Fă din tripul cu viaţa un text la Scrie despre tine

Ăsta nu e Alex Fifea, deși ar vrea el să țină mugurele ăla-ntre degete. Foto Ken Miller, via

Scrie despre tine e un atelier de dramaturgie şi dezvoltare personală susţinut de regizoarea Vera Ion şi actorul Sorin Poamă. Noi am mai vorbit cu Vera despre piesa de teatru horror scrisă şi regizată de ea, Eu şi Cristina, în care Sorin a fost actorul principal. Cu ajutorul lor participanţii de la atelier au învăţat cum să creeze texte bazate pe propriile lor poveşti şi experienţe de viaţă, iar câteva dintre ele chiar s-au transformat în spectacole care au fost jucate prin diverse cluburi din Bucureşti.

Acum cei de la Scrie despre tine au pus în vânzare 600 de bilete cu reducere la stagiunea lor din 2012-2013 până pe data de cinci septembrie. Prin suma de 15 lei o să aveţi acces la toate spectacolele create de noua generaţie de regizori şi actori şi-i veţi ajuta pe Vera şi pe Sorin să reprezinte România la Dublin, unde are loc unul dintre cele mai importante festivaluri multidisciplinare de artă din Europa.

Mai jos aveţi un text scris de unul dintre participanţii la atelier, ca să ştiţi că nu daţi banii pe o boringeală de piesă de la Nottara.

Țigareta tip joint

de Alex Fifea

Locuiesc în Bobocica. Lângă Târgul de mașini. La Spălătoriile auto. Stau la casă. Pe terasă am un boschete uriaș de iarbă. E-a treia plantă pe care-o cresc, și cea mai frumoasă.  Orice manual zice să-i tai vîrfurile, ca să crească mai des și cu muguri mai mari. Mi-a fost milă s-o tai. Chiar și-așa, tot o să scot vreo 60 grame curate. E mai înaltă decât mine, are doi metri. Am plantat-o la începutul lui martie și e abia iulie. Mai am de așteptat cam până la sfârșitul lui septembrie. Mugurii sunt deja cărnoși, roșietici și lipicioși; în vârfurile lor sclipesc  cristalele minuscule de fericire/durere-n pulă/relaxare cinstită/sex mai bun/behăială/prăjeală/visare/caterincă. Tetrahidrocanabinol, baby!

Mă trezesc pe la unu după-masă leoarcă de transpirație. În dormitor nu e aer. Mă dau jos din pat. Nu sunt mahmur, sunt doar obosit. Am trei geuri de haș moale și negru pe noptiera lângă pat.  Ies din dormitor. Muzică. Două lingurițe de ness , două degete de apă sfârâind în ibricul de tablă, o linguriță de zahăr. Bună dimineața. Învârt unu-nainte să mă piș. Îi dau foc. Mă piș. Sâmbătă dimineață. Am de fumat pentru trei zile. Nimic de făcut, nimic de gândit. Weekendul perfect. Un weekend prelungit. Și marți, de-al dracului, o să dorm până la două.

