Adrian Schiop a scris un roman bestial despre homosexualitate în Ferentari

Scriitorul şi jurnalistul Adrian Schiop s-a mutat în Ferentari pentru a documenta un doctorat despre manele, iar din experienţa lui a ieşit un roman: Soldaţii. Poveste din Ferentari, apărut săptămâna asta la editura Polirom. Acolo el a trăit într-o altă lume, a simţit ce înseamnă să fii un fraier cu şcoală superioară între şmecherii de cartier cu şcoala vieţii şi l-a cunoscut pe Alberto, un fost puşcăriaş bătăuş care mai toată viaţa a avut experienţe sexuale numai cu bărbaţi. E genul de roman care i-ar încuia pe snobii care o ard elitist, pentru că prezintă viaţa de cartier pe ritm de manele, pe smardoii macho pentru că e până la urmă despre „bulangeală" şi pe frustraţii de extremă dreapta, pentru că e despre romi şi homosexualitate, două teme care le provoacă spume la gură. Şi fix din toate motivele de mai înainte e important să citească toţi bucureştenii cartea asta. Umorul negru al lui Schiop şi poveştile lui dubioase mă trimit într-o lume care mi se pare mai străină de mine decât Siria, Fâşia Gaza şi Coreea de Nord, deşi s-a aflat la doar câţiva kilometri distanţă toată viaţa. Şi eu am copilărit prin Chitila şi Brăila, care-s considerate zone la fel de rău-famate în ochii snobilor, deci nu vreau să-mi imginez cât de rupţi de realitate sunt în privinţa Ferentariului. Adrian a mai scris pe VICE despre petreceri cu lăutari şi impresiile lor despre lumea hip din centru, iar acum ne oferă un fragment din romanul său.

touaregul

Se termină petul, știe că mai e unul în frigider, dar îi e rușine să ceară. Se întinde, cască – auzi, nu facem și noi ceva în seara asta? Știi, eu nu pot să mă termin dacă nu fut.

Problema era că nu o mai făcusem de ani de zile. Cu puștiul de 16, nu făceam decât labă sau muie, iar la Ana prestam, prin forța lucrurilor, eu – deși gluma favorită era, frecându-mă furios cu fundul de pântecul ei, hai fute-mă și tu, de ce nu mă fuți, nu e corect Ano.

Și n-a mers, am sărit ca ars din pulă.

Aiurea ești, a exclamat cu pula-n mână, trebuia să mai stai, doare numai la început, până intră.

Se duce la baie, se spală – apoi ne punem în pat și ne uităm la porno pe tv.

Mamă ce țâțe are bagaboanta, uf mor nu mai pot… Sau, i-auzi, nu mă futi tu? Dar dacă nu mă futi bine să vezi ce-ți dau. Ha ha. Asta era o caterincă din pușcărie, te frecai de unul la mișto și îi ziceai hai fute-mă, că nu mai pot. Dar dacă nu mă fuți bine să vezi ce-ți dau ha ha.

Hai, treci la aparate, revine. Îl sug până fac rană la gură – degeaba. El vrea porno, eu nu știu să fac porno decât beat. Vocabularul lui afectiv e rudimentar și, în plus, stă cu un băiat în pat, iar cu băieții și curvele faci porno.

Băi Alberto, îi zic, hai s-o lăsăm baltă.

Cum vrei tu, iubita. Îmi e clar că se controlează, ca se poartă frumos fiindcă își impune. Ne uităm la porno pe tv, se foiește, ce dai să fac ceva ce n-am mai făcut la nimeni?

Pai n-am bani Alberto.

Nu contează, când o să ai.

Depinde ce.

O să vezi.

50.

Mmm atâta valorează fratele tău, 50 de lei, mai pune și tu, nu fi chitros.

O sută, mai mult nu pot că rămân fără bani.

Se ridică, trece între picioarele mele, se apleacă și începe să mă lingă expert pe burtă. O ia de sub coaste, face opturi, coboară ușor și ia capul pulii în gură, sugându-l cu putere. Se oprește, explică, vezi, așa se face, frumos, finuț, fără să zgârii. Prima dată când mi-ai supt-o ai făcut-o mai bine ca o femeie, în seara asta nu știu ce ai. O mai ia o dată, încearcă s-o înghită, dar îi vine să vomite.

Se duce la baie, îl aud cum se clătește în gura și se spală. Cum mă mai duc acum la Borcan, se  vaietă, ăla are copii, mănânc cu ei din aceeași farfurie.

Adoarme cu brațul sub capul meu și abia după ce adoarme mi se scoală foarte tare, valul de recunoștiință îmi aruncă flăcări în obraji și jeturi de sânge în penis. Mă foiesc, îi trag brațul de sub cap, să nu-i amorțească, cu delicatețe in-fi-ni-tă, el se intoarce cu spatele la mine și după cinci minute zice de ce nu m-ai futut, trebuia să mă fuți.

