​Cum sunt tratați canibalii când victima și-a dat consimțământul

În aprilie 2015, un tribunal din Dresden, Germania, l-a condamnat pe Detlev Guenzel, în vârstă de 56 de ani, la opt ani și jumătate de închisoare pentru crimă și dezmembrarea lui Wojciech Stempniewicz, cu consimțământul victimei. Guenzel l-a cunoscut pe Stempniewicz, un om de afaceri polonez în vârstă de 59 de ani care locuia în Hanovra, pe un site ai fetișiștilor canibalismului. Cei doi și-au dat întâlnire la pensiunea lui Guenzel, Gimmlitztal, din Hartmannsdorf-Reichenau, lângă granița cu Cehia.

Guenzel, tatăl a trei copii și fost polițist expert în grafologie care a trăit în Dresden în ultimii treizeci de ani, a fost descris drept o persoană amabilă și drăguță. Partenerul lui de zece ani de zile nu știa de înclinațiile lui și l-a părăsit imediat ce a auzit de crimă, după care s-a ascuns de ochii publicului. Dar, deși nimeni nu știa, Guenzel explora de ceva vreme fetișul canibalismului consensual. Cei doi bărbați au început să-și trimită mesaje pe site-ul fetișișt în luna octombrie 2013. Discuția era intitulată „Schlachtfest", numele unei sărbători germane asemănătoare cu Ignatul, când se taie porcul. Stempniewicz se autointitula, în mesaje, „Heszla-Longpig", eufemismul folosit de coloniștii exploratori pentru carnea umană consumată de comunitățile canibale. Mesajele arată clar intenția și consensul dintre cei doi bărbați.

„Victima avea din tinerețe fantezia de a fi ucis și mâncat de cineva", l-a citat Daily Mail pe directorul poliției din Dresden, Dieter Kroll.

Până la urmă, s-au întâlnit pe 4 noiembrie 2013. Detaliile hotărârii lui Stempniewicz nu sunt clare și au fost contestate în tribunal, dar se știe clar că Guenzel i-a dezmembrat cadavrul și a îngropat rămășițele în grădină, după ce a filmat toată operațiunea.

În timpul procesului, poliția a arătat filmul, care a fost șters și apoi recuperat de autorități, cu ușile închise. În videoclip, Guenzel, în chiloți și plin de sânge, ascultă muzică pop în timp ce hăcuiește cadavrul lui Stempniewicz. Se oprește din când în când să asculte muzica, apoi își continuă treaba sângeroasă.

Din cauză că trupul victimei a fost mutilat atât de tare, nimeni n-a putut stabili cauza morții, ceea ce a reprezentat principala dispută din timpul procesului. Apărarea a încercat să arate că Stempniewicz s-a sufocat de bună voie în beciul lui Guenzel, ceea ce înseamnă că Guenzel doar „a tulburat mortul" prin hăcuirea cu un cuțit și cu un ferăstrău, după deces. Până la urmă, Guenzel a fost găsit vinovat de crimă, dar sentința lui a fost una mai ușoară ca de obicei.

Toate titlurile de știri despre acest caz fac referire la canibalism, dar de fapt, e vorba, mai degrabă, de un fenomen mai ciudat și mai modern: vorarefilia. Vore-ii, după cum sunt numiți Guenzel și Stempniewicz, sunt persoane care își găsesc satisfacția (sexuală și nu numai) în fantezia de a mânca oameni sau de a fi mâncați sau din observarea unor creaturi umane sau animale care se mănâncă între ele. Deși e o tulburare foarte rară, totuși vore-ii se împart în mai multe subcategorii: unora le place ideea de a fi înghițiți prin uretră în scrotul unui bărbat, altora le plac femeile la cuptor și așa mai departe. Cei cărora le plac actele sângeroase de canibalism sunt extrem de puțini și, evident, foarte puțini dintre ei își pun în aplicare fanteziile, chiar dacă le bântuie mintea.

Cei câțiva vorei autoidentificați care apar în câteva înregistrări și documentare sunt descriși de doctori ca fiind indivizi normali. De multe ori, nu doresc să ucidă sau să fie uciși, dar sunt obsedați de ideea încorporării în altă persoană.

Din punct de vedere istoric, vore-ilor le-a fost dificil să-și exploreze sau să-și pună în aplicare fanteziile. Dar, la fel ca în cazul mai multor subculturi, internetul a schimbat situația și i-a ajutat să se găsească unii pe alții. Au existat multe forumuri pe această temă, printre care infamul Cannibal Cafe (închis de autoritățile germane în 2002) și spațiul pentru fetișuri extreme Dolcett Girls, care e activ în continuare. Majoritatea indivizilor folosesc aceste site-uri ca să se joace cu imagini în Photoshop, să găsească filme dubioase și să facă schimb de mesaje, deși nu intenționează să-și pună în aplicare fanteziile. Dar în ultimii ani, câțiva au folosit forumurile cu profil canibal pentru a se găsi între ei și a-și transforma dorințele în realitate.

Cazul lui Guenzel nu a fost prima întâlnire de succes între un ucigaș și o victimă doritoare care a ajuns la știri – n-a fost nici măcar prima în Germania. În 2001, un programator pe nume Armin Meiwes a ucis și a mâncat un bărbat care își dorea să fie mâncat. Meiwes a devenit un caz faimos de studiu pentru psihologii interesați de vorarefilie. N-a avut nicio problemă să-și descrie impulsurile apărute în jurul vârstei de 12 ani. Se simțea singur și abandonat și a început să aibă gânduri ciudate despre colegii de școală. Se tot gândea că i-ar plăcea să-i mănânce, o compulsie alimentată de filmele de groază și de ocaziile în care a asistat la măcelărirea animalelor din curțile vecinilor. Deși a fost descris adesea drept un utilizator al forumului Cannibal Cafe, Meiwes a folosit, de fapt, un forum privat pentru bărbați gay pasionați de canibalism ca să posteze vreo șaizeci de anunțuri prin care căuta un tânăr care să-și dorească să fie mâncat. Între timp, și-a amenajat o cameră fără ferestre în acest scop, echipată cu o cușcă și cârlige de carne.

