Campania erectorală. Reîncarnarea lui Ceauşescu în Ponta

Prima dată am folosit termenul „campanie erectorală” prin 2007, într-un cu totul alt context. Dar am realizat azi cât de mult adevăr e în acest joc de cuvinte. Ar fi simplu să-ţi dai drumul (deh!) la vorbe şi să înjuri în rafală politica românească. Pentru că, evident, merită. Şi cred c-am putea face asta liniştiţi, cu toţii, dacă chiar ar şti toată lumea ce se întâmplă. Realitatea însă e alta, aşa că locul înjurăturilor e luat de explicaţii. O să vă explic mai jos şi care-i faza cu „ erectorala”.

Mă macină o tristeţe severă, o mâhnire aproape depresivă şi o revoltă interioară soră cu revoluţia. Ştirea săptămânii e lansarea candidaturii lui Victor Ponta, iar dacă ai apucat să vezi spectacolul comunistoid de sâmbătă, îţi vine să-ţi faci bagajele şi să te cari din România cât de repede poţi. Al cinşpelea congres a avut loc pe stadionul numit, pe vremuri, 23 August. Asta după ce, cu câteva zile înainte, președintele Consiliului Județean Prahova îi închina o odă măreţului viitor conducător.

La drept vorbind, e doar o coincidenţă că Ponta şi-a lansat candidatura într-un loc care e simbol al comunismului românesc. Avea nevoie de un spaţiu suficient de mare în care să adune 70 000 de oameni de ziua lui (iar treaba a costat pe măsură, sute de mii de euro). Dacă ai ratat chiar toate ştirile din weekend, n-a fost deloc o coincidenţă că Ponta şi-a anunţat cursa electorală fix de ziua lui. Reinstaurarea cultului personalităţii, nu alta! Başca, oamenii n-au venit chiar toţi de bucurie, ci de sărăcie. Unii au primit câte o sută de lei ca să se deplaseze la Bucureşti şi să aplaude. Cât de tristă şi de săracă poate fi ţara asta?

Victor Viorel n-a spus nimic pe scenă. Absolut nimic legat de ce-şi propune în viitorul mandat, nimic despre sărăcie, nimic despre ce va face, nimic despre corupţie, nimic despre educaţie, nimic despre ce contează. A bătut câmpii cu marea unire a românilor de pretutindeni. A zis că e nepot de preot, a mai aruncat nişte informaţii neverificabile, precum cele despre străbunicii lui, care au luptat pentru Marea Unire, şi a mai produs o enormitate: „Odată cu schimbarea preşedintelui, nu se schimbă doar regimul, se schimbă fiecare dintre cele 20 milioane de români.”

Video: Vlad Petri

„Am lansat un proiect de care România avea nevoie. Toate celelalte lucruri pot să mai aştepte”, spune Ponta. Cugetaţi câteva minute la declaraţia asta.

Lansarea lui Ponta a fost făcută în cel mai pur stil comunist, cu oameni aduşi cu autocarele din toată ţara. Pe scenă însă, a urmat un tipar americănesc, adaptat la sărăcia românească. Speech despre credinţă şi ortodoxie, despre familie, scos nevasta la înaintare (sărim peste faptul că Ponta nu e la prima soție, românul are minte scurtă), totul condensat în vorbe sterpe despre orice altceva decât rezolvarea problemelor care chiar dor.

Declaraţia lui Ponta în faţa presei e de un cinism îngrozitor. Oamenii aduşi cu autocarele pe bani pot să mai aştepte. Sănătatea lor şi a celorlalţi poate să mai aştepte. Educaţia poate să mai aştepte, la ce ne trebuie votanţi citiţi, care să aleagă în cunoştinţă de cauză? Drumurile pot să mai aştepte!, la ce ne trebuie economie? Nu românii săraci şi needucaţi votează ce le bagă pe gât propaganda?

