Sfânta Românie Homofobă

În 2005, primul marș al minorităților sexuale din România a scos în stradă, duminica, sute de bucureșteni curioși. Foto: Cătălina Filip/MediafaxFoto

A trecut aproape un an de la celebrul scandal de la Muzeul Țăranului Român, când un film în care apărea un cuplu de lesbiene căsătorite a fost oprit din cauza unor protestatari. Filmul era o comedie hollywodiană cât se poate de cuminte, Copii sunt în regulă, iar problema părea a fi locul în care era difuzat și faptul că era un eveniment din cadrul Lunii Istoriei LGBT. Sau cel puțin asta era scuza pe care ți-o vindeau.

E posibil să nu fi aflat lucrul acesta, dar miercuri, Parlamentul European a votat un raport inițiat de europarlamentara austriacă Urlike Lunacek prin care se cere Uniunii Europene și statelor membre să pună la punct o strategie împotriva discriminărilor de natură sexuală. N-ai aflat pentru că, exceptându-i pe cei de la Adevărul, ziariștii români au ratat cu succes știrea. La fel și europarlamentarii socialiști, care n-au votat nici pentru, nici contra, în ciuda faptului că grupul socialist european susținea raportul (la fel ca și liberalii și verzii, în timp ce popularii au fost împotrivă). Asociația ACCEPT are mai multe detalii despre modul în care au votat europarlamentarii români.

Dă însă un search pe Google după „raportul Lunacek“ și o să descoperi o lume extrem de bine informată despre acest eveniment. E o rețea de site-uri și bloguri și asociații care folosesc cuvinte mari, de preferință ortodoxe. De la „război întru cuvânt“ la „cultura vieții“, de la „în linie dreaptă“ la „doxologie“, de la prietenii Sfântului Efrem cel Nou la părinți care vor educație sănătoasă. O lume în care adevărul e neapărat de dreapta, uneori iudeo-creștin, alteori doar creștin, în care verdele e o culoare sănătoasă, naționalismul bine venit și „educația sexuală“ o înjurătură nasoală. O lume care urăște avorturile la fel de mult ca vaccinurile și pentru care un desen animat Disney e o conspirație și un instrument de „propagandă homosexuală“. Niște oameni care-i urăsc pe ruși, dar care gândesc fix ca ei.

Dacă sperai cumva că dreapta te va scăpa de idioții care ne guvernează acum gândindu-se mereu cum ar putea să mai faulteze niște legi, ca să fure în liniște, aruncă un ochi în tabăra cealaltă și o să dai peste o lume plină de habotnici religioși. Unii ca băieții veseli de la Noua Republică, care chiar își închipuie că raportul Lunacek marchează „inaugurarea unei noi ere de persecuție în spațiul public a creștinilor“.

Norocul nostru e că, într-o țară declarat ortodoxă, în care studiul religiei în școală e practic obligatoriu și BOR-ul e finanțat din toate părțile, nu poți vota popi, fiindcă pasul spre o republică teocratică ar fi al naibii de ușor de făcut. Un alt noroc e că oamenii ăștia sunt tulburați de societatea contemporană. Singura lor scăpare ar fi în vreo comunitate amish sau și mai bine, la mănăstirile de pe muntele Athos.

Se întâmplă atât de multe lucruri în jurul lor, încât i-au zăpăcit, i-au aruncat într-un hău adânc din care nu pot ieși decât dacă scriu fraze apocaliptice, de un umor absurd involuntar care l-ar face invidios pe Caragiale, cuvinte care ar fi vesele, dacă n-ar fi atât de triste. Oamenii ăștia au o problemă cu homosexualitatea, expoziția „The Human Body”, avortul, educația sexuală, Colegiul Coşbuc, bordelurile, vaccinurile, fertilizarea in vitro, Uniunea Europeană, în principiu cam cu orice chestie nu folosește tămâie și lumânări autorizate.

Nu te lăsa păcălit de ilogica aparentă, fiindcă există o logică în spate: cea a controlului. Flotările pe care le fac site-urile de mai sus nu sunt specifice neapărat „dreptei creștine“. Texte la fel de strâmbe despre democrație scriau comuniștii și le predică încă marxiștii moderni. Fie că scapi în stânga sau în dreapta spectrului politic, dai peste oameni care simt nevoia să reglementeze tot, începând cu dormitoarele. Lasă-i la putere și s-ar putea să fie ultima dată când mai apuci să votezi.

Urmăriți-l pe Mihai pe blogul lui.