Cum e să fii mamă adoptivă la 23 de ani

„Îmi amintesc o dată când eram la grădina zoologică și o femeie m-a întrebat dacă fiul meu „e așa cum e" din cauză că l-am făcut de tânără. Am rugat-o să repete ce a zis, dar cred că a realizat ce enormitate spusese și s-a jenat și a plecat." Gina, din orașul Margate din Marea Britanie, e asistentă maternală pentru Ben, un copil autist și epileptic cu multiple nevoie complexe, de nouă luni de zile. Băiețelul are 12 ani. Ea are 23.

În Marea Britanie, un copil e adoptat sau luat în plasament la fiecare douăzeci de minute și există mii de alți copii și adolescenți, în special cei cu dizabilități, care au nevoie de familii. În prezent, în Marea Britanie există 55 000 de familii care au copii în plasament, dar asistenții maternali tineri sunt o raritate. Un sondaj recent publicat de Fostering Network a descoperit că, dintre cei 2530 de îngrijitori care au participat, doar 4,2 procente aveau vârste între 18 și 34 de ani, față de cele 80,3 procente cu vârste între 45 și 54 de ani.

Cumva, nu e surprinzător. Kevin Williams, director al rețelei Fostering Network, a zis că persoanele tinere de azi au mari probleme financiare. „Puțini dintre tinerii de 25 de ani au o cameră liberă pentru copil sau independența financiară necesară pentru îngrijirea lui", a zis el, „dar vârsta în sine n-ar trebui să fie o barieră."

Gina crede că vârsta a ajutat-o în relația cu băiatul. „N-aș fi putut avea grijă de el dacă aveam cincizeci de ani. Fizic, vorbesc." Atât Gina, cât și soțul ei Michael, au lucrat cu copii cu dizabilități înainte să devină asistenți maternali. Dar până și ei au avut probleme cu Ben în primele luni. „Nu vorbea deloc la început. Comunica doar prin fotografii", a povestit ea.

Ben a avut ieșiri violente față de cei doi, dar Gina a zis că impactul acestor incidente a fost mic. „Cred că violența e dificilă pentru oricine, dar n-am fi primit un copil cu aceste nevoi și provocări dacă n-am fi fost considerați apți pentru asta. Copilul e micuț oricum și nu-mi poate face foarte mult rău."

Din cauză că nevoile lui Ben sunt foarte complexe, sunt puține șanse ca băiețelul să se descurce singur vreodată. Probabil va rămâne cu Gina și Michael în viitor. Cei doi plănuiesc să-și modifice casa ca să-l poată găzdui. În ciuda responsabilității mari care îi apasă pe umeri, Gina nu s-a îndoit niciodată de alegerea ei. „E cea mai bună decizie pe care am luat-o", a zis ea. „Sunt mulți tineri care ar vrea să ia un copil în grijă, dar cred că nu știu că pot. Își închipuie că trebuie să fie căsătoriți sau să fie hetero, sau că trebuie să aibă casa lor, dar nu e adevărat."

Amy, treizeci de ani, din Essex, Marea Britanie, e asistentă maternală de cinci ani și are grijă de trei surori cu vârste de 14, 17, respectiv 20 de ani. În plus, găzduiește și o mamă tânără aflată într-o situație vulnerabilă și pe bebelușul ei. A zis că faptul că are o vârstă apropiată de copiii de care are grijă o ajută să-i înțeleagă mai bine. „Oamenii tind să devină asistenți maternali după o anumită vârstă", a explicat ea. „Evident că e bine, pentru că e nevoie de mulți asistenți, dar cred că au o abordare diferită la vârsta aceea. Între mine și cea mai mare dintre fetele mele e o diferență de doar zece ani și, cu cât creștem, cu atât pare că se micșorează distanța dintre noi."

Părinții lui Amy au fost asistenți maternali de când Amy era mică, o experiență care a încurajat-o să le calce pe urme. Avea doar 24 de ani când ea și soțul ei au devenit asistenți maternali.

O preconcepție greșită despre tinerii asistenți maternali e că fac asta pentru că nu pot avea copii. Amy a rămas însărcinată la 18 luni după ce fetele s-au mutat la ea, ceea ce le-a surprins pe unele dintre cunoștințele ei. „Cred că mulți oameni au tras concluzia că nu putem avea copii și de aceea am adoptat fetele."

Poate părea complicat să ai grijă de trei adolescente, dar Amy insistă că lucrurile au mers ca unse. La fel și când s-a mutat în casă tânăra mamă – în vârstă de 22 ani – acum cinci săptămâni. „Fetele au reacționat bine. Au fost un pic anxioase înainte să vină, dar apoi s-au liniștit. Ba chiar au devenit mai responsabile acasă."

Amy e conștientă că experiențele ei pozitive cu fetele sunt cumva neobișnuite. Situația a fost diferită în cazul primului copil pe care l-a luat în plasament. „Avea cinci ani când a venit la noi, dar era foarte violent. Nu voia decât să mă împingă pe scări." După 18 luni petrecute cu Amy, băiatul a fost mutat într-un cămin de securitate pentru băieți. În ciuda problemelor pe care le-au avut, e clar că lui Amy îi e încă dor de el. „N-am vrut să plece, n-a fost alegerea mea. Mi-a fost  greu să-mi iau rămas bun de la el."

Rachael, o tânără de 27 de ani din Sheffield, Marea Britanie, a avut grijă până acum doar de copii cu tendințe violente. Ambii băieți de care are grijă – David, 10 ani, și Michael, 14 ani – au probleme de comportament și au ajuns la ea după ce alți asistenți maternali n-au reușit să se descurce cu ei. Cel mai mic a venit când Rachael avea 24 de ani și trăiește cu ea și soțul ei de patru ani. A progresat lent, dar părinții lui adoptivi au observat multe schimbări pozitive. Nu a atacat pe nimeni de la Crăciun încoace, ceea ce e bine, și are note mari la școală. Nu mai înjură pe stradă și își amintește să-și pună chiloți – pare un lucru mic, dar e important."

Vezi documentarul despre concediile maternale din America:

Rachael recunoaște că i-a fost greu cu băieții pe alocuri. Inițial, ea și soțul ei voiau să aibă copii, dar după ce au aflat că va fi dificil ca ea să rămână însărcinată, au luat legătura cu o agenție de plasament care se ocupa de copiii cu probleme. Așa au ajuns să aibă grijă de David și Michael.

Băieții vor locui cu ei pe termen lung, până vor fi pregătiți să trăiască independent. Rachael a zis că și-ar dori să aibă și copii, dar se îndoiește că va avea timp disponibil, pentru că își investește toată energia în David și Michael.

Într-un fel, provocările și recompensele părinților adoptivi sau ale asistenților maternali sunt aceleași, indiferent de vârstă. „Copiii din centrele de plasament sunt de obicei nefericiți, neîncrezători și furioși. Suferă consecințele abuzurilor și neglijențelor", a zis John Simmonds, director de politici și cercetare la CoramBAAF, o organizație care susține agențiile de adopție. „Asistenții maternali trebuie să fie pregătiți pentru aceste provocări și echipați astfel încât să poată avea grijă de copii care au trecut prin experiențe dificile."

Mai importantă decât vârsta sunt tăria emoțională, răbdarea și înțelegerea. „Recompensele emoționale ale unei relații cu astfel de copii sunt aceleași, indiferent de vârsta îngrijitorilor."

Urmărește VICE pe Facebook .

Traducere: Oana Maria Zaharia