Am mâncat la restaurantele din Parlament ca să văd cu ce se hrănesc cei mai bogați oameni din România

(Cantina S2 e undeva, la subsolul Parlamentului. Fotografii de Mircea Topoleanu)

Dacă te-ai întrebat vreodată cum stă treaba, de fapt, cu restaurantele ălea ieftine din Parlament despre care tot auzi la ştiri, acum ai șansa să afli. Am fost într-o misiune culinară la Casa Poporului (Ceaușescu i-a zis așa și nu era deloc ironic) pentru a vedea dacă mâncarea de acolo e mai proastă decât la cantina studențească sau, cine știe, e chiar un deliciu Michelin pe banii contribuabililor.

Deşi e atât de mare încât se vede de pe Lună (la fel ca Marele Zid Chinezesc) și cântăreşte de zece ori cât Pentagonul, clădirea Parlamentului are doar două locuri unde poţi să mănânci: Cantina S2 pentru pauperi şi restaurantul „Salon Rustic" pentru boşi, VIP-uri, consilieri şi consilierăriţe.

Din păcate, dacă ţi-ai spart toţi banii iarna asta şi nu mai ai literalmente ce mânca, va trebui să rămâi cu pâinea cu margarină şi gem. Ca să poţi beneficia de serviciile restaurantelor de aici trebuie să fii ori parlamentar, ori angajat la Parlament, membru al presei, ori vizitator care părăseşte grupul şi speră să nu observe nimeni.

Intrarea în Parlament te îndrumă cumva către „Salon Rustic", iar ca să ajungi la cantina S2 e un pic mai complicat. Aceasta se află la subsol şi trebuie să navighezi câteva coridoare întunecate, scări şi lifturi pentru a ajunge acolo. Odată ajuns însă eşti transportat în genul de loc „blast from the past" cu iz de staţiune comunistă de vacanţă. Nu arată cu nimic diferit de o cantină de facultate, doar că e mult mai mare. Este o ditamai sala rece cu nişte mese şi scaune vechi aruncate-n mijloc, linia de servire pe lateral şi un televizor dat pe Romania TV. Ba chiar are şi o stalagmită care, dacă e să te iei după angajaţii de acolo, s-a produs pentru că nu a reparat nimeni acoperişul; deşi locul e la subsol.

Când am ajuns noi acolo, pe la 11, tocmai aduceau meniul de prânz pentru că se schimbau de zor vasele pentru masa caldă. Păreau curate, însă cred că fuseseră folosite prima oară pe vremea lui Ceauşescu de cât de uzate erau.

Era destul de dimineaţă, aşa că ne-am luat doar o fasole bătută, o salată orientală şi una de icre, două chifle, o tartă de struguri, dar şi o ciorbă de salată cu costiţă, pentru că părea interesantă, iar toate astea au fost 22 lei. Nu-i nici foarte puţin, nici mult. E cam fix preţul unei cantine studenţeşti ieftine, gen Moxa, doar că mâncarea e mai bună. Singurul produs care a aruncat un pic media peste preţurile de cantină studenţească a fost salata de icre - 7.02 lei (șapte lei și 2 bani), însă la gust se simţea că e făcută de ei, deci e cumva justificat preţul, mai ales că venea şi cu o garnitură de ardei gras (California) roşu, care e şi ăla scump.

Mâncarea a fost chiar decentă. Nu te dă pe spate, dar e ok. Salata de icre se vedea că e făcută în casă, deşi era un pic cam uleioasă şi acră, fără nişte ceapă măcar ca garnitură, ca să alunece mai bine. Salata orientală a fost generică și insipidă, cam ca decorul camerei şi feţele de masa de acolo. În schimb, la 2 lei, fasolea bătută a punctat cel mai bine pe preţ/calitate. Se simţeau atât usturoiul, cât şi ceapa din compoziţie, ba mai mult, avea câteva rondele de ceapă prăjite care, deşi un pic cam stătute şi băltite în ulei, completau la fix fasolea.

Cel mai interesant produs mi s-a părut ciorba de salată cu afumătură, însă am fost destul de dezamăgit. Avea gust de borş amestecat cu smântână şi o şunculiţă de proastă calitate aruncată p-acolo, să fie. Doamna care servea nu ştia să ne spună foarte multe despre reţetă, aşa că l-am căutat pe şeful şefilor de acolo - şeful de unitate. Era în spatele staţiilor de servire şi lucra la nişte intrări de marfă şi facturi. A fost destul de amabil şi ne-a explicat cum stă treaba. Toată mâncarea, inclusiv prăjiturile sunt făcute de ei în bucătaria şi laboratorul proprii, iar meniul se schimbă de la o zi la alta. Serviciiile oferite sunt destul de ok, în sensul că dacă vrei ceva care nu e în meniu, gen somon, muşchi de vită, sau mâncare vegetariană, le poţi comanda fie în avans, fie la masă, doar că o să dureze un pic. Din câte am înţeles, prăjiturile sunt destul de apreciate şi lumea mai dă comenzi de torturi sau dulciuri pentru pachet.

