Cum îți pot distruge viața anticoncepționalele

De-a lungul istoriei, femeile au purtat și copiii, și povara prevenirii sarcinilor nedorite. Dar până și cele mai des folosite și mai „sigure" metode contraceptive pot să provoace efecte secundare grave.

Kate Sloan a luat Aviane, un contraceptiv hormonal căruia i se mai zice și „pastila combinată", doar cu cinci luni înainte să sune la un centru pentru situații de criză, ca să nu se sinucidă. La 18 ani era o tipă creativă și sociabilă, iar acum de-abia dacă mai putea să apară în public. Era boboacă la jurnalism, dar nu era în stare să-și sune sursele pentru temele de la școală, iar ca muzician ajunsese aproape complet terminată. „Înainte să iau pastila, scriam două-trei cântece pe lună". Dar pe pastile susține că i-a scăzut dramatic productivitatea. „Am scris doar vreo 4-5 cântece în toți ăia trei ani jumate cât am fost pe anticoncepționale".

Sloan a început să ia pastila când și-a cunoscut primul prieten. N-a durat mult până să devină constant furioasă pe chestii mărunte, gen când întârzia prietenul ei la întâlniri, sau când se plângeau ai ei de farfuriile murdare lăsate pe blatul din bucătărie. „Eram irațional de supărată", zice. Nu-i stătea în fire să se enerveze așa ușor, dar n-a știut de ce i se întâmplă asta.

Apoi, la nici două luni după ce se apucase să ia pastila, a început depresia, iar Sloan n-a mai fost în stare să se dea jos din pat pentru chestii simple, cotidiene, gen să facă un duș sau să mănânce. Plângea cu zilele, de multe ori fără motiv. „De multe ori voiam să mor, dar nu atât de mult cât chiar să mă sinucid", povestește. „Uneori eram pe-afară, mă plimbam, și vedeam un camion și mă gândeam Ar fi ok dacă m-ar călca ăsta fix acum."

Sloan s-a lăsat de pastile a doua zi după ce s-a încheiat relația, dar a observat o schimbare abia câteva luni mai târziu. „Numai la câteva luni după ce mă lăsasem de pastile am început să-mi dau seama că mă simt total diferit. Eram mult mai fericită, mai productivă, mai capabilă", spune ea. „Și atunci m-am prins: probabil că de la anticoncepționale avusesem problemele alea de sănătate mintală."

Conform statisticilor Centrului pentru Prevenirea și Controlul Bolilor, 62% din americance folosesc o formă sau alta de contracepție. Multe femei folosesc metode hormonale în primul rând (pastile, implanturi, plasturi, injecții, inele vaginale, sterilete fără cupru). 30% dintre femei au încercat cel puțin cinci dintre variantele astea. Pastila combinată rămâne cea mai populară variantă, pe care 4 din 5 femei au testat-o măcar o dată. Un raport din 2012 al Centrului Național de Statistici Medicale despre tendințe contraceptive și întrebuințarea diverselor metode de-a lungul timpului a conchis că 30% din cele 45 de milioane de femei care au folosit pastila s-au lăsat pentru că nu erau mulțumite. În cazul celor 12,5 milioane de femei care folosesc injecția Depo-Provera, s-au lăsat aproape jumătate, la fel ca și cele 5,6 milioane de femei care folosesc plasturele contraceptiv. Conform statisticilor, efectele secundare au fost principalul motiv de nemulțumire. Raportul nu a inclus și steriletele, deși un alt studiu din 2015 a arătat că folosirea steriletelor a crescut de circa cinci ori în ultimii zece ani.

Contracepția pe bază de hormoni chiar poate fi utilă pentru o grămadă de probleme de sănătate care le afectează pe femei și de multe ori e promovată ca atare în reclame. Există pastile care promit că te-ajută dacă suferi de endometrioză, sindrom premenstrual, tulburare disforică premenstruală, sau de migrene cu aură. Dar, în ciuda beneficiilor pe care le poate aduce unora, multe dintre femeile care aleg să folosească anticoncepționalele pe bază de hormoni încă suferă de efecte secundare sinistre, care uneori le incapacitează.

