Asta s-a strigat la protestele de după Colectiv, în urmă cu un an. Fotografie de Dan Tautan / Mediafax Foto
Nu știu dacă-ți mai amintești imaginile alea. A durat ceva până ca televiziunile să-nceapă să le blureze fețele răniților și morților de pe trotuarul din fața clubului Colectiv. În prima fază, dezastrul de acolo a fost o bătălie pe rating. Cine dă mai repede știrea, cine apare primul cu imagini în exclusivitate. În primele ore, ai fost spectatorul unui carnagiu, ai văzut moartea și suferința „Live!", cu dunga de „breaking news" cu tot, trasă peste baza ecranului.Apoi au început listele cu morți și răniți, numere incredibile care creșteau de la oră la oră. Țara a plâns, după care a ieșit în stradă. Cu mai multă ură ca niciodată. A căzut un ministru și un primar de sector, dar, pentru prima oară, proteste masive din toată țara nu au mai fost ghidate împotriva unui om sau a unui partid politic, ci contra unui concept: corupția.Asta a părut să fie mare învățătură a momentului Colectiv: corupția ucide pe bune, construiește un cerc vicios care conduce, inevitabil, către tragedie. Iar corupția are mult forme. Prima, aia pe care o vezi aproape în fiecare zi la televizor sau în știrile din newsfeed-ul tău, cu politicieni gușați care au furat milioane de euro.Corupția care a ieșit la suprafață după Colectiv a fost însă cea despre care se știe, dar nimeni nu vorbește. Corupția zilnică, mica șpagă, atenția, „Hai să o rezolvăm cumva, șefu'", „Dă și tu ceva și e ok". Corupția personală. Aia la care am contribuit cu toții de-a lungul vieții, de multe ori fără să ne dăm seama.
Publicitate
Nepotismul şi plicul cu bani rămân baza administraţiei româneşti
Relația armonioasă a românului cu corupția
Am vorbit cu un psiholog, ca să aflu dacă corupția este o boală psihică