Am dormit în camera lui Jim Morisson

Pe Kristinn o știți din postul ăsta cu poze din Florența, dar ne mai alimentează și cu o mulțime de Dos and Don'ts. De curând a ajuns să doarmă în camera care a aparținut lui Jim Morrison, în West Hollywood, la motelul Alta Cienega. Probabil că pentru americani chestia asta turistică e cum e pentru noi casa lui Ion Creangă din Humulești, deşi la noi n-o să vezi niciodată „Vei prinde pupăza în Iad, Nică” scris cu markerul pe tavan.

Am ajuns din greşeală la motelul unde Jim Morrison şi-a făcut veacul între 1968 şi 1970 și a fost magic. Experiența m-a dus cu gândul la niște vremuri mai simple, când pantalonii se purtau evazaţi, iar adolescenţii cool ascultau The Doors şi nu Justin Bieber.

Să nu vă imaginați că în perioada când a locuit aici, Jim era poetul frumos, visător şi zvelt. Era deja supraponderal, bărbos şi atât de îndopat cu alcool că uita versurile propriilor cântece pe scenă. Tot atunci a fost şi dat în urmărire de poliţie, pentru că şi-a arătat genitalele publicului care-i huiduia prestaţia. Dar n-ai cum să nu te porţi ca o fană extaziată când intri în camera lui James Douglas Morrison.

Pakistanezul rânjitor de la recepţie ne-a spus că-i liberă camera 32 în care a stat solistul de la The Doors şi a zis că ne costă 20 de dolari în plus faţă de o cameră normală. În fiecare an sute de turişti vin p-aici ca să vadă camera poetului blestemat şi să-şi lase o urmă p-acolo măzgălind nişte obscenităţi pe ziduri. Camera arată de parcă a scris Jim Carrey pe pereţi ca în filmul 23.

M-am aşezat împreună cu iubitul meu în patul imens din cameră şi primul lucru care mi-a sărit în ochi a fost un mare „fuck me baby all night long” scris pe tavan. Graffiti-ul tematic nu se termină aici. Inelul în care agaţă prosopul în baie are mesajul „Jim’s cock ring”, closetul stă sub şlagărul „this is the end” şi cabina de duş defectă îţi urează prin gresie un drăgăstos „Jim is watching you from Hell”. M-am holbat pe fereastra ruptă din budă la Soarele care apunea peste palmierii din parcare şi aveam senzaţia că aud melodiile de pe albumul Morrison Hotel.

Am terminat şederea cu un shooting cu prietenul nostru fotomodelul Stephan Olivier. El s-a oferit voluntar pentru că are impresia că este bântuit de spiritul lui Jim Morrison. Şi eu cred că sunt un pic bântuită de el, pentru că eu continui să ascult constant The Doors, deşi nu mai sunt o puştoaică naivă şi visătoare.