Bucătăresele concediate sau obligate să muncească după ce-au rămas gravide

Să rămâi însărcinată e una dintre cele mai proaste decizii, la început de carieră. Conform studiilor întreprinse de Human Rights College, un procent șocant de 43% din viitoarele mame se confruntă cu discriminarea din momentul în care-și anunța angajatorul că au o mini-persoană care le crește în burtă. Discriminarea asta variază de la a nu primi o promoție binemeritată până la o concediere abruptă. La fel e și-n bucătăriile profesioniste.

Ok, o sarcină nu-i tocmai practică în industria restaurantelor, în care marjele de eroare sunt șocant de mici. Să ai o bombă cu hormoni care ți se plimbă prin bucătărie câteva luni, apoi s-o plătești să schimbe scutece acasă 16 săptămâni, iar apoi să ți se întoarcă angajata la muncă, numai ca să se pompeze de lapte în debara, ca să nu curgă din ea peste aragaz nu-i tocmai eficient din punct de vedere al costurilor. Sigur, nu-i tocmai de ici, de colo, nici pentru femeile respective: genuflexiunile, ridicările și perioadele lungi de stat în picioare se numără printre îndatoririle lor de zi cu zi. Dar să fim bine înțeleși: discriminarea e interzisă.

La ora actuală, nu există, de fapt, nicio lege care să reglementeze condițiile de muncă în industria alimentară. Ultima astfel de lege a expirat în 2014, deci companiile își pot crea în momentul de față propriile contracte, fără să le pese de drepturile angajaților (fie că vorbim despre gravide sau despre altceva).

Am găsit patru bucătărese care-au rămas însărcinate, apoi le-am întrebat ce s-a întâmplat când și-au anunțat șefii, precum și influența pe care-a a avut-o sarcina asupra carierelor lor în bucătărie.

Shanna (34), manager de filială la Stach

MUNCHIES: Ai doi copii și ai muncit într-un restaurant în timp ce-ai fost gravidă. Ce s-a schimbat cât timp lucrai în bucătărie, însărcinată fiind?
Shanna: Moașa mea mi-a zis că trebuie să am grijă cu temperaturile ridicate în zona stomacului, așa că n-am putut să stau prea aproape de echipamentul încins. A mai trebuit și să am grijă cu chimicalele, gen soluția de curățat cuptorul, așa că ieșeam din bucătărie de fiecare dată când curățau ventilatoarele de aerisire. Mi s-au modificat dramatic și mirosul și gustul. De exemplu, la restaurantul la care lucram în timpul primei sarcini se gătea mult cu pește. Nu puteam să suport mirosul și de multe ori aproape vomitam. În mod surprinzător, mirosul mi se îmbunătățise major și la fel și gusturile din gură. Ce găteam era mult mai puțin condimentat și de multe ori a trebuit să-mi rog colegii să-mi guste mâncărurile.

Colegii și șeful tău cum au reacționat?
La primul meu job, toată lumea era super drăguță și înțelegătoare. Aveam 24 de ani pe vremea aia și deja lucrasem acolo patru luni. Colegii mei ridicau totul pentru mine; eram, cum s-ar spune, gravida lor. În timpul celei de-a doua sarcini am lucrat în altă parte și în locul ăla lucrurile au mers destul de diferit. La câteva zile după ce i-am spus șefului că sunt însărcinată, m-a informat că n-o să-mi mai poată da același număr de ore de muncă. După trei luni, mi-a întrerupt contractul. Pentru că la ora actuală nu există acorduri în privința condițiilor de muncă din industria alimentară, nu te apără nimeni de genul ăsta de incidente.

Și după aceea?
Nu mi-a fost bine, dar, în același timp, mi-am zis: „Ce rost are să-mi pierd energia cu așa ceva?" Voiam să mă bucur în liniște de sarcină. În timp ce-mi căutam de muncă, am lucrat o lună de probă la alt restaurant pentru prânz, dar după ce i-am anunțat că sunt însărcinată, mi-au spus că și-au dat seama că n-au loc pentru mine. M-am înscris la șomaj și am mai aplicat la câteva joburi, dar de fiecare dată când mi-au văzut burta de gravidă au zis „nu" din start. De fiecare dată mi s-a dat alt motiv.

Ai mai vrea să lucrezi vreodată într-o bucătărie profesionistă?
Ce-i drept, m-am lăsat din prima de industria alimentară. Restaurantele discriminează destul de mult femeile gravide și mamele Chiar și-atunci când nu mai eram însărcinată, dar eram mamă tânără, mi-a fost greu să mă angajez, deși - având în vedere ce experiență am - ar fi trebuit să-mi găsesc un job destul de ușor. Dacă n-aș fi avut copii, probabil aș fi lucrat și azi într-o bucătărie profesionistă.

Aranka (29), șomeră

MUNCHIES: Ce s-a întâmplat când i-ai spus șefului că ești gravidă? 
Aranka: Păi, la început am ținut secret, pentru că voiam să-mi fac un plan. Gătitul e incredibil de solicitant din punct de vedere fizic și turele sunt lungi; mi-era destul de frică să-mi schimb complet viața. Din fericire, șeful meu a reacționat bine. N-a trebuit să mai lucrez ture de 14 ore. M-au lăsat să prepar feluri reci în loc de fierbinți și de multe ori m-au pus să lucrez în echipe mici. Soțul meu e bucătar, iar șeful lui a fost mai puțin înțelegător. Pur și simplu nu pot să-și dea seama că e dificil să fii plecat de-acasă 12 ore în șir când ai un copil nou-născut. A primit o singură zi de concediu când am născut eu. Una!

