Enciclopedia tatuajelor rusești din închisoare

FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Enciclopedia tatuajelor rusești din închisoare

Un pumnal tatuat pe gât arată că deținutul a ucis pe cineva în închisoare și poate fi angajat să ucidă din nou.
16 Octombrie 2014, 8:40am

Tatuajele înseamnă mult mai mult în închisoare. Da, poate că dragonul de Komodo de pe gleznă reprezintă alea două zile importante în care ai băut Bintang într-un hostel indonezian pentru tineret, dar asta înseamnă că te definește pentru tot restul vieții? Nu, evident că nu.

În închisoare, tatuajele pot deveni o parte importantă din uniforma unui ocnaș. Nu doar marchează infracțiunea pentru care a intrat la bulău, ci servește și ca instrument de comunicare pentru alții. Un pumnal prin gât, de exemplu, sugerează că pușcăriașul a ucis pe cineva în închisoare și funcționează în continuare ca asasin plătit. Ceea ce înseamnă că dacă-l vezi pe tipul cu pumnal că se apropie de celula ta după ce au dispărut toți gardienii, trebuie să fugi de rupi pământul.

Arkadi Bronnikov, care e considerat expertul Rusiei în iconografia tatuajelor, a publicat recent o colecție de aproximativ 180 de fotografii cu infractori închiși în închisorile sovietice. Russian Criminal Tattoo Police Files, publicată de FUEL, se întinde pe 256 de pagini și este, probabil, cea mai mare colecție de fotografii cu tatuaje din închisori de până acum.

Am luat legătura cu Damon Murray, co-fondator al FUEL, ca să vorbim despre carte.

VICE: Salut, Damon. De ce ai vrut să publici această carte?
Damon Murray: FUEL a mai publicat anterior seria Enciclopedia tatuajelor infractorilor ruși, Desene din gulag și Sovieticii – așa că există deja un tipar. Aceste cărți s-au bazat pe desenele lui Danzig Baldaev, un gardian dintr-o închisoare care a documentat fenomenul tatuajelor infractorilor de-a lungul carierei sale.

În timp ce făceam cercetări pentru Sovieticii, am dat peste un articol despre un polițist pensionat pe nume Arkadi Bronnikov. Expert senior în criminalistică la Ministerul de Interne al USSR timp de peste treizeci de ani, acesta avea datoria de a vizita instituțiile corecționale din Ural și Siberia. În acea perioadă, între anii '60 și '80, a intervievat deținuții și le-a fotografiat tatuajele, construind astfel cea mai complexă arhivă din istorie.

Am știut că această colecție de materiale unice se va dovedi o carte fascinantă și un adaos prețios la colecția noastră de publicații. Tratează același subiect, dar într-o manieră mai viscerală.

Cât a durat să strângeți fotografiile?
L-am vizitat pe domnul Bronnikov la el acasă în regiunea Ural din Rusia. Discutasem cu el despre posibilitatea publicării unei cărți și a fost de acord să îmi povestească detaliat despre materiale și despre subiect. În câteva zile, ne-a fost clar că existau suficiente materiale și informații pentru o carte din seria Enciclopediilor. Am luat fotografiile cu mine la Londra să le scanez.

Craniul și oasele încrucișate de pe umerii deținutului sugerează că acesta are sentință pe viață, iar fata care își agață rochia în undiță de pe brațul stâng e un tatuaj comun printre violatori. (Drepturile fotografiilor aparțin lui Arkadi Bronnikov și editurii FUEL)

Aveți vreo informație despre deținuții fotografiați?
În afară de o mică secțiune la începutul cărții, care reproduce câteva dosare ale poliției, toate informațiile despre infractori provin din citirea tatuajelor de pe corpurile lor. Infracțiunile variază de la crime și violuri până la mici jafuri și furturi.

Fiecare imagine explică relația deținutului cu faptele lui – de exemplu, o femeie goală arsă pe cruce simbolizează o condamnare pentru uciderea unei femei. Numărul de bușteni din foc denotă numărul anilor sentinței.

Cu ce fel de instrumente se tatuau?
Majoritatea tatuajelor erau făcute într-un mod dureros și primitiv. Procesul putea dura ani de zile, dar o singură figură mică putea fi creată în patru până la șase ore de muncă neîntreruptă. Instrumentul preferat era un aparat de ras electric modificat, căruia deținuții îi atașau ace și o fiolă cu vopsea lichidă.

Un pumnal prin gât arată că deținutul a ucis pe cineva în închisoare și poate fi angajat să ucidă din nou. Picăturile de sânge pot semnifica numărul de crime comise.

Unde găseau vopsea?
Pigmentul era făcut din cauciuc ars amestecat cu urină. Din motive de sănătate, cel mai bine era să se folosească urina persoanei căreia i se făcea tatuajul. Din cauză că tatuajele sunt interzise de autorități, sunt făcute în secret, în condiții de igienă precare. Asta poate duce la complicații grave, inclusiv tetanos sau cangrenă. Dar cea mai comună problemă e limfadenita – o inflamație a nodulilor limfatici însoțită de febră.