Unul dintre cel mai des întâlnite efecte secundare ale contracepției pe bază de hormoni e îngrășarea. Mina* a pus 35 de kilograme cât a luat Demulen, un anticoncepțional oral contraceptiv, în 2012. „Nu eram vreo slăbuță, dar făceam mișcare de trei ori pe săptămână și mâncam sănătos", își amintește ea din perioada în care lua pastila. A crezut că o să-și mențină greutatea, dar, în schimb „tot puneam kilograme."

În cele din urmă, Mina s-a dus la cinci doctori ca să întrebe de luarea în greutate, dar toți i-au dat cu flit și i-au zis că nu pastila era problema. „M-am simțit ca un nimic, de la cum mi-au răspuns. Ca și cum eu nu mă străduiam să am un stil de viață sănătos", spune ea. „Parcă aveau impresia că-i mint când le ziceam că eu chiar încerc să slăbesc".

După opt luni, Mina a renunțat, până la urmă, să mai ia Demulen. Azi nu se-atinge de anticoncepționale pe bază de hormoni. În locul lor, spune că folosește prezervative cu logodnicul ei, deși nu-i nici ideal, nici la fel de plăcut. Mina chiar vrea să-și facă operație bariatrică, ca să-și recapete controlul asupra greutății, care n-a mai crescut de când s-a lăsat de pastile (dar a rămas la fel). Crede că doctorii ar fi putut s-o ia mai în serios. „Am senzația că operația asta e-așa o soluție extremă pentru ceva ce s-ar fi putut evita".

Și Vanessa Yard s-a îngrășat la scurt timp după ce a început să folosească steriletul Jaydess, pe care s-a hotărât să-l încerce după ce suferise tot felul de efecte secundare nasoale de la alte anticoncepționale. Yard a trecut pe contracepție hormonală acum cinci ani, când avea 17. Încercase Marvelon, dar îi scăzuse vizibil libidoul. „M-am apucat de anticoncepționale într-o perioadă în care încă deveneam femeie, deci habar n-am cine sunt, sexual vorbind", zice ea. „Când m-am lăsat [de Marvelon], zici că m-am transformat în total altă persoană". Apoi a încercat NuvaRing, de la care, însă, a făcut candida, și pe care îl simțea înăuntru. La scurt timp după, a încercat Alesse, dar de la anticoncepționalul ăsta oral s-a trezit cu anxietate și depresie. Plângea tot timpul. Zice că a început să se simtă mult ma bine după ce s-a lăsat.

Apoi, în august 2015, Yard și-a inserat steriletul Jaydess. A observat schimbările fizice peste doar câteva săptămâni. „Arătam super mare și umflată, chiar dacă fac multă mișcare și mănânc sănătos", zice ea. A început să aibă și gânduri iraționale și senzația de balonare s-a amplificat. „Am început să am sentimente materne super puternice. Mă simțeam de parcă crește un bebeluș în mine", spune ea. „Mă gândeam des să-mi fac o familie, chestie fix contra firii mele".

Ca și Mina, și ea s-a dus la doctor să întrebe de îngrășare și-a fost expediată. Doctorul i-a spus că legătura dintre îngrășare și sterilete n-a fost absolut niciodată dovedită. La o lună după, și l-a scos. Acum ia Ortho Tri-Cyclen Lo, și din nou i-a scăzut libidoul. „Constat că, în general, oamenii care lucrează în domeniul sănătății nu-ți spun de potențialele efecte secundare ale [contracepției pe bază de hormoni] și nu te bagă în seamă, dacă experiențele tale nu apar în prospectul produs de companie".

Coșuri, îngrășare, fluctuații de dispoziție, greață, libido scăzut și dureri de sâni. Astea-s doar efectele secundare „minore" asociate cu orice anticoncepțional obișnuit pe bază de hormoni. Dar mai vin la pachet și cu riscuri de probleme mai grave, băgate sub umbrela acronimului „ACHES": dureri abdominale sau de stomac, dureri în piept și pierderea suflului, dureri de cap, amețeli sau amorțeală, probleme de vedere și vorbire și dureri grave de gambe sau de picioare. Iar efectele psihologice, care-s rar discutate, nici nu apar pe listă.

