Matjaz Tancic este un fotograf de fashion consacrat, de origine slovenă, care în ultima vreme a experimentat fotografia 3D. După ce a lucrat mulți ani în Europa, Tancic locuiește acum în Beijing, unde surprinde - în shooting-urile sale glossy - spiritul istoric al Chinei, peisajul tranzitoriu al orașului și noua arhitectură. Proiectul său în lucru bazat pe fotografierea 3D, „Mimicry”, este format din niște poze imense în care se studiază ideea de amestec a subiecteților cu natura, în medii reci, necunoscute.„Mimicry” China, 2012„Mimicry” China, 2012După ce și-a expus lucrările la Chambers Fine Art din Beijing, a dus fotografiile înapoi în locul în care le-a făcut, pe străduțele tradiționale (hutong) dintr-o comunitate din Beijing care era în curs de demolare. A montat fotografiile de 200 × 140 cm exact în locurile în care au fost făcute, iar expoziția spontană a atras prietenii și localnicii care au privit-o prin ochelari 3D.Ne-am întâlnit cu Tancic să aflăm mai multe de fotografierea 3D…The Creators Project: Spune-ne scurt ceva despre tine și despre experiența ta ca fotograf.
Matjaz Tancic: Am avut o copilărie destul de normală în capitala Sloveniei, Ljubljana. La început, cel mai mare impact îl aveam cu fotografia în excursiile în străinătate pe care le făceam cu familia… În Suedia am făcut prima fotografie. La Roma mi-am cheltuit economiile pe două camere foto instant. În Viena, de ziua mea, am primit primul aparat foto. În Paris l-am pierdut. La Londra am studiat fotografia de modă. În Beijing locuiesc și lucrez .Expoziția Beijing Hutong, 2012Când ai început să fotografiezi 3D? Ce te-a făcut să renunți la fotografiatul normal?
M-am apucat acum vreo patru ani. Am văzut niște fotografii cu peșteri făcute de prietenul meu Peter Gedei. Am fost fascinat și surprins că nu văd mai multe fotografii 3D în jur, așa c-am decis să-ncerc eu. Cea mai mare provocare a fost să-nvăț să fotografiez 3D, cu ajutorul lui Peter, iar apoi să fac singur o serie. Pozele din „Mimicry” sunt făcute în Slovenia și în Anglia, cam în zece locuri diferite.Expoziția Beijing Hutong, 2012Fotografia 3D implică un proces tehnic complicat. Ne poți explica puțin?
De fapt, 3D-ul este complicat, așa cum ai menționat. Chiar este fotografie tehnică dacă vrei s-o faci așa cum trebuie. Să explic noțiunile de bază, e chiar simplu. Ai nevoie de două aparate foto identice așezate la o distanță de 6.5 cm unul de altul (distanța obișnuită dintre ochii unui om), pe care le declanșezi în același timp. Dar când teoria asta trebuie pusă în practică, ai nevoie de multe calcule, ajustări, ai nevoie de echipament special pentru 3D, etc.Expoziția Beijing Hutong, 2012Care sunt cele mai grele părți?
Echipamentul ciudat și greoi pe care trebuie ori să ți-l faci ori să-l cumperi, să găsești cele mai bune locuri care să-ți dea cele mai tari efecte 3D, post-producția și retușarea – tot ce faci trebuie să fie identic în ambele imagini.Tu ce echipament folosești?
Folosesc orice îmi trebuie, în funcție de proiect… În mod normal două aparate Nikon pentru 3D. Din moment ce ambele camere trebuie sincronizate să fotografieze în același timp, este crucial un sistem bun de declanșare. Alt lucru important este un trepied special pentru 3D, care să susțină ambele aparate foto și care să nu fie prea greu.Expoziția Beijing Hutong, 2012Fotografie în Expoziția Beijing Hutong, 2012Senzația de amețeală este o problemă destul de mare pentru cei care privesc filme/imagini 3D. Cum previi asta când fotografiezi?
Fiind atent la cum fotografiezi lucrurile. „Spațiul stereo”, cum este numit, nu trebuie să fie prea deschis. Adică nu trebuie să fotografiezi un peisaj unde ai iarba focalizată la doar câțiva centimetri distanță, apoi un copac la o distanță de 14 metri, o casă la 50 și munții la 1 000 de metri depărtare. Deja sunt prea multe detalii, prea multe pe care creierul să le proceseze. Devine nesuportat de privit. Asta este una dintre greșelile comune în fotografie.Photo in Beijing Hutong Exhibition, 2012La ce lucrezi acum?
