FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Cum s-a văzut parada de 1 Decembrie, din București, prin ochii unor străini

„Voi de ce nu aveți veterani din al Doilea Război Mondial la parada militară?"

Toate fotografiile sunt făcute de Ioana Epure

„Să știi că România chiar s-a schimbat de acum zece ani, de când am venit ultima dată", mi-a explicat Harald, un norvegian cu mamă româncă. „E ceva în aer, nu știu exact ce, dar păreți mai fericiți, arată totul mai bine".

M-am gândit să mă văd cu Harald și alți trei străini din România la parada militară de 1 Decembrie. Ideea era că s-a scris atât de mult de bine și de rău despre această paradă și suntem cu toții atât de polarizați în jurul ei, încât ar fi frumos să avem altă perspectivă, a unor oameni care n-au copilărit cu evenimentul ăsta din anii '90 până astăzi, ca mine și ca tine.

Publicitate

Și, înainte să mă acuzi că-s trădător de neam și țară, să știi c-am ales, fără să vreau, niște străini chiar pasionați de România. Norvegianul Harald a venit aici acum zece ani să fotografieze niște puștani romi și s-a întors acum să facă o serie nouă despre cum arată viața lor după un deceniu și să publice o carte cu ei în limba romani. Shaun, un american din Cincinatti, Ohio, a venit ca să ne studieze folclorul și a învățat română destul de bine pentru asta. Iar Mathilde și Antoine din Marsilia, Franța, au venit să-și facă o viață în România, după ce au mai fost de câteva ori p-aici.

O parte importantă a experienței e aglomerația și confuzia, de-asta am ales să venim de la ora 11, când vine absolut toată lumea acolo, iar ăia de la Metrorex și RATB uită în fiecare an să suplimenteze garniturile și se lasă cu hoarde de oameni îndesați în conserve pe șine. Din păcate, nu m-am gândit că toată busculada asta o să suprasolicite și antenele GSM și să ni se închidă tuturor semnalul pe mobil. Așa i-am pierdut pe Antoine și Mathilde care au experimentat singuri parada.

Cât ne grăbeam să nu ratăm parada, am văzut F-16-urile noi cum au traversat cerul senin destul de aproape de noi, apoi un stol de avioane au lăsat niște dâre tricolore (sunt curios câți conspiraționiști cu chemtrails au plâns în momentul ăla).

„Noi nu avem ceva atât de militarist în Norvegia", mi-a explicat Harald. „De Ziua Constituției avem o paradă de copii, de toate rasele și vârstele. Sute de mii dintre ei poartă diverse steaguri și se plimbă prin marile orașe, și se opresc la monumente dedicate veteranilor și la casele de bătrâni, ca să transmită respect și un gând bun.

E ceva foarte frumos și copleșitor. A fost ideea unui poet local și a semnalizat pacea dintre noi și Suedia. Este un mesaj al păcii la fel de puternic precum premiul Nobel oferit de țările nordice, dar ținut la noi.

Publicitate

L-am pierdut pe Harald în haosul de acolo, c-a luat-o în față rapid ca nu putea să vadă nimic. Evident, tot bulevardul Kiseleff era inundat de oameni, de o parte și de alta, în trei straturi. Și n-aveai nicio șansă nici să te uiți peste cei mai scunzi, că aveai ditamai zidul de copii ținuți în cârcă de părinți. I-am explicat lui Shaun că așa e în fiecare an și te obișnuiești să recunoști tancul după tun sau după turelă, peste capetele altora.

„La mine-n Cincinnati e altfel de 4 iulie", mi-a povestit Shaun în timp ce trăgea cadre cu copiii urcați în copaci și pe WC-uri ecologice doar ca să vadă parada. „Sunt ofițeri de poliție cu mașinile lor, pompierii, veteranii, niște oameni cu mașini de epocă decapotabile care s-au oferit să participe. Nimic militar." I-am povestit că anul ăsta au fost mai puțini civili la paradă ca-n alți ani și-a presupus, probabil corect, că-i din cauza situației cu Rusia.

După un timp, l-am găsit pe Harald. Mi-a spus un pic trist că nu prea-i place parada, că-s doar tancuri, nimic vesel. Că-i totul pe negativ, pe arme de distrugere. Din fericire, a venit o mașină de pompieri care l-a făcut să exclame: „Ei bine, asta-mi place, mi se pare bine că li se acordă respect." Asta l-a făcut și pe Shaun să-și amintească de momentele în care rudele lui pompieri îl lăsau să urce în mașinile roșii la parade.

După o scurtă discuție despre militarizare, Trump, viitorul României în fața Rusiei și cum suntem cu toții prea interconectați să ne mai războim între noi, Harald și-a luat adio și mi-a spus: „Să rămâneți cu noi, cu Europa, că așa vă stă mai bine".

Publicitate

Spre finele paradei, am urmărit cu Shaun una din stângăciile organizatorilor, care-au devenit un fel de obicei al paradelor. Anul ăsta s-a anunțat că vor veni la paradă și niște cadeți de la Academia Militară, în premieră. În mod dubios, nu erau cadeți de ambele sexe, ci doar cadete. Și au trecut la vreo zece minute după parada militară în sine, ca și cum erau în plus. Pauza asta i-a făcut pe mulți spectatori un pic nerăbdători să împingă gardurile și s-o ia în stradă, probabil dornici să se bucure din nou de Kiseleff-ul pietonal, acum că nu se mai închide pentru Via Sport.

La un moment dat au început câțiva să danseze o horă și Shaun m-a întrebat de ce nu ne băgăm cu toții să dansăm. M-am simțit un pic prost să-i spun că n-am genul ăla de sentimente patriotice, în timp ce-mi povestea despre pasiunea lui pentru folclorul românesc și despre horele de la nunțile la care se duce: „Horele voastre sunt momentul meu favorit de la nunțile la care merg. Îmi place că pot să mă pun în mijlocul horei și să-i filmez pe toți cum se distrează. Pe de altă parte, mă obosește Ciocârlia."

Dar nu horele au fost lucrul cel mai marcant pentru Shaun la parada noastră militară. În timp ce rula pe fundal „Noi suntem Români, Noi suntem Români", el a realizat că nu avem deloc veterani în paradă. „La noi e mai mult despre victoria în al Doilea Război Mondial, dar la voi pare o ceremonie legată de primul. Altfel nu-mi explic lipsa veteranilor din cel de-al doilea, că sigur aveți. La noi sunt mereu aduși la parade, cu toate insignele și onorurile primite."

Publicitate

N-am prea avut ce să-i răspund la asta.

Am încheiat plimbarea pe la paradă cu tancurile și blindatele expuse, cu tot cu soldații care le operează, spre fericirea copiilor din jur. S-a distrat destul mult Shaun cu acest show and tell cu arme de distrugere în masă și cu soldații puși în dificultate de copii.

Până la urmă m-am văzut și cu francezii la vreo două ore după paradă, că-i ratasem. Mathilde și Antoine mi-au povestit că li s-a părut interesantă tot partea de după eveniment, în care soldații le arată armele copiilor și pasionaților. Antoine mi-a explicat că, la ei, „soldații nu le dădeau niciodată armele de asalt copiilor de parcă ar fi niște jucării. În același timp, ne-a plăcut că soldații au rămas după paradă ca să socializeze cu publicul. Așa ceva nu se face în Franța, dispar după eveniment."

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre 1 decembrie:
Scurt interviu cu românul care a avut iluzia că 1 decembrie e și ziua lui
De 1 Decembrie ne-am îndopat cu pâine, circ şi noroi
6 motive pentru care Ziua Națională a României e un bâlci sinistru