Am fost la întâlnirea fanilor lui Putin din România și am aflat că gayii o să distrugă omenirea

(Aleksandr Dughin. Fotografii de Mircea Topoleanu)

Nu cred că are rost să mai intru-n detalii despre cine e Aleksandr Dughin, că am mai scris despre el. Tot ce trebuie să reții e că rusul ăsta este un fel de ideolog oficial al Kremlinului, că noul imperialism rusesc este inspirat de scrierile lui și că filosofia sa constă într-un melanj dubios de bolșevism și fascism peste care s-a presărat niște ortodoxie rusească. El se recomandă însă pur și simplu un gânditor ortodox care, de fapt, se opune fascismului și comunismului. O să-ți explic mai jos însă de ce cred că nu ar trebui să-l crezi când spune asta.

Ei bine, gânditorul lui Putin a avut aseară, 5 aprilie, lansarea volumului Destin eurasianist în limba română. Traducerea a fost făcută de Iurie Roșca, un politician creștin-democrat din Republica Moldova, fost vice-prim-ministru între 2005-2009 și, dacă ar fi să mă iau după ce spun unii mai documentați ca mine, ar fi și actual agent rus. Roșca este și mare iubitor al identității românești, dar oponent al reunificării Basarabiei cu România.

Cum pe Internet circula un zvon că Dughin ar avea interdicție de a intra-n România, mă aștept ca la lansare să fie doar Iurie Roșca și restul găștii de aplaudaci putiniști. Când ajung la sala Dalles, care apropos se află-n proprietatea Primăriei Capitalei, dau nas în nas cu marele gânditor rus. C-o înfățișare de hipster sictirit, barbă îngrjită, sacou închis la culoare și un fular legat elegant în jurul gâtului, domnul Dughin e înconjurat de pensionari entuziasmați.

Nu exagerez deloc, cafeaneaua Dalles, care funcționează ca un fel de anticameră pentru sală, e tictisită de bătrânei și băbuțe ce se înghesuie să-l atingă pe Dughin. Să-l atingă, să dea noroc cu el, sa facă o poză, să schimbe 2-3 vorbe-n limba franceză, să-l întrebe cum își întreține barba aia de Tolstoi postmodernist. Deși răspunde politicos fiecăruia, nu pare deloc entuziasmat să-i întâlnească. Se luminează însă la față când vine să-l salute Dan Zamfirescu, fost PRM-ist, colaborator al Securității și protocronist de anvergură. Așa-s nebunii, se respectă între ei.

Cartea-i vândută la intrarea-n cafenea, de niște cucoane care nu par să înțeleagă foarte bine de ce-i lumea atât de euforică. 50 de lei bucata. Unii se înghesuie s-o cumpere, alții s-o filmeze și s-o pozeze. În timp ce mă bag și eu la fotografiat volumele, un domn mai tânăr de lângă mine-și sună prietenul: „Sunt la lansarea lui Dughin, să-ți iau și ție una?". Îi ia, bineînțeles.

Pe la 6 și ceva încep oamenii să intre-n sală. Înăuntru miroase a vechi, a apartament de pensionar prea bolnav ca să mai dea cu aspiratorul prin casă. Mă așez pe rândul din față, lângă un sunetist sictirit pe la vreo 50 de ani. În spate am niște domni care discută despre ce presă mai citesc zilele astea. Jurnalul Național s-a prostit rău de tot, Evenimentul Zilei încă se ține bine, Adevărul e „ticălos, dar bun", România Liberă e doar ticăloasă.

Ajung pe scenă și cei patru speakeri. Dughin, Iurie Roșca, Mariana Heroiu și Constantin Pârvulescu, fiul „geopoliticianului mistic" Jean Pârvulescu, care a fugit în Franța prin anii '50. Încep odele, Roșca e primul care vorbește. Mai întâi se laudă cu numărul de cărți traduse, apoi înșiră toate calitățile academice ale lui Dughin: filosof, geopolitician, sociolog, etonosociolog, antropolog „om de cultură de o anvergură excepțională". I se adresează cu „dragă prietene" și îi compară opera cu cea a lui Nicolae Iorga. Pare cu adevărat îndrăgostit de gânditorul rus, dar într-un mod creștin-ortodox, nu LGBT-ist, Doamne ferește!