Momentan zbor spre Slovenia, particip la două expoziții 3D pe care le am acolo. Una dintre ele este mai specială – un calendar ediție limitată pentru o companie de zbor slovenă. Un alt proiect de care sunt entuziasmat este cu o mână pictată alb-negru la care am început deja să lucrez cu un prieten din Beijing, care are o colecție impresionantă de fotografii vechi cu mâini pictate chinezești. Va fi un proiect lung și dificil, dar foarte mișto.Mulțumim Matjaz Tancic pentru imagini.
Text: Erica HuangTraducere: Andra Olteanu
Publicitate
Matjaz Tancic: Am avut o copilărie destul de normală în capitala Sloveniei, Ljubljana. La început, cel mai mare impact îl aveam cu fotografia în excursiile în străinătate pe care le făceam cu familia… În Suedia am făcut prima fotografie. La Roma mi-am cheltuit economiile pe două camere foto instant. În Viena, de ziua mea, am primit primul aparat foto. În Paris l-am pierdut. La Londra am studiat fotografia de modă. În Beijing locuiesc și lucrez .Expoziția Beijing Hutong, 2012Când ai început să fotografiezi 3D? Ce te-a făcut să renunți la fotografiatul normal?
M-am apucat acum vreo patru ani. Am văzut niște fotografii cu peșteri făcute de prietenul meu Peter Gedei. Am fost fascinat și surprins că nu văd mai multe fotografii 3D în jur, așa c-am decis să-ncerc eu. Cea mai mare provocare a fost să-nvăț să fotografiez 3D, cu ajutorul lui Peter, iar apoi să fac singur o serie. Pozele din „Mimicry” sunt făcute în Slovenia și în Anglia, cam în zece locuri diferite.
Publicitate
De fapt, 3D-ul este complicat, așa cum ai menționat. Chiar este fotografie tehnică dacă vrei s-o faci așa cum trebuie. Să explic noțiunile de bază, e chiar simplu. Ai nevoie de două aparate foto identice așezate la o distanță de 6.5 cm unul de altul (distanța obișnuită dintre ochii unui om), pe care le declanșezi în același timp. Dar când teoria asta trebuie pusă în practică, ai nevoie de multe calcule, ajustări, ai nevoie de echipament special pentru 3D, etc.Expoziția Beijing Hutong, 2012Care sunt cele mai grele părți?
Echipamentul ciudat și greoi pe care trebuie ori să ți-l faci ori să-l cumperi, să găsești cele mai bune locuri care să-ți dea cele mai tari efecte 3D, post-producția și retușarea – tot ce faci trebuie să fie identic în ambele imagini.Tu ce echipament folosești?
Folosesc orice îmi trebuie, în funcție de proiect… În mod normal două aparate Nikon pentru 3D. Din moment ce ambele camere trebuie sincronizate să fotografieze în același timp, este crucial un sistem bun de declanșare. Alt lucru important este un trepied special pentru 3D, care să susțină ambele aparate foto și care să nu fie prea greu.Expoziția Beijing Hutong, 2012Fotografie în Expoziția Beijing Hutong, 2012Senzația de amețeală este o problemă destul de mare pentru cei care privesc filme/imagini 3D. Cum previi asta când fotografiezi?
Fiind atent la cum fotografiezi lucrurile. „Spațiul stereo”, cum este numit, nu trebuie să fie prea deschis. Adică nu trebuie să fotografiezi un peisaj unde ai iarba focalizată la doar câțiva centimetri distanță, apoi un copac la o distanță de 14 metri, o casă la 50 și munții la 1 000 de metri depărtare. Deja sunt prea multe detalii, prea multe pe care creierul să le proceseze. Devine nesuportat de privit. Asta este una dintre greșelile comune în fotografie.
Publicitate
Momentan zbor spre Slovenia, particip la două expoziții 3D pe care le am acolo. Una dintre ele este mai specială – un calendar ediție limitată pentru o companie de zbor slovenă. Un alt proiect de care sunt entuziasmat este cu o mână pictată alb-negru la care am început deja să lucrez cu un prieten din Beijing, care are o colecție impresionantă de fotografii vechi cu mâini pictate chinezești. Va fi un proiect lung și dificil, dar foarte mișto.Mulțumim Matjaz Tancic pentru imagini.
Text: Erica HuangTraducere: Andra Olteanu