De ce frații Cămătaru sunt singurii interlopi care își fac tatuaje cu sens

Nu scriu frumos și desenez la fel de prost, dar am fost fascinat de tatuaje cam jumătate din viața mea. Nimic nu îți arată greșelile tinereții mai bine decât un tramp stamp tribal și nimic nu-ți dovedește mai bine anii de închisoare, decât o Maria sau Geta desenate strâmb pe antebraț. Totuși, astea-s chestii pe care le poate face oricine, fără să aibă o cauză mai profundă decât, poate, prostia sau alcoolul din sânge de la acel moment.

Dragoș Șerban este antropolog și un om cu o pasiune atât de mare pentru cultura mai puțin știută din colțul acesta de Europă, încât e tobă de cunoștințe despre tatuaje, dialecte și deprinderi ale subculturilor est-europene și balcanice.

În urmă cu opt ani, Dragoș a început să studieze o anumită zonă situată între Caucaz și Siberia, cuprinzând Armenia, Cecenia și Georgia. Pe cât de multe civilizații sunt, cu un număr foarte mare de limbi native, acestea se unesc într-un punct din istorie: deportările și arestările făcute de URSS, sub comanda lui Stalin.

Odată cu anii 1990, și mai puternic în anii 2000, din zona respectivă a început marea migrație spre țări mai „calde”, cum ar fi SUA. Doi dintre cei care s-au grăbit atunci să ia în brațe visul american erau cecenii Djohar și Tamerlan Tsarnaev, cei care au pus în aplicare atacul cu bombe homemade asupra spectatorilor și sportivilor de la Maratonul din Boston.

Djohar și Tamerlan, spune Dragoș, sunt însă doar doi reprezentanți, de marcă, ce-i drept, ai unei grupări puternice în lumea interlopă cecenă, una clădită pe un cod de onoare de „Hoți în lege” (Вор в законе — în rusă; vory v zakone — în engleză; poți vedea mai multe imagini cu astfel de creații aici). Acest cod a ajuns să fie simulat și în România și și-a găsit adepți în Rahova, în teoria și practica fraților Cămătaru.

Acum poate te întrebi: ce treabă au toate chestiile astea cu tatuajele? Ei bine, tatuajele alea pe care le vezi imprimate pe frații Cămătaru tocmai asta fac: ne arată că niște infractori de la margine de București sunt legați de frații lor din Cecenia.

VICE: Are România o cultură a desenului pe corp?
Dragoș Șerban: Nu știu dacă este o cultură a tatuajelor la noi. În cazul celor făcute în România, în trecut, nu putem vorbi de simboluri, de subculturi, ci de tatuaje simple cu un înțeles pentru fiecare. Abia recent a început și în pușcăriile din România să se construiască așa ceva, dar dacă te uiți prin albumul „Bumbata” al lui Cosmin Bumbuț, vezi că sunt tot felul de elemente care pentru fiecare poate însemna altceva. De la clasica sirenă și ancoră, la numele femeii iubite.

Ca simboluri, ancora e asociată la noi cu partea boemă, că plec și las totul aici, pe când la „Hoții în lege” o corabie înseamnă că ești singur, ești liber față de alte grupări.

Cine sunt, până la urmă, „Hoții în lege”?
Ca să-ți răspund la asta, trebuie să fac o trecere puțin prin ceea ce a însemnat istoria ultimului secol și ce influențe au existat în societate. Întâi, în spațiul acesta pe care eu l-am cercetat în ultimii ani există o influență interesantă a muzicii, mai ales în comunitățile de interlopi. Așa am descoperit că manelele se opresc undeva în Armenia, în forma pe care o știm noi.

Sigur, le găsim și în alte țări sub diferite nume, de la turbofolk în Serbia, la cealga în Bulgaria. Fonetic, ca exprimare și ca versuri sunt similare, iar ritmul vine din cel oriental. Dar manelele se opresc în Armenia pentru că acolo se ciocnesc două civilizații.

Este cea din sudul Caucazului, afectată de Imperiul Otoman, și cea țaristă, dincolo de Caucaz, care începe de pe la jumătatea Georgiei. În această civilizație, prin secolul 19, trăiau multe comunități evreiești în zona de Est, în Odessa, iar aici s-a născut o idee: noi suntem ceea ce suntem, suntem uniți și facem ceea ce facem doar în interiorul comunității noastre. Asta, rezumat, înseamnă refuzul autorității sub orice formă este ea. Așa au apărut primele comunități de interlopi.