Și totuși deținuții riscă și se tatuează?
În majoritatea cazurilor, deținuții intervievați de Bronnikov spun că au început să se tatueze doar după ce au comis o infracțiune. Pe măsură ce condamnările cresc și condițiile în închisoare devin tot mai stricte, tatuajele se înmulțesc. În închisorile de minimă securitate, de exemplu, sunt tatuați 65 până la 75 de procente dintre deținuți; cifra crește până la 80 de procente în închisorile de securitate medie și până la 95-98 de procente în facilitățile de maximă securitate. În penitenciarul de femei de lângă regiunea Perm – la peste o mie de kilometri de Moscova – Bronnikov a descoperit că doar 201 dintre cele 962 de deținute erau tatuate, dar în închisorile de înaltă securitate, erau tatuate 40 de procente dintre deținute.

Ca regulă, liderii interlopi nu au multe tatuaje – doar o pereche de stele cu șapte sau opt colțuri pe clavicule. În plus, tatuajele sunt rezervate pentru infracțiuni, deci nu se găsesc la deținuții închiși din motive politice.

Unul dintre numeroșii deținuți care au contractat sifilis, SIDA sau tetanos din cauza condițiilor de proastă igienă în timpul tatuării.

Care e părerea ta personală despre cultura tatuajelor din închisori?
E remarcabilă – tatuajele nu reprezintă un limbaj atât de clar și definit nicăieri altundeva. Fiecare imagine e încărcată de semnificații; un tatuaj poate fi o chestiune de viață și de moarte pentru purtătorul lui.

Când un ocnaș nou intră într-o celulă, e întrebat: „Te reprezintă tatuajele tale?" Dacă nu poate răspunde – sau dacă umblă vorba că are un tatuaj „fals" – atunci i se dă un ciob sau o cărămidă și i se cere să-l șteargă, altfel va suporta consecințele. Acestea pot fi o bătaie zdravănă, violul sau chiar moartea.

Din acest motiv, tatuajele au devenit cel mai respectat și mai temut lucru în societatea din închisori. Nu sunt doar personale, ci au o semnificație importantă și fac legea într-o societate deasupra legii convenționale.

Stelele de pe umerii acestui deținut arată că e o „autoritate" în lumea infractorilor, iar medaliile sunt premii care reprezintă sfidarea regimului sovietic. Ochii de pe abdomen sugerează că e gay (penisul constituie „nasul"feței).

Ai văzut multe tatuaje în închisori. Care sunt cele mai des întâlnite?
Există multe teme și idei repetitive. Cele mai multe imagini sunt de natură religioasă: Madona și copilul, biserici rusești, cruci – din astea. Dar în contextul sistemului sovietic de închisori, aceste imagini nu au nicio legătură cu credințele religioase; adevăratele lor semnificații sunt înrădăcinate în tradițiile închisorii. Izvorăsc din dorința deținutului de a se prezenta ca un paria, ca o persoană neînțeleasă care e condamnată la suferință.

Madona și pruncul e unul dintre cele mai populare tatuaje purtate de infractori și poate avea mai multe semnificații. Poate simboliza loialitatea față de un clan de infractori, poate însemna că purtătorul crede că mama lui Iisus îl păzește de rău, poate arăta că purtătorul se află în spatele gratiilor de la o vârstă fragedă...

În închisorile rusești, o biserică sau o mânăstire e interpretată ca un semn al hoțului, iar numărul cupolelor de pe biserică semnifică numărul condamnărilor. Crucea e tatuată de obicei pe cea mai importantă parte a corpului: pieptul. Asta arată o devoțiune față de tradițiile hoților și dovedește că trupul purtătorului nu a fost pătat de trădare – că e curat în fața colegilor lui hoți. Toate crucile arată că purtătorul face parte din casta hoților.

Care a fost scopul inițial pentru care ai arhivat aceste fotografii?
Colecția Bronnikov publicată în această carte e interesantă, deoarece scopul ei era unul pur funcțional. Fotografiile au fost făcute pentru a fi utilizate de forțele poliției, pentru a înțelege mai bine limbajul acestor tatuaje și pentru simplificarea procesului de identificare a infractorilor.

Fotograful a înregistrat aceste corpuri în scopuri practice. A înlăturat intenționat latura umană și a inclus doar dovezi ale caracterului lor: agresivitate, vulnerabilitate, melancolie și trufie. Corpurile afișează o istorie neoficială – spusă nu doar prin tatuaje, ci și prin cicatrici și degete sau membre lipsă.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește mai multe despre pușcării și lumea interlopă:

Interlopii români iubesc social media
În Rusia poți angaja asasini plătiți ca și cum ai comanda pizza
Gardienii din penitenciare văd o groază de căcaturi
Închisorile estoniene abandonate sunt bucățele de iad