Mă trezesc pe la 10, cu un singur gând în cap, că trebuie să scap de el până nu apare Vasi. Nu mă mai țineau nervii pentru încă o zi, și Alberto avea chef să mai stea, hai să mai bem o bere; în frigider mai aștepta un pet, nedesfăcut, care-i rămăsese lipit de creier – și, ca ursul la miere, nu s-ar mai fi dat plecat.

Nebunule, trebuie să mă duc la serviciu, nu pot să mă duc mirosind a băutură.

Așa-i dragostea mea, nimeni nu-ți dă bani degeaba, tu știi mai bine.

A scos capul pe geam – n-ai și tu o geacă ceva? Că e frig afară. Era cald și soare, dar na, voia să-și scoată pârleala; așa făcea și puștiul – când nu aveam bani, își agăța privirea de vreun obiect din încăpere și nu o mai dezgăța până nu i-l dădeam. La prima vedere, e treaba aia exasperantă, să faci profit din orice poziție – dar nu era numai asta: dacă ar fi făcut-o pe gratis ar fi însemnat să-și recunoască implicarea, că vine la mine și de plăcere, fiindcă nevastă-sa nu se spurca la muie și singura posibilitate să experimenteze treaba asta era s-o facă cu un bărbat. Pe scurt, în schema aia, banii spălau și înnobilau chestia murdară de dedesubt.

Aveam o geacă de primavară, dădusem 150 de lei pe ea, încearc-o pe asta. Dar abia de-l încăpea, plus că-i făcea niște șolduri de cadână.

Atunci ține hanoracul ăla de pe fotoliu, nu-l vrei? Ana îmi cumpărase cândva un hanorac de un roz țipător pe care-l mai purtam primăvara și toamna.

Aiurea ești, s-a încruntat, aia-i culoare de bulangii, râde lumea de mine. Altceva.

Aveam alt hanorac, dar fermoarul era stricat. L-a luat bombănind. Pai și când ne mai vedem, că mor după tine?

Când iau salariul Alberto, înainte n-are rost, ce facem ieșim în bar și ne uităm unul la altul?

Vin la tine dragostea mea, ți-am zis, banii nu contează la mine.

Nu se poate Alberto, ți-am zis, face Vasi scandal. În realitate, mi-era frică să-l bag mai des în casă, îl învățam prost și nu vroiam să ajungă să perceapă casa mea ca a doua lui casă.

Era o altă zi frumoasă, am scos capul pe geam să văd cât de cald e. Era cald, dar caldură înșelatoare, pe sub geacă transpiri, dacă o scoți te ia vântul și răcesti. Mai aveam zece lei, am mai scobit prin sertare după trei lei mărunțis, să ajungă de un pachet de țigări. Pentru mine, exista soluția de avarie, zece lei în căptușeala unei geci – zece lei cu care puteam să merg în piață la Rahova să iau un pachet de țigări de la bișnițari.

Am luat bicicleta, oricum aveam de gând să fac doar o plimbare cât să scap de el. I-am luat de la alimentară un pachet de Marlboro roșu lung. Alberto m-a așteptat afară, nu a intrat cu mine – cred, din cauza pumnului de mărunțiș. Să plătești în monezi de zece bani te descalifică, e treabă de boschetar să te duci cu mărunțiș. Am vazut cum unei amărâte i-a făcut vânzătoarea scandal când a venit cu pumnul de monezi; alteia nu a vrut să i-l ia, ce vrei să fac cu el? Mie mi l-a luat fără să comenteze, fiindcă miros a bani, le fac vânzare.

I-am dat pachetul de țigări, dar nu l-a desfăcut, mi-a întins ultimele două țigări din pachetul lui vechi. Am plecat spre Piata Rahova și iarăși, pe drum, când serotoninele din creier au început să se retragă, în vidul creat și-au făcut loc valurile de anxietate. Ce știam despre omul asta? Nu-l puteam crede că e pe invers, nu era, pur și simplu nu era din filmul ăla, anumite lucruri se simt fără prea multe explicații, nu era și basta. Era un om trăit în pușcărie, printre bărbați; de la 15 ani trăise acolo și femei văzuse doar la tv, în reviste sau pe filmulețele porno de pe mobile; pauzele în care stătuse în libertate fuseseră, până la 30 de ani, minuscule, în rest se futuse și atinsese doar bărbați – visând la femei, trăncănind despre femei cu ceilalți deținuți, făcând laba cu gândul la femei. De asta era atât de dezinvolt în pat, de-aia se săruta, de-aia era receptiv la mângâieri.

Deși, dacă stai să te gândești, e puțin trist. La 15 ani, creierul tău știe deja ce vrea, fete sau băieți; când începuse și Alberto să se plictisească să o mai ia la labă și era pe punctul să se arunce ca lupul în turma de femei, se trezise închis între bărbați: se sărutase prima dată cu bărbați, învățase fututul cu bărbați, se mângaiase prima dată cu bărbați; inițierile și experiențele lui, până la 30 de ani, se consumaseră de fapt cu bărbați.

Romanul Soldaţii. Poveste din Ferentari se lansează duminică, 24 noiembrie, la târgul de carte Gaudeamus.