Franţei nu-i place fracturarea hidraulică

Cariera Bibémus a lui Paul Cezanne

După ce a fost revizuită de Curtea Constituţională franceză, interzicerea fracturării hidraulice ca metodă de extracţie a gazelor naturale şi a petrolului a devenit „absolută” în Franţa, conform Ministrului Mediului, Phillipe Martin. Decizia curţii a fost că această interdicţie care datează din 2011, dar a fost criticată de companiile de combustibili fosili, nu a fost una „exagerată”.

Metoda folosită de companii pentru a lupta cu interdicţia a fost să arate faptul că fracturarea hidraulică a fost şi încă este folosită în producţia energiei geotermale. După ce au analizat condiţiile tehnologice implicate, membrii Curţii au decis că există o diferenţă destul de mare între tehnologiile implicate şi riscul pe care îl reprezintă pentru mediu şi că permiterea exploatării energiei geotermanle, dar interzicerea celei a gazelor de şist nu încalcă Constituţia Franţei.

Cei care luptă împotriva fracturării hidraulice au considerat acest eveniment o mare victorie. Dar cel mai interesant lucru, e că toată chestiunea asta ne arată care ar fi cea mai directă metodă de a preveni modificarea climatului: să legiferăm că o anumită resursă nu va fi folosită.

După cum spunea Bill McKibben într-un articol din Rolling Stone de acum doi ani, numit „Încălzirea globală prezentată-n cifre terifiante” şi după cum spunea şi fostul preşedinte irlandez  Mary Robinson, trebuie să nu ne atingem de majoritatea combustibililor pentru a evita schimbarea climatică. Trebuie să lăsăm petrolul să-şi ocupe solul. Mă rog, între şisturi, dar principiul e acelaşi, chiar dacă rima nu se potriveşte cu geologia.

Franţa face primul pas în această direcţie, printr-o politică decisivă de a interzice ceva care distruge mediul, în loc să legifereze exploatarea acestei resurse şi să-şi ţină pumnii strânşi că nu are loc un dezastru ecologic cât aşteaptă  să scadă preţul la alternativele energetice care nu poluează, cum fac celelalte ţări.

Surprinzător, licenţele de explorare au fost pur şi simplu revocate fără compensaţie. Pentru ca acest tip de interdicţie să fie aplicat mai uşor, va fi necesară compensarea companiilor pentru veniturile lor pierdute, măcar într-o anumită măsură, chiar dacă nu este atât de etic şi este şocant de scump. Doar menţinerea a 80% din combusitibilii fosili sub pământ înseamnă  pierderea unor bunuri în valoarea de 20 de trilioane (miliarde de miliarde) de dolari, practic o pătrime din produsul intern brut al lumii.

Dacă vrem cu seriozitate să menţinem un climat semi-stabli trebuie să acţionăm mult mai decisiv împotriva utilizării combustibililor fosili. Francezii ne-au dat un exemplu foarte bun în această direcţie.

Traducere: Mihai Popescu