Nici dacă mă gândesc la propriile mele experiențe cu anticoncepționalele nu-i mai bine: am încercat șapte branduri diferite în decurs de șase ani, am simțit și furia și enervarea explozivă și depresia severă, până-n punctul în care mă încuiam cu zilele la mine-n apartament, fără să fac duș sau curățenie; anxietate până-n punctul în care am refuzat să traversez pe la trecerea de pietoni, pentru că eram convinsă că o s-apară o mașină de nicăieri și-o să mă calce, dureri de sâni atât de nasoale încât îmi dădeau lacrimile când mergeam; haine și sutiene care nu mă mai încăpeau; chisturi acneice care mi-au invadat fața de-ajunsesem să mă uit în pământ când mergeam pe stradă; dureri acute de brațe și abdomen; și sângerări non-stop. Mama m-a târât la un moment dat la doctorul nostru și i-a cerut să-mi dea altceva, pentru că „mă transformasem în dracu'". Am încercat și formule cu dozaje mici, altele doar cu progesteron și tot degeaba (am rămas la fel de drăcoasă ca-ntotdeauna).

Deși imposibilitatea de a lua anticoncepționale pe bază de hormoni, dintr-un motiv sau altul, e o problemă destul de comună a corpurilor prevăzute cu uter, încă se mai dezbate dacă chiar pot să provoace probleme de sănătare mintală și tulburări emoționale. Experții nu-s în stare să ajungă la un consens. Un studiu din 2013 zice că nu, dar Dr. Ellen Wiebe, o profesoară de medicină clinică de la University of British Columbia, din Canada, nu-i de acord.

Wiebe, care a studiat tulburările emoționale la femeile care iau anticoncepționale și a și scris o seamă de articole în publicații științifice pe tema asta, zice că e clar că anticoncepționalele afectează sănătatea și bunăstarea mintală. „Provoacă stări de iritare și fluctuații de temperament, care nu-s același lucru ca depresia, dar fac viața foarte nasoală și afectează relațiile", îmi zice. „25% dintre femei trec prin asta". Pentru studiul Caracteristici ale femeilor care experimentează efecte secundare sexuale și afective la întrebuințarea contracepției hormonale, Wiebe a intervievat 1.311 femei, din care 77% folosiseră la un moment dat anticoncepționale. Din grupul de respondenți, 51% au spus că experimentaseră cel puțin un efect secundar afectiv în timpul tratamentului. Efectele astea „afective" includ plâns mai ușor, sentimente de deprimare sau tristețe, furie sau iritare și un nivel mai mare de anxietate decât de obicei. „Cel mai des, femeile [îmi] zic: de la [anticoncepționale] o iau razna", spune Wiebe.

Dr. Pratima Gupta, obstetrician, ginecolog și cercetător în promovarea programelor de educație sexuală, e speciaistă în contracepție și crede că lipsa datelor îi împiedică pe medici să-și întrebe expres pacientele pe anticoncepționale de sănătatea lor mintală. „Datele pe care le avem nu indică vreun risc crescut", zice ea, iar asta alimentează scepticismul anumitor experți. Gupta mai spune și că pacientele descriu mai degrabă doar efectele secundare fizice provocate de anticoncepționale. Cu toate astea, crede că doctorii ar trebui să-și facă timp întotdeauna ca să le explice femeilor toate metodele de contracepție pe care le au la dispoziție, cu tot cu efectele secundare ale fiecăreia. Mai zice și că femeile care au fost deja depistate cu probleme de sănătate mintală ar trebui să poată lua anticoncepționale. Tot ce contează e să găsească ce li se potrivește.

Sevonna Brown, Manager de proiect de Drepturi ale omului în cadrul organizației Black Women's Blueprint, spune că stereotipurile sociale care zic că femeile sunt emotive și hormonale sunt atât de înrădăcinate, încât medicii nu iau în serios pacientele pe anticoncepționale, când li se plâng de anxietate și depresie. „În lumea medicală, și în societate în general, se sugerează des că femeile sunt emotive și iraționale din fire", explică ea. „Și, în mod sigur, asta are un efect asupra medicamentelor pe care le luăm și a modurilor în care ne protejăm corpurile".