În cele din urmă, l-a găsit pe Bernd Jürgen Armando Brandes, un inginer foarte interesat de anunț, și a început să schimbe mesaje foarte sexuale și tulburătoare cu el.

„Va curge sângele cald… Nu voi avea nicio șansă să scap de măcel în ultima clipă", scria Brandes într-un mesaj. „Mă excită gândul de a fi la mila ta, în posesia ta. Să-mi predau carnea ție."

„O să fie grozav", i-a răspuns Meiwes. „Abia aștept să-ți văd corpul la expoziție în cârlig."

Meiwes a descris detaliat uciderea lui Brandes și a filmat toată operațiunea, care a durat două ore. Ambii bărbați au amputat împreună penisul lui Brandes, li s-a părut dificil de mâncat, apoi l-au prăjit în propria grăsime cu condimente, dar tot nu l-au putut mânca. Apoi, Brandes, care luase douăzeci de somnifere și băuse jumătate de sticlă de tărie după ce acceptase deschis să fie ucis, s-a lăsat să moară lent, prin sângerare. Meiwes a așteptat și, spre final, l-a înjunghiat în gât. Meiwes i-a șoptit la ureche cadavrului în videoclip, în timp ce-l tăia în bucăți, pe care apoi l-a congelat și l-a consumat pe parcursul a zece luni înainte de a fi capturat. Un coleg austriac care făcea cercetări i-a găsit un anunț în care acesta își căuta o nouă victimă și l-a predat poliției, care a găsit carnea rămasă în frigiderul lui Brandes.

La proces, psihiatrii au stabilit că nici Meiwes, nici Brandes, nu erau bolnavi mintal. Meiwes a încercat chiar să facă diferența între crimă și canibalism și a spus că nu a vrut să-l ucidă pe Brandes, ci doar să-l mănânce și că experiența a fost una miraculoasă, prin care și-a unit sufletul cu cel al lui Brandes. În urma experienței, susține el, a împrumutat mai multe trăsături de la Brandes, cum ar fi o stăpânire mai bună a limbii engleze. În 2004, tribunalul l-a condamnat la opt ani și jumătate de închisoare, dar publicul furios a pus presiune pe tribunal să redeschidă procesul. În 2006, a fost condamnat la închisoare pe viață. Meiwes susține că acum își regretă acțiunile, a devenit vegetarian și vorbește deschis despre vorarefilie pentru a-i convinge pe alți pasionați să nu-și pună în aplicare fanteziile așa cum a făcut el.

Mai întâlnite sunt cazurile de canibalism consensual care au mers prost. În 2011, un bărbat elvețian și-a dat seama că bărbatul slovac cu care își discutase fanteziile chiar voia să și le pună în practică și s-a dus să-l predea la poliție. Canibalul a fost asaltat în propria casă, a ripostat și a murit într-un schimb de focuri de armă cu poliția. Anul trecut, Dale Bolinger, un asistent din Anglia, a încercat să se întâlnească cu o fată minoră pe care o cunoscuse pe Dark Fetish Network ca s-o mănânce – așa cum susținea că mai mâncase și alte tinere. A reușit, în schimb, să se întâlnească cu FBI-ul.

Poate cel mai interesant caz de vorarefilie a fost cel al ofițerului de poliție new yorkez în vârstă de 28 de ani, Gilberto Valle, în 2013. El nu și-a pus fanteziile în practică, dar a fost acuzat că ar fi conspirat să răpească și să abuzeze femei după ce i s-a descoperit o listă cu persoane pe care i-ar fi plăcut să le mănânce și mai multe fantezii despre brutalizare, viol și dezmembrare. S-a dezbătut mult pe tema asta. Unii spuneau că Valle n-ar fi fost o amenințare, alții spuneau că nu se știe când se va hotărî să-și pună, totuși, intențiile în aplicare.

O altă întrebare controversată e următoarea: Unde tragem linia de consimțământ între persoane adulte și cât de departe pot să-și manifeste un comportament nu doar nociv, ci chiar fatal?

„Adulții care își dau consimțământul ar trebui să aibă voie să facă absolut orice au chef", a declarat în 2011 pentru T he Awl Perro Loco, un moderator anonim de pe un forum specializat în vorarefilie, „inclusiv să se ucidă unul pe altul. Dacă nu și-au dat amândoi consimțământul, atunci e crimă și nu e ok. "

Dar noi restul, cel puțin majoritatea dintre noi, suntem de părere că dacă cineva vrea să fie ucis și mâncat sau vrea să ucidă și să mănânce pe cineva, înseamnă că are niște probleme la cap. Iar dacă sunt deranjați mintal, se poate lua în considerare consimțământul lor? O astfel de dorință puternică, erotică, pentru moarte, e atât de tulburătoare încât nu poate fi tratată ca orice altă dorință. Și confuzia morală nu pare să se apropie de o rezolvare după ce Guenzel a primit o sentință relativ ușoară, care probabil va înfuria din nou publicul.

Urmărește-l pe Mark Hay pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre canibalism: Tipul ăsta și-a mâncat propriul șold pentru un proiect artistic Cercetările despre sex asupra păianjenului Văduva Neagră sunt mai periculoase decât par Cultele cargo mănâncă oameni