arma mea gravitaţională e de fapt un semafor cuplat cu o bobină şi nişte cuiere.

Sincer, n-am nimic de rău de zis de oamenii ăştia. Ei bine, poate nu chiar nimic. A fost cam cald, a fost mult prea multă lume şi au fost un pic prea multe desene japoneze pentru gustul meu, mai ales animeuri d-alea siropoase. Şi tristeţea mea cea mai mare e că n-aveau costum de stormtrooper din Star Wars, ca să mă fac praf prin Vamă de 1 Mai îmbrăcat în el.

Citeşte şi:

Cosplay, bronies şi idile la NYC Comic Con

Tipele de la Comics Con