După Revoluția Bolșevică din 1917 și mai puternic după Al Doilea Război Mondial au început epurările pe diverse criterii, inclusiv de apartenență la o astfel de grupare. Și, dintr-o dată, orice înseamna interlop, hoț de meserie, a fost luat în lagăr. Acolo, au început să se regrupeze și așa a apărut mișcarea „Vory v zakone” (în traducere: „Hoț în lege”, de meserie interlop). Așa a început revolta împotriva autorităților din acele lagăre și s-a născut cel mai cunoscut simbol al lor: steaua tatuată pe umeri și genunchi. Care înseamnă: niciodată nu mă voi apleca în fața cuiva.

Pe lângă stea, un alt simbol foarte cunoscut e o biserică. Prin numărul turlelor ei sunt marcati anii petrecuți în închisoare. Alte simboluri diferă între grupări și între oameni. Însă tatuajele acestor persoane sunt dintre cele mai complexe. Nici măcar cele ale găștilor din America nu se apropie ca simbolistică și mod de exprimare.

Și doar prin tatuaje se remarcă ei ca interlopi?
În afară de a-și tatua unele lucruri pe degete, care sunt vizibile, sunt destul de reținuți. Au un cod al onoarei. Ce înseamnă onoarea? Niciodată nu sari la gâtul cuiva fără să fii provocat. Dar sunt mult mai multe elemente care construiesc această comunitate. De exemplu, cine atinge un obiect al unui homosexual e exclus din grupare.

Apoi, la acești oameni mai există și un slang numit fenya. Nu este vorba de jargon așa cum le înțelegem pe altele, că nu îl folosesc decât între ei. Nu se afișează cu așa ceva. Totuși, acesta are foarte multe influențe etnice și arată cum s-a construit. Există multe cuvinte din India, dar și românești. Asta pentru că vorbim de perioada de după Al Doilea Război Mondial, când e posibil ca cei deportați din România să fi intrat în astfel de grupări. Este posibil să fi avut și noi români în astfel de subculturi, dar nu a fost prea bine studiat acest fenomen.

Avem interlopi și în România, uneori se dau mari prin Ibiza, au și tatuaje, au și locotenenți. Ei cum sunt?
Singurii care au început să nască o astfel de subcultură în România sunt anumiți interlopi veniți în ultimul deceniu. Ei sunt singurii care au început să folosească simboluri. Și aici e vorba de legătura foarte strânsă dintre manele și lumea interlopă, cum la „Hoți în lege” e legătura între shanson și lumea interlopă. Shanson este ca maneaua românească, doar ceva mai poetic, ca muzica pop.

Primii la care am observat asta în România sunt frații Cămătaru, care au apelat la mai multe simboluri. Acum cinci ani a fost eliberarea lui Nuțu Cămătaru, care a plecat călare. Apoi, au fost primii interlopi cu animale sălbatice și era mitul că, dacă nu plătești la timp, devii mâncarea lor. Ba chiar au folosit și un cântăreț de manele — Mitzu din Sălaj cu piesa „La dușmani le dăm teroare și din închisoare” — ca să transmită niște mesaje către anumiți oameni, versurile fiind dictate de el. Abia așa începem să discutăm despre o subcultură.

Cum ar trebui să fie un tatuaj, ca să fie un simbol al unei subculturi?
Un tatuaj trebuie să fie frumos, așa cum înțelegi tu să fie frumos, și să aibă un înțeles. Dacă îl faci doar ca să ai un model și niște culori pe tine, atunci își pierde toată însemnătatea.

La noi, în materie de tatuaje nu pot să zic că avem ceva original. Sunt cele naționaliste, cum ar fi portretul lui Decebal, dar și acelea sunt simboluri. Nu avem ceva născut de noi și noi să-i dăm o anumită simbolistică.

Îmi spuneai că la „Hoți în lege” nevoia de coagulare a apărut în urma abuzului unei autorități. De ce la noi nu s-a creat ceva similar în interiorul minorităților?
La noi, societatea a funcționat pe clanuri și pe regiuni. Am citit într-o teză de doctorat că împărțirea pe Țara Românească, Moldova, Transilvania și altele, cu granițe fixe, nu era chiar așa. Domnitorul unui astfel de principat nu făcea decât să strângă în jurul lui boieri care dominau anumite regiuni. Ideea de baron local e foarte veche, erau oameni care se legau de putere prin diverse acte de înrudire. Cum e și acum, Gabriel Oprea este nașul fiului lui Ponta, fiica lui Ilie Sârbu este căsătorită cu Victor Ponta și tot așa.