FYI.

This story is over 5 years old.

NUMĂRUL DE FASHION

Pantofii îl fac pe om

Igor e dansator, performer, activist fashion şi designer şi confecţionează cele mai originale şi demente platforme de 40 de centimetri pe care le-am văzut vreodată.
31.7.12

Mulțumiri lui Igor Dewe pentru imaginile din arhiva sa

Igor în Montmartre, Paris, cu pantofii din conserve și niște materiale pe care le-a găsit, garnisite cu o vestă croată tradițională.

Igor Dewe e exact injecția de veselie de care are nevoie morocănoasa industrie a modei: un francez bărbos în vârstă de 21 de ani care și-a câștigat notorietatea îmbrăcându-se în pantalonași colorați din lycra, platforme înalte fără călcâie și purtând o pălărie turcească, în timp ce-și mișca șoldurile sexi și spăla limuzinele jurnaliștilor încrezuți care soseau la Săptămâna Modei din Paris. Igor e dansator, performer, activist fashion și designer și confecționează cei mai originali și demenți pantofi pe care i-am văzut vreodată. E vorba de platforme înalte de 40 de centimetri făcute din fructe, conserve, castele de nisip, ceară de albine și frunze. Nu face manual doar pantofii, ci și diverse ținute spectaculoase și obiecte de artă. De exemplu, odată și-a agățat un storcător de fructe de șliț și a invitat oamenii să soarbă sucul delicios care se scurgea printr-un furtun atașat. Bineînțeles că a trebuit să stăm de vorbă cu Igor, pentru binele sufletelor celor care lucrează în industria modei și pentru binele lumii în general.

Publicitate

VICE: Hellllllllooooooo, Igor. Cum îți vin ideile astea nebune de pantofi?
Igor Dewe: Nu știu. Mă joc cu tot ce găsesc în jur și lucrez mult cu concepte. Am început să fac pantofi pentru că nu-mi permiteam să tot cumpăr încălțări Yves Saint Laurent și Christian Louboutin. Am construit prima pereche dintr-o paletă din lemn, apoi am făcut una din cutii de conserve. Tatăl meu are un atelier în care sudează părți componente pentru avioane. Folosesc echipamentul lui pentru a face pantofi puternici, arhitecturali și masculini.

Deci crezi că bărbații pot arăta masculini pe tocuri?
Da! Gândește-te la pantofii ortopedici, de exemplu. Fac minuni pentru oamenii cu picioare deformate. Conceptul lor mi se pare foarte interesant; nu știi exact unde e laba piciorului, așa că îți înalți silueta fără ca oamenii să-și dea seama. Mi se pare genial – îți dau ocazia să-ți modifici trupul după cum ai chef. Mi-ar plăcea la nebunie să am picioare super lungi și frumoase, dar m-ar costa 4 000 de lire să-mi fac pantofi ortopedici la comandă! Așa că îi confecționez personal.

Cum se poate merge pe tocuri de 40 de centimetri?
E destul de ușor, de fapt, dar sunt cam grei și uneori mă tai în ei. Îmi place să merg în ei, e o provocare. Nu mă tem că o să cad, pur și simplu îi încalț și ies. Uneori trebuie să mă întorc acasă pentru că sunt plin de sânge și nu mai pot merge.

Sunt de vânzare?
Nu cred că i-aș putea vinde, pentru că sunt fragili și-mi ia foarte mult timp să-i fac.

Publicitate

Dacă nu pentru câștig financiar, atunci pentru ce atâta efort?
Când văd fotografii de la spectacolele mele, mă întreb: „Oare sunt nebun? De ce-am făcut asta?!” Cred că simt nevoia asta psihologică de a face spectacol și de a crea. Dacă nu mă provoc, dacă nu confecționez pantofii pe care i-am desenat sau nu fac un performance sau un videoclip, sunt deprimat și mă simt ratat. E un impuls, la fel ca cel sexual. Nu știi niciodată ce se va întâmpla când faci performance pe stradă și-mi place adrenalina pe care ți-o dă această imprevizibilitate. Mă face să simt că trăiesc.

Igor susține că își ia pantofii înalți metalici (dreapta sus) la orgiile cu prietenii lui roboți, după care își pune pantofii lumânări (stânga sus) ca să se roage și să-și ceară iertare pentru păcatele lui. I-a luat două zile să construiască pantofii din fructe (jos), pe care îi puteți vedea în videoclipul lui, Selling My Juice.

Te reprezintă cineva? Un agent sau o galerie?
Nu. Mi-ar plăcea să fiu mai cunoscut, dar nu mă pricep la comunicare și la publicitate.

Hai că ești un geniu al marketing-ului. Performance-ul pe care l-ai făcut la ultimul spectacol al lui Galliano pentru Dior, când te-ai îmbrăcat ca un împărat roman încălțat cu platforme nebunesc de înalte, cu flori în mâini și pancarta pe care scria The King is Gone [Regele a plecat], a fost un truc de publicitate extraordinar. Probabil că te-ai gândit foarte mult cum să-l faci.
Deși Galliano a spus niște lucruri oribile și merita să i se întâmple ce i s-a întâmplat, am vrut totuși să-i aduc un omagiu pentru tot ce a făcut până atunci. Galliano și Jean Paul Gaultier sunt designerii mei preferați pentru că au readus la viață folclorul unor culturi uitate într-un amestec modern de glamour etnic. Nu știu dacă Galliano știa de mine, dar am apărut în multe ziare. Până și Boy George a scris despre mine pe blogul lui.