A fost marea unire a românilor. Marea unire întru sărăcie şi prostie și întru marea uimire a celor care şi gândesc un pic. Mare unire a hoţilor din politica românească. Restul poate să mai aştepte. Toţi ceilalţi români pot să mai aştepte. Cum să nu te revolte nesimţirea unui individ care nu dă doi lei pe oamenii pe care îi va conduce? Cum să nu rămâi mut când vezi că nu spune nimic? Linişte, vrem linişte în ţară! Să se fure în linişte!

Între timp, la Bacău, se aruncă cu şpăgi electorale. Se dau ghiozdane înscripţionate cu numele partidului, pentru că fiecare copil trebuie să ştie de la cine a primit pomană şi fiecare părinte trebuie să ştie pe cine votează. Găsiţi poze aici, căci socialismul de rit nou nu trebuie să fie copie fidelă a comunismului. E suficient să scrie „Victor Ponta” pe ghiozdan, nu e neapărat nevoie să-i atârne portretul în clasă, ca lui Ceauşescu.

Acum, pe bune, cât de cinică și mârlănească poate fi propaganda pesedistă? Da, Ponta are dreptate cu schimbarea a 20 milioane de români. Va fi o schimbare din rău în mai rău.

Declaraţia lui despre schimbarea regimului e încă una de mare angajament. Da, se schimbă, urmează un regim comunistoid, socialism de rit nou, cu lansări grandioase pe stadioane. Incredibil răspunsul pe care Ponta i l-a dat Elenei Udrea (nu că Udrea ar fi vreo brează) când i-a comparat lansarea cu congresele lui Ceauşescu: „Ceauşescu îşi făcea congresele la Sala Palatului, nu pe stadion.”

Iar răspunsul se traduce cam aşa: „Băi, fraierilor, Ceaşescu a fost un prost! N-avea el valoarea lui Ponta! Rahatul de Ceauşescu strângea doar cinci mii de aplaudaci, nu 70 000! Despre cine vorbim, bă, proştilor?” Adevărat că suntem nişte fraieri? Da. Nu mă-njura, dar ăsta e adevărul. Ponta a fost tot anul în campanie electorală, şi-a bătut joc cât de mult a putut de orice idee de a construi ceva în România. A dat pomeni electorale cu o dărnicie soră cu propaganda, de aia nu s-a construit nici măcar un kilometru de autostradă. Explică Moise Guran care e preţul pe care-l plătim. Banii s-au dus în orice alt loc din care s-ar mai fi putut suge câteva voturi.

Citiește şi dedicaţia pe care i-o făcea Mircea Cărtărescu, în 2004, lui Adrian Năstase. Aşa-i că nu s-a schimbat nimic în PSD? Că, în afară de numele candidatului şi câţiva puşcăriaşi, totul e la fel?

Citește şi replica lui Florin Negruţiu, de la Gândul, e un text excelent. Plus articolul lui Dorin Lazăr, de pe blogul său, în cazul în care n-ai prins sau ai uitat ce însemna o desfăşurare comunistă de populaţie. Dacă tot nu te revolţi, îl meriţi pe Ponta şi să te întorci la comunism, că doar de aia jumătate din populaţie îl regretă pe Ceauşescu. Meriţi erectorala.

Tot n-ai priceput ce-i erectorala? E ca „perversa de pe Tg. Ocna,” doar că mai dureroasă. E atunci când lor li se scoală să fure, când propaganda lor e potentă, când prind un avânt ţeapăn, câştigă alegerile, iar noi o luăm – democraţia, adică - în gură, şi ofticaţi (măcar mai putem să ne plângem şi să-njurăm, cât o mai ţine şi asta), şi cu banii luaţi.

Urmărește-l pe Vasile pe blogul său.

Citește și:
Întrebarea zilei: Ai vota cu Ceaușescu?
Viața de zi cu zi în România comunistă
Dictatura modei
Am petrecut cu securiștii la mare