Urmează Mariana Heroiu, editoarea cărții și directoarea editurii „Mica Valahie", cea care l-a publicat pe Dughin în România. Vorbește pe-o voce de mătușă isterică despre măreția poporului rus, care-i „tandru ca pâinea și laptele" și se aseamănă în multe privințe cu cel român. După multe alte ode închinate ambelor popoare înfrățite întru ortodoxie, recită o poezie de Vintilă Horia (scriitor cu simpatii fasciste). Roșca ascultă pătruns, are privirea pierdută și mai că-i dau lacrimile.

Pe Dughin par să-l lase rece toate lingușelile astea frenetice. E cu ochii-n telefon și doar ocazional mai ridică privirea ca să ofere sălii câte un zâmbet fals și politicos. Urmează rândul lui Constantin Pârvulescu, un domn cu barbă de Marx, pe care-l traduce din franceză Dragoș Dumitriu, fost deputat PRM și PC. Doar că Dumitriu știe franceză cam la fel de bine ca mine și de multe ori e corectat de sală sau Roșca. Deci nu rețin mare lucru, doar că opera lui Dughin e PROFETICĂ și că avem nevoie de o Europă de la Atlantic la Pacific.

După vreo 40 de minute de gargară slugarnică, vine rândul gurului putinist să vorbească. Devine brusc foarte însuflețit și renunță la masca de hipster dezinteresat. Vorbește cu patosul unui orator experimentat. Îi vrăjește pe pensionarii din sală cum îi vrăjește Puric pe pseudointelectualii României. Plus că, oricât de anti-putinist și „rusofob" ai fi, trebuie să recunoști că limba rusă e a dracului de melodioasă și e greu să nu te lași hipnotizat de ea.

Le spune oamenilor exact ce vor să audă. Le răspunde lingușelilor cu lingușeli și mai mari. Opera sa a fost influențată masiv de filosofi români precum Lucian Blaga, Ioan Culianu, Mircea Eliade, Nae Ionescu și mulți, mulți alții. Și nu înșiră numele astea doar așa, să dea bine-n ochii credulilor din sală, are pregătite și niște citate pline de înțelepciune din fiecare autor, să vadă cârcotașii că-i cu adevărat erudit și are habar despre ce vorbește.

Trece la relația Rusia-România. Recunoaște că rușii au comis multe nedreptăți față de români, dar spune că aceste neînțelegeri istorice pot fi soluționate „printr-un dialog între Rusia sfântă și România sfântă, între Rusia profundă și România profundă, între Rusia eternă și România eternă". Când intră-n sală un bărbos cu drapelul UE, amintește mâhnit de situația actuală a României, care este o țară membră NATO și UE.

Apoi ne vorbește despre Rusia lui Putin. Se consideră patriot rus și îl susține pe noul țar de la Kremlin, dar admite și că există aspecte în Rusia pe care le detestă. Asta așa, să nu spună cârcotașii euro-atlantiști că-i lipsește simțul critic și e doar un biet poet de curte.

„Avem tot dreptul să detestăm anumite aspecte ale realităților din Rusia, fiindcă ne iubim țara. Ne criticăm țara fiindcă ne doare în ce hal a ajuns la ora asta.

A fi un patriot rus nu înseamnă a aproba ce se întâmplă în țara mea. Asta înseamnă a-ți iubi patria eternă, Rusia sfântă – să depui eforturi pentru a face ca Rusia reală să corespundă Rusiei ideale. În niciun caz să justifici corupția sau mizeria, aspecte degradante ale realităților de la noi.

În lumea de azi, se dă o luptă între Bine și Rău. Conservatorismul și populismul reprezintă Binele, globalismul e Răul. Se declară un mare fan al democrației și e foarte mulțumit că SUA, prin Donald Trump, a devenit o parteneră de nădeje a președintelui Putin în lupta anti-globalistă. Dușmanul suprem rămâne astăzi Uniunea Europeană. Cartea sa, mai spune el, este anticomunistă, antifascistă, dar în primul rând anti-liberală și anti-globalistă.

Ce este globalismul? „Un proiect de lichidare a tuturor identităților colective". Înseamnă pierderea identității religioase, sfârșitul statelor naționale și exacerbarea individualismului. Și, mai grav de atât, globalismul urmărește „nimicirea identității de gen sau de sex", care este o identitate colectivă. Numește acest proiect de eliminare a identității de gen „postumanism".