Ce drepturi ai, ca bucătar care e colaborator independent?
Din fericire, lucram printr-un colectiv de freelanceri. Nu ai asigurare pe caz de boală, dar când rămâi gravidă primești 70% din salariu. După opt luni, m-am întors la muncă, dar n-aveam un contract solid, așa că am lucrat la oră, cu ture neregulate. Era practic imposibil cu copil mic. De fiecare dată trebuia să-mi găsesc bonă pe loc.

Ce s-a întâmplat când te-ai întors la muncă după ce ai născut?
Din cauza alăptatului, mi-a fost greu să mă întorc la muncă. Preț de aproape un an, a trebuit să-mi aduc la muncă o pompă manuală, pe care-o foloseam în camera angajaților în timpul turelor. A fost așa un frecuș. De fiecare dată trebuia să-mi pun laptele de sân într-o tavă cu o pungă în plus, la frigider. Și ieșeam mult mai puțin. Înainte de sarcină aveam un stil de viață pe genul „muncesc mult, mă distrez mult", dar în ultimii doi ani am ieșit doar de două ori.

De ce lucrezi la ora actuală în industria restaurantelor?
Am vrut să lucrez în timpul zilei, ca să-i asigur copilului un program mai constant. Din păcate, e greu să găsești genul ăsta de job în industria restaurantelor. În plus, multe companii sunt mai atente înainte să mă angajeze, pentru că am un copil. Industria restaurantelor e construită pe un model de afaceri super capitalist, axat pe bărbați. E clar că și femeile pot să asigure partea fizică a muncii, dar trebuie să fie dispuse să renunțe la anumite roluri sociale, cum ar fi maternitatea. Trebuie să recunosc că mi-a fost foarte dor de mediul din bucătărie: de atmosfera de lucru, de colegi, de adrenalină. Dar asta e.

Lisa, 34, co-proprietară a restaurantului De Klub

MUNCHIES: Cum a fost să fii însărcinată într-o bucătărie profesionistă?
Lisa: Din punct de vedere fizic, a fost destul de intens. Trebuia să stau în picioare toată ziua. Mai făceam și plăcinte, căram niște tăvi uriașe în sus și-n jos pe scări, în timp ce eram și eu cu bebe la purtător. Din fericire, am colegi săritori, alături de care conduc acum De Klub. Cu opt săptămâni înainte să nasc, m-am oprit din muncă. Pe vremea aia, acordurile asupra condițiilor de angajare în domeniul catering-ului încă stăteau în picioare, motiv pentru care aveam mai multe drepturi decât bucătăresele din ziua de azi.

Cum a reacționat lumea când ai anunțat că ești gravidă?
Șeful meu, sincer, a reacționat destul de pozitiv și-a fost destul de fericit pentru mine. Chiar a căutat să afle ce drepturi am. Dar, din fericire, am avut noroc de un contract stabil, ceea ce în ziua de azi nu prea mai e cazul.

Ai continuat să lucrezi în industria restaurantelor după ce-ai născut. E ușor să îmbini jobul de bucătăreasă profesionistă cu maternitatea?
Pentru mine a fost ok, dar marea diferență a fost că, atunci când am rămas însărcinată, n-a mai trebuit să muncesc nopțile. Asta ar fi complicat serios lucrurile. Acum lucrez seara și, întâmplător, se îmbină perfect cu ora de culcare a copiilor mei. Și să nu uităm că tatăl poate să aibă grijă de copil noaptea. Lumea are tendința să uite de chestia asta.

Margot (40), bucătar șef executiv la De Dikke Dries

MUNCHIES: Ai devenit bucătăreasă când erai însărcinată. Cum ai reușit?
Margot: Când eram gravidă în 12 săptămâni, am fost promovată și am devenit bucătar-șef. Nu puteam pur și simplu să spun: „Ocupați-vă voi de mâncărurile fierbinți sau ridicați voi chestiile astea grele, cât stau eu jos și mă odihnesc." Cu burta mea mare, așa, stăteam la tigăi ca tot restul lumii. Mai trecea câte-un coleg din când în când și zicea: „Wow, ce faci?" Dar eram căpoasă și nu voiam să mă las, așa că probabil am muncit mai mult decât ar fi trebuit.

Cum a reacționat șeful tău când i-ai zis că ești însărcinată?
Foarte bine! Avea asigurările făcute, deci a primit o compensație pentru sarcina mea. În plus, avea nevoie de mine pentru că eram bucătarul.

Când te-ai întors înapoi în bucătărie?
După patru săptămâni. Îmi amintesc clar de vibe-ul negativ din bucătărie. Când m-am întors la muncă după ce-am născut nu mă lua nimeni în serios când le mai spuneau colegilor c-au făcut ceva greșit. Eram femeie, munceam doar patru zile pe săptămână și tocmai mă întorsesem. Atunci am renunțat la contract. La actualul meu job, îmi fac singură programul. Partenerul meu e incredibil de flexibil și are grijă de copii noaptea. Are o viață ocupată - uneori nu-mi văd cei trei copii timp de trei zile - dar tot nu uită cum mă cheamă.

La ora actuală ești bucătar-șef executiv. Ai angaja o femeie gravidă?
Nu. E practic ilegal, dar n-aș spune că e din cauza acelui motiv anume. Nu trebuie să se-ntâmple prea multe până să închizi șandramaua, în mod special din cauza profiturilor mici din industrie. Dacă trec câteva zile fără un număr decent de clienți, practic dai faliment. În plus, momentan nu există reguli pentru femeile care rămân gravide. Trebuie să fii un pic dementă să intri în industria restaurantelor dacă vrei copii. Nu e o profesie protejată, regulile sunt puține, training puțin și informații aproape deloc.