Am mai luat o cafea şi o apă, pentru care însă n-am mai primit bon, şi ne-am pregătit să mergem înspre „Salon Rustic", care deschidea la 11:30. Odată ce am ajuns acolo ne-am trezit în altă lume. Ieşisem de la subsolul cu mâncare ieftină și ne-am urcat exact în vârful piramidei. Unde mănâncă toți boşii Parlamentului.

Diferenţa cea mai contrastantă între cele două locuri este însă în decor. Salonul Rustic este mult mai luminat, de tavan atârnă candelabre încadrate de stâlpi falşi din lemn, mobilierul este nou, gastronormele de la masa caldă sunt întregi, iar chelnerii poartă tricouri inscripţionate pe care scrie „Cu ce vă servim?". Ba chiar există şi un separeu pentru super-boși.

Selecţia de mâncare este cât se poate de variată. Ai de la chestiile româneşti de bază gen ciorbă de văcuţă, ciulama, cartofi prăjiţi şi pulpe de pui la grătar până la „excentricităţi" ca vită cu mango, cotlet de porc în crustă de ierburi aromatizate, pui în sos gorgonzola, salată cu gorgonzola etc.

Practic, Salon Rustic este cantina S2 înflorită şi ajunsă la maturitate. Dacă jos aveai România TV şi o stalagmită, aici ai upgrade la Antena 3, stâlpi falşi de lemn şi separeu pentru cine este cu adevărat şmecher.

Deşi la prima vedere poate părea că în farfurie ai aceeaşi friptură generică servită alături de piure, de fapt sunt vită cu mango, şi piure de ţelină cu roşii uscate. Vita cu mango venea cu cel mai piperat preț - 24 lei porţia- și speram să merite. Din păcate a fost o dezamăgire totală. Carnea era prea aţoasă şi avea gustul ăla inconfundabil de vită românească de proastă calitate. În loc de pulpă puteau folosi antricot sau muşchi şi sunt convins că ar fi ieşit ceva mai bun. Sau măcar să fi gătit pulpa cum trebuia.

Revelaţia a fost în schimb piureul de ţelină cu roşii uscate. De mult nu m-a mai surprins un piure, iar aici, în Parlament, chiar nu mă aşteptam. Dacă se spune că ţelina este afrodisiac, atunci piureul ăsta mi-a dat o erecţie culinară. Într-un mod total întâmplător, piureul a devenit şi mai bun odată ce s-a amestecat cu sosul de roşii şi mango rămas de la vită. Pentru a rămâne în temă, am avut parte şi de un desert al opulenţei - un platou de fructe cu pepene, mere, pere, căpşune şi rodie. Am zis că un pic de sănătate după festin nu strică.

Pentru toate astea, plus nişte ciuperci, o plăcintă de branză cu stafide, o cafea şi o limonadă, am dat 64 de lei, adică aproape triplu faţă de cât am dat la cantina S2. Destul de mult şi cu preţuri de restaurant normal până la urmă. 30 de lei pentru o masă nu mi se pare extrem de mult, însă dacă nu eşti parlamentar şi n-ai masa decontată, s-ar putea să-ţi facă în portofel o gaură mai mare decât stalagmita aia.

Mi-e destul de greu să aleg între cantina S2 şi „Salon Rustic". Fiecare are plusurile şi minusurile lui şi d-aia cred că, dacă ai şansă, ar trebui să le încerci pe amândouă. Diferenţa de preţ se explică şi prin faptul că „Salon Rustic" funcţionează ca SRL fără legătură cu Parlamentul, pe când cantina S2 este încadrată la activităţile extrabugetare ale Camerei Deputaţilor, deci, din câte ştiu eu, nu prea are voie să facă cine -ştie ce profit. Obiectiv şi culinar însă, nu prea se justifică această diferenţă între cele două locuri.

Singurul motiv pentru care ai alege „Salonul Rustic" e pentru că ai mult mai multe şanse să agăţi vreo consilieră şi sunt atâtea şi atâtea săli libere-n Parlament. Cam la fel ca atunci când te duci să mănânci undeva în oraş şi nu la birtul de la colţ.