Publicitate
Acest articol are mai mult de cinci ani de la publicare.
Film

Am vorbit cu creatorii unui documentar despre viol

Documentarul Brave Miss World o urmărește pe Linor Abargil care în 1998, la vârsta de 18 ani, a câștigat titlurile Miss Israel și Miss World.

de Alison Stevenson
23 Iunie 2014, 2:54pm

Posterele și fotografiile aparțin site-ului oficial al filmului.

Documentarul Brave Miss World o urmărește pe Linor Abargil care în 1998, la vârsta de 18 ani, a câștigat titlurile Miss Israel și Miss World. Cu șase săptămâni înaintea încoronării, Linor a fost înjunghiată și violată de un bărbat care voia să pară că-i e prieten.

Ea a fost fotomodel în Italia, la Milano, dar pe timpul șederii ei acolo, i-a fost foarte dor de casă. Îi era dor de familia și casa ei din Israel. Atunci agentul de turism Uri Shlomo i-a rezervat un bilet de avion pentru Israel și s-a oferit să o conducă el însuși la aeroport. Acel drum s-a transformat într-un coșmar. El a oprit într-un loc izolat și a înjunghiat-o repetat în timp ce o viola. Apoi a legat-o cu sfoară, i-a acoperit gura cu bandă adezivă și a violat-o din nou. A încercat și să o sufoce cu o pungă de plastic pe care i-a pus-o pe cap.

Știrile despre acest eveniment au apărut la zile după ce ea a câștigat titlul de Miss World. L-au băgat în închisoare pe agresorul ei după un proces public. Zece ani mai târziu, Linor decide că este pregătită să-și dezvăluie povestea. Ea își dedică acum viața campaniilor împotriva agresiunilor sexuale. Călătorește prin lume și le încurajează pe femei să vorbească. Își dorește să facă aceste delicte publice atât pentru a le ajuta pe victime să se vindece, cât și ca să le facă dreptate.

Acesta este un film împotriva căruia predicatorul Dean Saxton, căruia i-am făcut profil pe VICE, a protestat atunci când a fost difuzat în campusul Universității din Arizona. El consideră că femeile care ajung să fie violate o merită. Crede că Linor și-a meritat violul.

Am vorbit cu Cecilia Peck și Inbal B. lessner, cei doi regizori şi producători care au călătorit împreună cu Linor și au făcut documentarul după povestea ei.

VICE: Ați fost prezenți atunci când a avut loc incidentul din Arizona?

Inbal B. Lessner: Nu am fost acolo în persoană, dar am avut o campanie cu hash-tag-ul #IamBrave, la care a luat parte Universitatea din Arizona. Filmul este difuzat în campusurile facultăților din toată țara ca să deschidă discuții despre problema violului. Este o problema reală. Cultura violului este o problemă reală în campusurile universităților. Nu știi ce poate face un astfel de limbaj unei persoane de sex feminin care mai este și vulnerabilă.

Cecilia Peck: Problema în campusurile universitare este legată de siguranță. Credem că e important să protejăm fetele din campusuri. Ca mame și regizori, acesta este scopul nostru. Bărbatul acela de la Universitatea din Arizona doar a distras atenţia de la problema reală, care este dacă aceste campusuri sunt sigure sau nu.

Aș vrea să ajung la pronfunzimea filmului. În timp ce-l urmăream, am observat că în film se pune accentul pe discutarea şi mediatizarea acestor asalturi dacă ți se întâmplă ție.

Peck: Da, scopul lui Linor este să încurajeze supraviețuitoarele atacurilor să vorbească. Chiar dacă spun familiei, unui prieten sau unei linii specializate, e mai bine să vorbească decât să țină asta în ele. Ea crede că vindecarea vine o dată cu vorbitul despre incident. La un nivel mai înalt, acesta este și scopul filmului, alături de speranța c-o să educe departamentele de poliție și administratorii facultăților să reacționeze în mod adecvat.

Care este modul adecvat de a reacționa?

Lessner: Mama lui Linor reprezintă în film cazul perfect de ce se poate întampla atunci când te comporți așa cum trebuie. Spui tot ce trebuie. Nu a întrebat-o niciodată „Ce căutai acolo? Ce haine aveai pe tine?”. Acea primă reacție e crucială. La una din ecranizările noastre, un terapeut care se confruntă cu cazuri de victime ale violurilor s-a ridicat și a spus că cel puțin 50% din victime suferă de o formă cronică a sindromului stresului post-traumatic pentru tot restul vieții. Diferența dintre cei care suferă de el și cei care nu depinde foarte mult de grupul lor de susținere și de reacția inițială pe care o primesc. Dacă acea reacție o învinuiește pe victimă, așa cum a făcut Sexton la Universitatea din Arizona, asta poate dăuna mult.

