Avangardismul artei lui Nick Tuner ne spune încă de la început că întregul lui stil de viață nu se petrece în Delta Dunării, în pădurea Letea. Deși populația de cai sălbatici din România ar fi avut multe de oferit pentru proiectul artistic al lui Nick, el a ales să exploreze frumusețile cailor în Islanda. Islanda e o țară mistică a minunilor, unde vânturile reci dansează cu izvoarele fierbinți, iar aurora boreală e pe atât de uimitoare pe cât de imprevizibilă. Dar nu peisajele idilice ale țării l-au atras inițial pe Nick Turner. Artistul n-a fost interesat să surprindă frumusețile naturale ale Islandei sub formă de vulcani, gheizere și ghețari, ci și-a întors lentila aparatului spre faună și a documentat populația de cai din Islanda într-o serie de fotografii minunate în care aleargă fericit printre animale în pielea goală.
Publicitate
„Cred că oamenii nu-mi înțeleg bine lucrările", a zis Turner. „Nu sunt doar eu care alerg gol printre cai și atât. Chiar deloc. Încerc să proiectez ideea de a alerga cu ei și de a fi în lumea lor pentru că am un dialog cu ei. Cred că omul are multe instincte primare, animalice."
Imagini din arhiva artistului.
În copilărie, Turner s-a simțit mereu confortabil în natură, printre animale, și a preferat compania cailor în loc de cea a colegilor de școală. „O parte din aceste nesiguranțe ale mele au rămas cu mine până azi, a explicat el. Autoportretele în natură sau printre cai au devenit un experiment prin care încerc să înțeleg de ce mă simt, chiar și la maturitate, atât de nesigur pe mine și inadaptat."
Nevoia lui Turner de autoexaminare s-a transformat într-o dorință mai puternică de a înțelege instinctele umane, iar opera lui a devenit o declarație despre societate. „Am vrut să fac parte dintr-un trib, să fiu unul dintre cai, nu doar un om care stă și el pe lângă ei", a notat el.
Artistul lucrează cu mai multe medii, precum desenul și pictura, și consideră că lucrările lui se încadrează în categoria expresionismului figurativ. Când pictează, mai întâi face o schiță în cărbune sau creion, apoi folosește tot brațul și face gesturi largi cu care trasează cu pensula vopsele acrilice sau în ulei. „Mă interesează mai mult energia subiectului – un cal sau natura în sine – decât o reprezentare a lor", a zis el.
Publicitate
Când face fotografii, Turner aplică aceleași principii pe care le folosește în desen sau pictură. Găsește o locație și fotografiază cât de mult poate fără să piardă vremea cu aspecte tehnice precum compoziția sau lumina. Chestia asta îi conferă fotografiei o atmosferă organică, naturală, care șterge orice separare între artist și cai în ochii privitorului.
În copilărie, Turner a călătorit mult prin Europa și a făcut liceul în Franța. Influențat de arta și cultura clasică europeană, își consideră autoportretele niște interpretări moderne ale sculpturilor grecești. „Dar intenția mea se concentrează, totuși, pe mediul natural, doar că e mai abstractă și bazată pe emoții", a zis el. „Pictez mai mult cai sau peisaje deconstruite, dar nu e importantă imaginea în sine, ci sentimentul și intensitatea ei."
Turner a început să meargă în Islanda prin 2011 și de atunci s-a întors de vreo zece ori. Cum șaizeci de procente dintre islandezi cred în zâne și alte creaturi supranaturale, Turner a fost interesat și de deschiderea populației către lumea nevăzută. „În copilărie, aveam o imaginație activă și citeam cărți despre aventură și magie, deci țara m-a atras și din acest punct de vedere."
„Găsesc nuanțele subtile ale imaginilor mult mai pline de încărcătură emoțională și mai importantă decât imaginile surprinse direct", a adăugat el. „Vreau ca privitorul să simtă ceva când se uită la lucrările mele, nu doar ceva atrăgător sau interesant, ci importanța naturii și a complexităților ei, interacțiunea dintre om și natură în societatea de azi."
Publicitate
Filosofia creativă a lui Turner continuă să evolueze pe măsură ce artistul află mai multe despre el și despre lumea din jurul lui. „E foarte important să fii uimit de ceva mult mai mare decât tine: te ajută să fii umil și să ai o perspectivă mai largă asupra lucrurilor", a zis el. „Încerc să iau arta și pe mine cât mai puțin în serios. Viața e scurtă; e plăcut să-ți faci timp să te bucuri de ea."
