Riri Coco transformă Bucureștiul într-un film de Wes Anderson

FYI.

This story is over 5 years old.

Foto

Riri Coco transformă Bucureștiul într-un film de Wes Anderson

Apare în fotografii făcute în tot felul de locuri și situații dubioase, poetice sau comice, prin București
14.8.14

Am dat de Riri Coco, o tipă care face styling și art direction, pe Facebook. Apare în fotografii făcute în tot felul de locuri și situații dubioase, poetice sau comice, prin București, îmbrăcată în țoale mișto, cu o privire de căprioară.În timp ce mulți au acuzat-o că-și face prea multe poze, profesoara ei de la UNARTE, Ioana Avram, a susținut-o și i-a sugerat să-și transforme pasiunea într-un proiect coerent. Așa a luat naștere City Stage, care abordează orașul ca scenă personală a locuitorilor săi. Am stat de vorbă cu Riri, ca să aflu cine-i face fotografiile, ce o inspiră și unde vrea să ajungă cu proiectul.

VICE: Salut. Ce e City Stage și cum a apărut?
Riri Coco: Este un proiect născut din abordarea orasului ca scenă personală. Fiecare zi este o poveste, fiecare dintre noi este un personaj. A apărut din obiceiul meu de a descoperi compoziții urbane, alcătuite natural de oraș.

City Stage are mai multe albume. Este fiecare un capitol de poveste?
Proiectul merge în cinci direcții, carese împletesc și alcătuiesc un ansamblu: Urban versus Natură, Gloria trecutului, Suprafețe frumos distruse, Spațiul public/spațiul tuturor și Materiale refolosibile. Fiecare fotografie pe care o fac sau o primesc de la participanți o adaug în continuarea uneia dintrecele cinci povești, în funcție de starea pe care o inspiră. Separat de astea, mai este și un album de picturi urbane, colțuride oraș cu o compoziție asemănătoare cu operele de artă contemporane.

Cine-ți face pozele?
Fotograful e prietenul meu, Paul Tudosie. Scenaristul sunt eu. With our powers combined

you are Captain City! Cauți anumite scene pe care ți le imaginezi sau mergi pe spontaneitate și spirit de observație?
De multe ori socoteala din târg nu se potrivește cu cea de acasă, dar în principiu, plec cu o poveste în cap, iar în funcție de outfit-ul pe care-l am, îmi aleg și cadrele filmului pe care vreau să-l regizez. Ținuta trebuie să întregească imaginea per ansamblu, să fie accentul din pictura urbană.

Cât timp îți ocupă proiectul pe zi?
Am cutreierat cu prietenul meu toate sectoarele Bucureștiului și am ajuns să cunoaștem destul de intim orașul. Câteodată ne plimbăm de dimineața până seara pe străduțe necunoscute, în zonele care mă inspiră. Ne oprim să mâncăm la cârciumioare de cartier, unde descoperim o multitudine de universuri și personaje. Mă fascinează, nu simt cum trece timpul. Când nu am timp de plimbări lungi, stau în cartier. Zonele cele mai ofertante sunt Ferentari și Rahova.

Ai adăugat albumelor tale fotografii cu scenele urbane ale altora. Ți le trimit?
Am primit încă de la lansare fotografii și mesaje de la oameni care împărtășesc aceeași pasiune. Surpriza a fost cu atât mai plăcută cândam văzut că mulți au viziuni asemănătoare asupra orașului. Mai propun și eu unora să facă parte din comunitate, când găsesc fotografii inspiraționale.

Ce le-ai spus oamenilor de pe stradă care apar în fotografii cu tine?
Am încercat să rezum totul pe limba lor. După ce o doamna s-a supărat când i-am zis că are poezie în curte, nu am mai încercat sa le explic conceptul, ci doar le-am zâmbit frumos si i-am rugat să mă lase să le fac o poză.

Iniţial am crezut că e un proiect despre Bucureşti, dar nu e aşa, nu?
Nu este doar despre București, cum nu este doar despre fotografie, și nici un proiect despre mine sau despre celelalte fete care apar în fotografii. Este un proiect de stare. Vreau să demonstrez că orașul este viu. El însuși este un personaj, cu trăiri, emoții si mai ales personalitate. Mesajul este: „Eu sunt orașul"

Ești un oraș mișto. Succes!

Urmărește-o pe Riri Coco pe pagina ei de Facebook.

Dacă vrei să-i trimiți fotografii cu tine prin orașul tău, scrie-i pe pagina de Facebook Citystage.

Citește mai multe despre București:
Opt motive pentru care Bucureștiul e un oraș mișto
Opt motive pentru care Bucureşti e un oraş nasol