Și-atunci, ce poți să faci dacă alegi să nu-ți „aperi" corpul cu hormoni sintetici? Prezervativele, singura metodă de contracepție care protejează eficient atât împotriva sarcinii, cât și a bolilor transmise pe cale sexuală, sunt eficiente în proporție de 98%, când le folosești perfect de fiecare dată, dar folosite normal, au o rată de eșec de 18%. În plus, multe femei sunt frustrate când singura lor opțiune rămân prezervativele. Sloan, care a experimentat anxietatea și depresia pe pastile și a renunțat, în cele din urmă, la anticoncepționale, ca să evite efectele negative, nu mai folosește azi decât prezervative. A mai avut parteneri care s-au plâns, dar le dă un ultimatum: îți pui prezervativ sau nu faceem sex. Și tot îi e frică de sarcini nedorite. „Da, mi-e cam frică să fac sex doar cu prezervativ, pentru că tot am senzația că-s șanse mari să rămân gravidă", spune ea. „Și-mi fac griji și pentru mai încolo, când poate o să vreau să renunț la prezervative cu un partener pe termen mai lung".

Deși pentru unele femei să nu iei anticoncepționale e singura opțiune ok și asta poate să-ți atragă un stigmat negativ. M-am lăsat de pastile în 2010 (deși am încercat mini-pastila vreo două luni în 2014), dar mulți dintre tipii cu care-am mai fost cred că vor să-i „prind la-nghesuială" cu o sarcină. De fiecare dată când explic efectele secundare sinistre prin care am trecut, când luam anticoncepționale, mi se dă cu flit. Ca femeie de culoare, e cu-atât mai nasoală problema asta; când spun că nu iau pastile, constat că răsar în discuție stereotipurile rasiste „mama lu' bebe" și „regina alocațiilor". (De parc-aș fi ajuns până la vârsta asta și mi-aș fi dat seama că singurul meu scop în viață ca femeie e să-mi transform uterul în plantă carnivoră și să iau un tip ostatic pentru următoarele nouă luni și-ncă 18 ani după.)

Din fericire, există alte variante de contracepție pentru femeile cu sensibilități la tratamentul hormonal, iar alternativele astea devin din ce în ce mai cunoscute. Dr. Gupta spune că diafragmele, capacele cervicale și bureții (care se folosesc cu spermicid) sunt metode eficiente. ContraGel, o alternativă naturală, vegană la spermicid (pe care femeile îl folosesc ca să evite expunerea la Nonoxynol-9, care provoacă iritații vaginale) și Lea's Shield sunt și ele în familia non-hormonală. Metoda „retragerii" a fost reevaluată și, de unde era văzută ca o pseudo-metodă de contracepție, s-a constatat că, atunci când e executată perfect, are o rată de eșec de doar 4%, comparabilă cu 2% în cazul prezervativelor. Strategiile bazate pe calendarul de fertilitate sunt și ele o variantă populată, dar poate să fie cam greu să ții evidența. „Ziua exactă în care ești la ovulație poate să difere de la un ciclu la altul", spune Dr. Gupta. „Fiindcă n-ai cum să prevezi asta, riști sarcini nedorite".

Și-atunci, ce rămâne de făcut, pentru corpurile prevăzute cu uter? Se pare că nu prea multe. Toate alternativele la contracepția hormonală vin cu proprii efecte secundare și riscuri ridicate de sarcină. Femeile au început să combine metodele, ca să nu se-aleagă cu plozi sau boli.

Am construit roboți, am trimis oameni în spațiu, am perfecționat știința vorbitului prin video chat în timp real, cu oameni de-oriunde din lume. Și tot n-am reușit încă să găsim o metodă sigură și eficientă de contracepție pentru persoanele prevăzute cu uter. În clipa asta, tot ce putem să facem e să ne hotărâm care variantă ar fi mai puțin neplăcută.

Le-am întrebat pe femei ce schimbări ar vrea să vadă la anticoncepționale și mi-au dat răspunsuri variate: metode mai variate; mai multe opțiuni non-hormonale; mai multă atenție și înțelegere din partea medicilor; să înțeleagă mai clar și cuprinzător ce variante au; să nu mai fie judecate, de doctori și de societate, dacă nu iau anticoncepționale și să se vorbească mai mult și să se dezvolte metode de contracepție pentru bărbați (care se pare că-i pe drum, ca să poată și el să-și dea drumul). Toate astea laolaltă poate-ar reuși să ridice standardele și calitatea contracepției. Pân-atunci, un lucru e sigur: femeile încearcă să preia controlul asupra sănătății lor sexuale și să-și asculte și corpurile. Mai rămâne doar să se prindă și lumea medicală de asta.

*Numele au fost schimbate