„Nu poți fi la modul individual bărbat sau femeie. Bărbații reprezintă o identitate colectivă, ca și femeia. De aici politica de gender, omul trebuie să își aleagă de capul lui genul, ca pe o religie, ca pe o țară, și poate să schimbe genul, apartenența sexuală de mai multe ori pe parcursul unei vieți, chiar și în fiecare săptămână. Tuturor li se pare că e vorba de excese, de aspecte secundare. Nu. E vorba de o teză absolut politică a globalizării.

De aici provin structurile LGBT, căsătoriile între gay. Veți spune că, iată, am construit societatea globală fără apartenență religioasă, globală, de gen."

Sala percutează foarte bine la glumițele despre transgenderi și homosexuali. O doamnă roșcată din spatele meu, care până acum l-a urmărit pe Dughin c-o privire pătrunzătoare, de școlăriță îndrăgostită, se activează brusc și strigă „Da, da gay! Homosexuali!". Râde, o amuză copios menționarea homosexualilor.

Cu ocazia asta, Dughin trece și la Soros. Nu se putea fără Soros. Spune că toate aceste inițiative, de luptă cu religiile tradiționale și identitățile colective sunt finanțate de fondul Soros și UE. Când aude de Soros, bărbosul cu steagul UE din spate urlă ceva neinteligibil, lumea-l ia la rost, bătrâna îndrăgostită de mai devreme trage concluzia firească:

„Ăsta e al lui Soros!"

După mai bine de o oră de discurs înflăcărat, urmează sesiunea de întrebări. Îmi propun să-l întreb despre președintele american, pe care îl numise mai devreme partener al lui Putin, deși America lui Trump a aprobat săptămâna trecută aderarea Muntenegrului la NATO. NATO fiind o organizație globalistă.

Durează însă ceva până apuc eu să-mi pun întrebarea, organizatorii mă simt că-s hipster soroșist și le acordă prioritate dinozaurilor din sală. Un domn de vârstă matusalemică-l întreabă pe Dughin despre originea pur-dacică a românilor. Dughin îi răspunde practic cu un „nu știu, mă doare-n cot, vă privește", dar într-o manieră mult mai elegantă. Mircea Chelaru, general în rezervă și fost coleg de partid cu Funar vrea să știe dacă rușii sunt urmașii unor triburi ariene din Carpați, Dughin cataloghează informația drept fake news.

Un domn dichisit și cu gesturi foarte studiate îl întreabă despre Ucraina. Dughin recunoaște că rușii au fost brutali și au acționat precum niște colonialiști, dar insinuează că-i și vina ucrainenilor, care s-au lăsat manipulați de propaganda occidentală. Foare conciliant, asta deși-n urmă cu vreo trei ani îi îndemna pe separatiștii din Ucraina să-și ucidă dușmanii vestici fără milă.

După o ceartă cu un pensionar nervos că stau în picioare și nu vede de mine, apuc și eu să-mi pun întrebarea despre Trump, NATO și Muntenegru. Primesc un răspuns de politician, de purtător de cuvânt al Kremlinului:

„Este vorba de o poziție a blocului NATO, nu este vorba doar de dorința lui Trump. NATO l-a pus la putere pe Đukanović, poporul din Muntenegru n-a putut să obțină ce și-a dorit, de aceea noi trebuie să recunoaștem treaba asta ca atare. Pentru că au avut loc alegeri, nu cred că au fost chiar atât de transparente, însă dacă muntenegrenii l-au ales pe Milo Đukanović, care a promis în campanie să aducă Muntenegru în NATO, înseamnă că aceasta este alegerea poporului din Muntenegru. Noi suntem amărâți de asta, dar trebuie să recunoaștem acest lucru ca atare."

M-a lămurit. Ajung afară și, ca un troll abil ce sunt, stârnesc o polemică filosofică între bărbosul cu steag UE și un tip de la În Linie Dreaptă. Bărbosul spune că Marx, Hitler și Dughin au observat corect problemele pe care le are lumea, doar că au oferit soluțiile greșite. Că toți sunt proști - liberalii, conservatorii, socialiștii, dughiniștii - și e nevoie de o a CINCEA teorie politică. Îmi pun mâinile-n cap și plec spre casă, suficienți nebuni pentru o zi.