Creierul urșilor care hibernează ar putea deține tratamentul pentru Alzheimer

Probabil că în zilele foarte friguroase de iarnă ți-a venit și ție să te bagi sub plapumă și să imiți starea liniștită a unui urs în hibernare.

Ei bine, oamenii de știință au descoperit că hibernarea ar putea oferi niște lecții pentru tratarea milioanelor de persoane din lume care suferă de Alzheimer și de alte tulburări neurodegenerative.

Un grup de cercetători din Leicester, Anglia, a simulat procesul de hibernare la șoareci, care nu fac asta în mod natural, și a identificat un proces pentru prevenirea pierderii celulelor creierului și a conexiunilor dintre ele.

Când un urs hibernează în timpul iernii, temperatura corpului lui scade, ceea ce relaxează sinapsele dintre neuroni și îi permite mamiferului să cadă într-o stare profundă de toropeală pentru perioade lungi de timp fără să aibă nevoie de nutriție. Când temperatura corpului crește la urși la sfârșitul sezonului rece, conexiunile dintre neuroni se restaurează, iar creierul revine la normal.

La baza acestui proces stau proteinele de șoc rece, printre care se numără una numită de cercetători RBM3 și care ajută la regenerarea conexiunilor dintre neuroni.

Cercetătorii au luat două grupuri de șoareci, dintre care unul a fost crescut în așa fel încât animalele să dezvolte tulburări neurologice, iar celălalt grup a rămas sănătos. Au redus temperaturile corpurilor șoarecilor cu 16-18 grade Celsius timp de 45 de minute. La șoarecii sănătoși, au descoperit că sinapsele dintre neuroni s-au degenerat în timpul frigului, dar s-au regenerat în timpul încălzirii. La șoarecii cu tulburări neurologice, au descoperit că regenerarea neuronilor s-a deteriorat pe parcurs ce boala avansa, la fel și nivelele de RBM3.

Cercetătorii au ales câțiva șoareci cu tulburări neurologice și le-au crescut nivelele de RBM3. Au descoperit că neuronii și sinapsele au fost protejate de deteriorare după creșterea nivelului proteinei. Au concluzionat că RBM3 ar putea proteja funcțiile creierului fără să mai fie nevoie de scăderea temperaturii corpului. Descoperirile lor au fost publicate în revista Nature.

„Știam de ceva timp că răcirea temperaturii poate încetini sau preveni avarierea creierului", a spus Giovanna Malluci de la Consiliul Britanic de Cercetare (MRC). „Dar reducerea temperaturii nu e fezabilă, nu poate fi pusă în practică: e neplăcută și implică riscuri precum pneumonie sau formarea de cheaguri de sânge."

„Dacă identificăm cum activează răcirea un proces care previne pierderea de neuroni, putem găsi o metodă de a dezvolta medicamente care imită efectele protectoare ale frigului asupra creierului", a spus Malluci.

Nu există încă un tratament pentru Alzheimer, iar costurile de tratament ajung anual la 215 miliarde de dolari. În prezent, 225 de clinici din America încearcă să găsească soluții pentru Alzheimer, care a șasea cea mai întâlnită cauză de deces din State.

Cea mai comună formă de demență, Alzheimerul, cauzează pierderi de memorie, probleme de limbaj, dezorientare și schimbarea stărilor emoționale. Riscul de a dezvolta Alzheimer crește semnificativ după vârsta de 65 de ani. Persoanele de peste 85 de ani au o șansă de 50 de procente să contracteze Alzheimer.

„Calea neuroprotectoare identificată de acest studiu ar putea fi un pas important înainte", a spus Hugh Perry din Consiliul de Neuroștiințe și Sănătate Mintală. „Acum avem nevoie să găsim ceva care să reproducă efectul răcirii creierului. La fel cum e preferabil să folosești medicamente anti-inflamatoare în loc să faci băi reci pentru a-ți scădea temperatura, trebuie să găsim medicamente care să inducă efectele hibernării și hipotermiei."

Gândește-te la asta data viitoare când te cuibărești sub plapumă iarna asta.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook.

Mai multe despre neurologie:
Un neurolog vrea să-și încarce tot creierul într-un calculator Știința demonstrează cum creierul unui artist e diferit Creierul percepe respingerea ca pe o durere fizică Sincronizarea undelor cerebrale