Net. Facebook. 1669 prieteni. Superb. Mă sună maică-mea. Iei și tu niște pâine, roșii, lapte și țigări. Da. Cobor. Iau banii. Mă duc înapoi până sus. Mai fac unu. Las restul de haș sub laptop. Ies. Mă duc spre piață. Trec pe la vulcanizare și iau o doză de cola. Neața. Neața era când m-am trezit io. Ha ha. Până la piață-s mai puțin de 300 de metri. Îi dau foc. Aștept să traversez. O iau pe lângă grădiniță. La scara blocului din fața grădiniței văd doi țigani în șlapi și bermude. Unul dintre ei se uită-n ochii mei fix când duc țigara la gură. Prind țigara între degete ca pe-o țigară normală. Traversez. Băieții în șlapi sunt lângă mine. Unul mă prinde de mână și-mi ia jointul. Celălalt îmi flutură o legitimație prin față. Zi mă, ce-i asta. O țigară. Ce țigară, cu ce e? Ia zi,  legale? Aoleo, ce frumos miroase. Zi mă. Nu, e o țigară normală. Ia, ce mai ai pe tine? Ia uite, păi astea-s țigări normale. Zi ce-i asta? Iarbă? E cu iarbă nu? Nu. Băi ej nebun, faci mijto de noi?! Hai că vedem noi ce e la analiză. Stai așa. Da mă, sună-l p-ăla. Haidi bă muie, ne mai ții mult aicea? Hai c-avem unu. Adu-l și pă mortu-ăla. Apare o Solenza albastră și înc-o Dacie albă. Nicio uniformă. Hai, vii cu noi. El e martoru tău. Un heroinat de la mine de pe stradă. Îl știu după față. Are o rană de două degete la gât și ochii roșii ieșiți din cap. Stau cu el pe bancheta din spate în Dacia albă. Circa 12. Lângă blocul bunică-mii. La vreo patru stații de Bobocica. Stai mă liniștit vine doamna procuror acuma, dai o declarație și, dacă n-o dai în alte alea, te duci acasă. Trec trei ore până vine doamna procuror. Martorul meu înjură de toți morții când rămânem singuri, că tre să stea după mine cu iarba mea. Pe el îl săltaseră mai devreme de la magazinul de legale cu niște Insomnia. Apucase sa le-nghită până să-l salte, îi era rău ca dracu, un sevraj de mare angajament.  Baieții-n jlapi sunt și ei nervoși. Alergaseră mai devreme după niște davaiști, îi pierduseră deja când  m-au luat pe mine. Și nici nu erau polițiști, erau jandarmi în civil. Mi-au scris de trei ori declarația. Ultima dată pentru că colegu cu pixu nu lăsase alineat. Deși la dictare ceilalți jlapi i-au zis de două ori de alineat. Declarațiile se scriu cu un alineat. Să se vadă frumos din dosar. Poze. Poze mie, poze și la chiștoc. Era fix un chiștoc. Când am stat la poză îmi bîțâia un picior și nu puteam să-l opresc. Haidi mă, ce te caci atâta pe tine? Ce ești de meserie? Profesor de enleză. Haha. Deci, în data de, la ora, în zona metrou Unirii, o persoană necunoscută având semnalmentele, mi-a oferit spre cumpărare… țigareta tip joint, j o i n t … contra sumei de …50 de roni . 50 ai zis, da? Scrie mă. Colegul scrie după dictare. Să moară mama, dacă iar ai scris aiurea chiar m-apucă toate spumele. Așa. Semnează. Așteaptă aici.  După încă vreo oră îmi primesc înapoi telefonul închis. Ajung acasă. Maică-mea plânge și face o criză de nervi. Urlă la mine cum n-a mai făcut-o niciodată. Taică-miu taie planta de pe terasă. Mai ai și altceva? Nu. Scoate tot ce mai ai. Nu mai am domne nimic! În aceeași secundă un dos de palmă peste față aproape mă răstoarnă. E prima palmă pe care-o iau vreodată de la el. Iese din cameră și lasă ușa deschisă. Țin bucățica de haș în mână. O rup în două. Din jumătate fac un joint cât o țigară de foi. Cealaltă jumătate o-nghit. Mă culc.

Încerc să adorm,  e clar că n-o să-mi iasă. Mă târăsc din pat până-n oglindă și de-acolo mă-ntorc  pe canapea. Fumez gândacul din scrumieră cu care m-am înecat înainte să mă culc. Ascult liniștea din casă. Spăl trei farfurii. Mă uit la jetul subțire de apă.  Încă mai semeni cu tine. Încă mai poți. Mergi mai departe. Mergi înainte. Mergi mereu doar înainte. Cum ai ajuns aici? Cum ai ajuns așa? Trezește-te.

Programul spectacolelor pe bolgul atelierului, scriescrie.wordpress.com