Publicitate

De ce ai început să faci performance-urile astea dacă nu pentru a-ți promova pantofii?
Am cunoscut niște prieteni noi acum câțiva ani și am început să facem tot felul de petreceri. În cele din urmă ne-am mutat împreună. Așa am întâlnit-o pe Maja Bergström, care-mi face videoclipurile. Aveam nevoie de bani pentru chirie, așa că ne-am apucat să facem performance-uri sub numele de House of Drama. Am jucat și interpretat în cluburi, la târguri de artă, evenimente fashion și chiar la festivalul de la Cannes. Încă mai fac spectacole împreună cu ei, dar îmi place să fac chestii și solo.

Care a fost primul tău performance solo?
Money Mercy, în care am cerșit bani pe marginea podiumului în timpul Săptămânii Modei de la Paris, îmbrăcat într-o ținută de inspirație țigănească și cu platforme Nina Ricci. Iubesc moda, dar Săptămâna Modei a ajuns un mega-eveniment atât de fals și de comercial, supravegheat de poliție și cu prea multe forțe de securitate. Am simțit nevoia de a protesta, de a mânji universul acesta perfect de lux și frumusețe, în care e invitată doar elita. Am vrut să-l aduc puțin la realitate, să le amintesc oamenilor că moda se manifestă și pe stradă. În al doilea performance al meu, am protestat împotriva redactorilor șefi și a jurnaliștilor fashion care se cred superstaruri și merg de colo-colo cu limuzina. M-am gândit: „Ha! O să le fac mașinile varză!”

Vorbești de performance-ul din viedeoclipul Fashion Carwash? Ador videoclipul ăla! Mai ales partea în care bodyguardul toarnă pe tine găleata aia de apă cu spumă.
Da, am avut un conflict cu gardianul. Moda a devenit prea serioasă și plictisitoare. Vreau să-i aduc puțin umor.

Publicitate

Am observat că mai toate performance-urile tale sunt cumva interactive. Inviți trecătorii să participe.
Da, e foarte importantă pentru mine interacțiunea cu publicul. Îmi place să lucrez pe stradă și să testez reacțiile oamenilor. Fie că se supără, se înveselesc sau devin curioși când mă văd, se creează o legătură care-mi place mult.

I-a luat o grămadă de timp lui Igor să adune scoicile pentru acești pantofi și a consumat multe tuburi de superglue ca să-i întărească, dar tot s-au dizolvat a treia oară când a intrat cu ei în apă. Acum mai există doar în videoclipul lui, The Little Sand Castle.

E amuzant că majoritatea performance-urilor tale au loc în Paris; se știe că parizienii sunt cruzi cu cei care ies în evidență din mulțime.
Adevărat. Atmosfera din Paris nu e tocmai prietenoasă. Simt energie negativă din partea oamenilor și asta mă sperie. Simt că se apropie vremuri întunecate; poate e doar criza economică, dar am un sentiment ciudat că fascismul se va întoarce. Mă simt des deprimat și simt că nimeni nu are nevoie de mine.

Sigur că avem nevoie de tine.
Întotdeauna lucrez când călătoresc. E un mod minunat de a cunoaște o țară nouă. Ultima oară când am fost în New York, am făcut performance-uri zilnic și a fost minunat, oamenii au răspuns pozitiv. Mă simțeam ca Mickey Mouse. Mi-ar plăcea să mă întorc acolo, dar deocamdată nu pot intra în State pentru că am petrecut de curând o noapte la închisoare după unul dintre performance-urile de la Art Basel din Miami.

Publicitate

Ai fost închis? Pentru ce?
Da, a fost groaznic. Trebuia să am spectacol într-o seară găzduită de Le Baron (un club de noapte parizian) într-un hotel, dar erau atât de mulți oameni afară că nu aveam loc să intru. Am încercat prin spate, pe la intrarea personalului, dar paznicii m-au zvârlit brutal pe trotuar. Apoi au venit șase tipi de la pază și m-au țintuit la pământ. Când a sosit poliția, am încercat să le explic ce se întâmplase și că trebuia să țin un performance, dar au spus că nu-i interesează și că „la noi în oraș nu purtăm tocuri din astea înalte pe stradă.” Apoi m-au băgat în închisoare.

Ai făcut închisoare pentru că purtai tocuri?
Cam așa, o tâmpenie.

Ești hărțuit des de poliție și de forțele de securitate în timpul actelor artistice?
Da, tot timpul! E foarte enervant și obositor și acum trebuie să am autorizație dacă vreau să țin un performance.

Dar e vorba de haine și de pantofi. Nu ai voie să te îmbraci cum ai chef?
Nu. Chiar dacă port un covoraș și o fustă mini, mă amenință că mă arestează pentru că „umblu dezbrăcat”. Dar nu sunt dezbrăcat! Îmi place să protestez și pentru cauze politice, dar întotdeauna întâmpin probleme cu poliția. Ultimul protest politic la care am participat a fost Grève de Vêtements Pour Sauver la Grèce (Greva hainelor pentru salvarea Greciei), la care m-am plimbat îmbrăcat în frunze și flori și am purtat niște platforme în stilul celor din Grecia antică.

Ce proiect urmează să faci?
Nu știu. Încerc să-mi dau seama ce mi-ar plăcea să fac, dar e greu. Când mă uit la toți pantofii pe care i-am făcut, mă gândesc că într-o zi i-aș putea expune împreună cu videoclipurile. Ar fi frumo s.

Dacă vreți să vedeți mai mulți pantofi făcuți de Igor și videoclipurile lui super haioase, vizitați igordewe.com.