Sunt curioasă să știu cum a fost produs filmul. Cine a abordat pe cine? Cât timp au durat filmările?

Peck: De unde să încep? Când Linor avea 18 ani, în sala de judecată, a lansat un mesaj public către femeile din Israel și a spus „Dacă eu pot face asta și voi puteți. Să nu vă fie frică să depuneți plângere.”. Numărul  reclamațiilor de viol a crescut considerabil în următorii ani. Ea a încurajat multe femei să spună ce li s-a întâmplat. Întotdeauna a vrut să facă asta la nivel global, dar i-au trebuit zece ani să se vindece dupa acel viol și să fie pregătită să vorbească despre el într-un film. Căuta o echipă de producători de film de sex feminin pentru a-i documenta povestea. Eu și Inbal am mers să o întâlnim și a fost foarte convingătoare – curajul ei, lipsa totală de rușine după ce a supraviețuit unui viol. Ne-am gândit că e un mesaj fosrte important pentru audiență. Așa că ne-am luat angajamentul. Am urmat-o și am documentat lupta ei pentru dreptate și felul cum vorbea în numele tuturor femeilor.

Am cuprins cinci ani din viața ei în acest film. 

Ea călătorește și acum și vorbește despre asta?

Lessner: Da, dar acum are și trei copii cu vârste sub doi ani. Vorbește public atât în Israel, cât și în străinătate. Recent, a fost în India și a ținut un discurs la o universitate de prestigiu de acolo, Institutul Tehnologic din Kanpur. A fost în Statele Unite în timpul lunii Conștientizării Asalturilor Sexuale. A făcut ecranizări pentru strudenți. Calatorește și vorbește public și în același timp își urmează și cariera de avocat.

Un alt fir de urmat din film este cel despre violatorul ei. El a cerut eliberare condiționată, iar Linor s-a luptat cu îndârjire pentru amânarea audierilor. Ce s-a întâmplat? A fost audiat în cele din urmă?

Lessner: Ea a reușit să preseze comitetul pentru eliberare condiționată suficient încât să amâne audierea lui și să-i refuze eliberarea condiționată. Ar trebui să fie eliberat în iulie, când sentința de 16 ani ia sfârșit. Pe atunci, aceasta a fost cea mai mare condamnare dată unui violator în Israel. Cred că sentința maximuă pentru legea din Israel e 20 de ani.

Peck: Cred că ea va avea nevoie de susținere atunci când el va fi eliberat. Un motiv al acestei povești este acela că trauma nu se duce. Chiar dacă ai noroc și violatorul e condamnat, el va ieși la un moment dat din închisoare. Vindecarea e un proces ce durează o viață întreagă, dar cu terapia corectă, ajutor și susținere, poți avea o viață bună.

Lessner: Ea încearcă să-l scoată din procesul ei de vindecare. Simte că e într-o călătorie spre vindecare, chiar dacă el mai e sau nu la închisoare și speră că supraviețuitoarele vor lua și asta din povestea ei. Fie că li se face dreptate sau nu, ele pot să mearga  în continuare pe calea lor spre vindecare.

Acesta e primul proiect la care ați lucrat împreună?

Lessner: Da, e primul lucru pe care l-am făcut împreună.

Cecilia: Credeam că va fi un scurtmetraj ușor de realizat, dar până la urmă a durat mai mult decât credeam. A trebuit să ne oprim de multe ori din cauză că era prea greu pentru Linor. A trebuit să ne oprim să strângem bani; fondurile au fost chiar greu de adunat. Am sfârșit prin a-i vedea întreaga călătorie, de la victima unui delict brutal, la avocat și militant.

Au mai existat și alte reacții asemănătoare cu cea a predicatorilui din Arizona?

Peck: Nu-mi vine nimic în minte.

Lessner: Am ratat noi ceva?

Peck: Nu cred. În cea mai mare parte, acest film a oferit un forum pentru victime, pentru ca ele să poată ieși în față și să spună ce li s-a întâmplat. Poate chiar să se simtă în siguranță apelând la o linie de ajutor.

Lessner: Am întâmpinat rezistență, cum am spus și mai devreme, finanțarea a fost greu de găsit.

Da? De ce s-a întâmplat asta?

Lessner: Posibilii finanțatori se temeau că asta nu e ceva ce publicul lor va vrea să urmărească și că nu vor cumpăra bilete. Am fost fericite să vedem că s-a întâmplat exact opusul. Publicul gravitează spre film.

Brave Miss World se difuzează acum pe Netflix. Poți urmări știri despre film pe Facebook și participa la campania de hash tag #IamBrave pe Twitter.

Traducere: Adriana Sasu