FYI.

This story is over 5 years old.

High hui

Iarba și bunele maniere - Fumatul pe veceu

Sper să facă ăștia tutunul ilegal, că altfel n-o să pot renunța niciodată la obiceiul ăsta prost.

Deși am petrecut nenumărate ore apărându-mi obiceiul de a fuma iarbă, nu mi-aș apăra niciodată dragostea pentru tutun. În timp ce pasiunea pentru cannabis devine tot mai mainstream în fiecare zi, cea pentru tutun scade – și pe bună dreptate. Cu toții știm cât de mult ne afectează sănătatea țigările, iar doctorii (în special cumnata mea) îmi spune că renunțarea la tutun e cel mai bun lucru pe care pot să-l fac pentru sănătatea mea. De nu știu câte ori am încercat să renunț la tutun, dar – după cum știți cu toții – e greu ca dracu'. Țigările sunt bine înrădăcinate în rutina mea zilnică. Deși sunt o persoană cu o voință puternică, nu pot renunța la fumat. Chiar dacă reușesc să renunț la țigări, mă confrunt cu un alt obicei, pentru că prefer să fumez jointuri. (Desigur, fumez mereu doar cu foițe din cânepă pură; nu sunt un animal.)

Publicitate

Cu trecerea timpului, mi se amintește frecvent de ce ar trebui să renunț. În loc să mă urăsc pentru că nu reușesc să renunț la țigări, m-am gândit să-mi analizez obiceiul. Mi-am izolat dependența la trei sau patru pauze de țigară pe zi și mi-am dat seama că toate au loc atunci când stau pe budă să mă cac.

Am luat obiceiul ăsta de la rudele mele. Familia mea e dubioasă. Suntem musulmani și, deși majoritatea n-am fost niciodată prea religioși, am respectat constrângerile dictate de cultura noastră. N-a fost greu să ne abținem să mâncăm carne de porc, dar cu abținerea de la alcool a fost altă poveste. America e o țară în care consumul de băutură face parte din viață; faptul că noi nu beam niciodată ne transforma într-un alt gen de familie. Majoritatea membrilor familiei mele – mai ales generația părinților mei – nu avea alte vicii, așa că fumau cu toții. În casa mea, adulții fumau pe ascuns. Pe parcurs, și-au dat seama că cel mai bun loc în care își puteau urma obiceiul fumatului clandestin era în baie, înainte de duș. Teoretic, e o idee bună – dacă izolezi ușa cu prosoape, nu iese fumul, aburul dușului neutralizează mirosul, iar majoritatea băilor au aerisire. Ani de zile n-am știut că ai mei fumează din cauza asta. Când eram mic, nu mă gândeam niciodată la mirosul dubios care rămânea în baie după ce unchiul meu făcea duș, dar pe la vârsta de 13 ani, am început să înțeleg și am vrut să iau parte la ritualul familiei.

Publicitate

Mă mutasem de curând din Thailanda în Long Island și nu prea aveam chef de socializare. Cum majoritatea copiilor erau ocupați cu aniversări ale zilelor de naștere și meciuri de fotbal în cartier, eu aveam o grămadă de timp liber. Pe lângă faptul că mă super plictiseam, ajunsesem la vârsta la care copiii au chef să încalce reguli. Într-o zi, după ce am terminat orele, am venit acasă și m-am dus direct în baie să caut marfa de contrabandă. Bineînțeles, sub chiuvetă, între cârpe și bureți, era ascuns un pachet de țigări și o cutie de chibrituri. Am încuiat ușa cu grijă și am scos cu grijă un cilindru imaculat din pachet. Am făcut un control de rutină înainte să încep. Ușa izolată cu prosoape? Bifat. Aerisirea deschisă? Bifat. Scrumieră făcută din hârtie igienică? Bifat. Am aprins țigara. Timp de două minute, am fost în extaz, până când a început să mi se pară grețos. Dar ce puteam face? Dacă nu făceam țigara scrum, unde s-o arunc? Dacă nu se duce când trag apa? Hai s-o termin, dacă tot am început-o. Dar ce să fac în timpul ăsta, să stau aici ca prostul? A, uite o budă. Hai să mă cac.

În momentul în care m-am așezat pe veceu și am tras din țigară, am simțit moștenirea strămoșilor mei. Dacă ai fumat vreodată o țigară, știi că îți dă imediat senzația de căcare, dar dacă ai noroc, te abții și nu combini cele două activități. Dar dacă îți faci un obicei din asta și te caci mereu când fumezi, nu te vei mai putea căca niciodată satisfăcător dacă nu fumezi o țigară în timpul ăsta. Vei rămâne blestemat să fii un ciudat care și-a asociat o funcție esențială a corpului cu o substanță nocivă. Prima oară când am fumat o țigară în baie, am înțeles – toți adulții din familia noastră nu își ascundeau de noi doar obiceiul de a fuma. Se ascundeau de noi când fumau și se căcau.

Publicitate

Din momentul acela am știut că sunt pierdut. Fumatul pe veceu îmi dădea motiv să mă trezesc vesel dimineața când trebuia să merg la școală. Nu suportam să mă trezesc devreme, iar țigara aia de dimineață ușura tranziția dintre somn și realitate – care mereu mi s-a părut dificilă. A devenit rapid o dependență și, fără vreo ceremonie, m-am alăturat societății secrete din familia mea.

Mi-a fost ușor să păstrez obiceiul ăsta în liceu, cât am stat acasă, dar când am plecat la facultate, băile comune din cămin prezentau o amenințare. În ciuda regulilor căminului și a protestelor colegilor mei de etaj, fumam în budă. Băieții stăteau în fața ușii și mă înjurau, dar nu-mi păsa. Până la urmă, au înțeles că refuzam să renunț. Când m-am mutat din campus în anul următor, mi-am continuat ritualul de fumat și căcat. Puțini colegi de apartament aveau o problemă cu asta, iar când unii se arătau deranjați, îmi ceream scuze, recunoșteam că nu e o chestie ok, dar apoi le mărturiseam că voi continua să fumez și să mă cac indiferent de părerea lor. Din cauză că refuzam să renunț la obiceiul meu prost, eram foarte tolerant cu colegii de apartament și le suportam toate obiceiurile enervante.

După 16 ani în care am fumat și m-am căcat în același timp, îmi fac treaba ca un ninja acum. Dacă am toate instrumentele necesare la dispoziție, aș putea fuma un pachet întreg de țigări în baia ta și n-ai avea idee că am fost acolo. Și totuși, am început să renunț la obiceiul ăsta idiot. În zilele în care mă trezesc plin de energie, pot rezista toată dimineața fără să fumez până la prânz. Dar sunt diminețile alea în care urăsc absolut totul și știu că n-o să fac față în ziua aia dacă nu stau pe veceu 10 minute cu capul în mâini, fumând o țigară și întrebându-mă dacă n-ar trebui oare să sun la birou și să le spun că nu vin azi. În diminețile acelea, cedez cu totul vechiului ritual, iar posibilitatea de a rămâne cu dependența asta de tutun pentru tot restul vieții pare tot mai reală. Dacă așa stau lucrurile, sper din tot sufletul ca lumea să critice tot mai tare tutunul până devine ilegal. N-aș vrea să las moștenire viitorilor mei copii același destin blestemat, dându-le ocazia să găsească un pachet de țigări între bureții de sub chiuveta din baie.

@ImYourKid

Traducere: Oana Maria Zaharia

Anterior: Hans, fumătorul snob