Fotografie de Metro Centric, via Flickr

Lucrez într-o farmacie de câteva luni. Inevitabil, mereu așteaptă cineva după un bătrânel care nu înțelege cum trebuie să ia medicamentele sau că rețeta e greșită. Omul se arată deranjat de drumul în plus pe care trebuie să-l facă la medic, dar cred că, în sinea lui, orice bătrân are o plăcere stranie în a sta la cozi la doctori. Deși românii sunt caracterizați de o educație sanitară deficitară, oamenii au impresia că farmaciștii sunt niște proști cu diplomă care practică o meserie supraevaluată (ceea ce e adevărat în unele cazuri), sau sunt un cancer social menit să sugă sângele și banii poporului, să îmbolnăvească lumea și să prostească populația, iar asta, evident, în umbra masoneriei. Dar înainte să ai opinii despre farmaciști, trebuie să înțelegi cu ce fel de oameni lucrează ei.

Definiție: Telespectatorul cronic e un om spălat pe creier de televizor.

Procesul psihologic: E suficient să agresezi omul cu un catralion de reclame la medicamente, ca să-l convingi că-i trebuie și lui. E o strategie deloc subtilă de marketing, pe care o știe oricine, o variantă modernă a torturilor din perioada comunistă, când îl băteai pe unul într-un beci până ceda psihic și-și asuma orice acuzație. Acum îl bați în propria sufragerie, până recunoaște în sinea lui că e bolnav și că are nevoie de produsul ăla.

Nici măcar nu trebuie să fie niște reclame inteligente. Unele încalcă și legislația, prin instigare la medicație, cum e cazul unui sirop de copii cu ibuprofen, în care o mamă își salvează copilul din ghearele febrei, cu siropul pe care i l-a recomandat o altă mamă din parcul de copii. Industria farma are destui bani cât să monopolizeze absolut orice moment publicitar, și așa răsar oamenii care vin și cer produse doar pentru că le-au văzut la televizor. Nu le trebuie, nici nu știu la ce-s bune, te trezești că cer o cremă de ciuperca piciorului, pentru că îi doare spatele. Dacă i-ar arăta cineva la televizor o reclamă în care cineva ia verde de Paris și se simte super după, sigur ar veni să caute.

Sfatul farmacistului: Întreabă la farmacie pentru ce e bun produsul pe care-l vezi prea mult la televizor. Și mai închide televizorul.

Definiție: Sigur ai văzut peste tot oameni care fac scandal că dincolo era mai ieftin.

Procesul psihologic: Majoritatea sunt pensionari cu prea mult timp liber, care se plimbă din farmacie în farmacie în miezul zilei, îi bate vara soarele-n cap și iarna alunecă pe gheață, dar tot ce contează e că la farmacia X era mai ieftin cu atâția bani decât la farmaciile Y și Z. Dacă nu-s pensionari, îs oameni cu prea mult timp liber, care cred că buna gestionare a banilor se face economisind, nu căutând surse de venit cu care să-ți acoperi necesitățile.

Sfatul farmacistului: Poți să refuzi să cumperi ceva ce ți se pare prea scump, dacă ştii că altundeva ai găsi un preț mai bun. Farmaciștii nu râd de oamenii amărâți, că nu-i frumos, dar râd doar de ăia care învață prețuri pe de rost și apoi vin să țipe la oameni aiurea, ca și cum le-ar lua cineva banii din portofel cu forța. Farmaciștii sunt priviți ca niște oameni fără suflet care profită de bieții oameni bolnavi, dar nici bieții oameni bolnavi nu-s tocmai demni de milă când fac scandal unor persoane care nu-s responsabile de cum funcționează economia. Așa că, dacă nu-ți convine, cere alternative mai ieftine, mergi unde știi că e mai ieftin, da' mai ușor cu spiritul de mahala.

Definiție: Există oameni care cred că apogeul farmacologiei stă în antibiotice. Antibioticul e o substanță menită să omoare bacterii. Se vede din denumire. Se ia timp de câteva zile, cu frecvență exactă de 6/8/12/24 ore între administrări. În infecții. Preferabil după antibiogramă, dar deja te pierd în termeni. Mereu vine câte o mamaie care vrea ampicilină, că o doare capul: „Haideți, domnișoară, că am mai luat." „Când ați mai luat?" „Ieri vreo două deodată, doză șoc, să-mi treacă, da' mai dați-mi vreo două să iau acuma, să fiu sigură".

Procesul psihologic: Nu prea există, e vorba doar de lipsă de educație în sensul ăsta. Care are consecințe.

Sfatul farmacistului: Reacția adversă cea mai comună e omorârea bacteriilor cu care conviețuiești, adică flora saprofită. Când o dai peste cap, apar, de exemplu, diareea și candidozele. Iar în timp, abuzul face bacteriile să dezvolte rezistență la antibiotice, pentru că, dacă încerci să le omori cu ceva luat după ureche, reușești doar să le amețești. Se vor face bine, se vor înmulți la loc și vor fi și mai monstruoase. Chiar dacă tu iei antibiotic de mic și crezi că e panaceul universal, copiii tăi or să fie expuși la cele mai odioase microorganisme și fiind firavi, nu au capacitatea să se apere de ele, iar știința abia face față numărului impresionant de proști din cauza cărora am ajuns în situația asta. Sfatul cel mai bun e să să-ți faci analize cu tot cu antibiogramă, să vezi cu ce poate fi distrusă bacteria. Sfatul mai puțin bun e să vii măcar cu o rețetă. Și scoate capul din beznă, când ți se explică cum răceala e de natură virală, nu bacteriană, și n-ai nevoie de antibiotic pentru asta.

Definiție: Niște oameni foarte speriați de boli și de moarte.

Procesul psihologic: N-au în general nimic, dar își imaginează că au de toate și simt fiori reci pe șira spinării și dacă strănută. Sunt unii care ar cumpăra juma' de farmacie, numai să fie siguri că se mențin sănătoși, și alții care ar lua de toate, dar trebuie să le decupezi din prospect rubrica de reacții adverse, pentru că dup-aia te acuză că ai vrut să-i omori.

Sfatul farmacistului : Dacă ești în stadiul de spălat pe mâini după ce-ai dat noroc cu un tip și în cel în care îți faci analize la șase luni, cel mult un an, bănuiesc că ești oarecum bine. Când avansezi în paranoia, nu e de competența mea să-ți dau sfaturi, du-te la un medic specialist psihiatru sau la un băiat care comercializează ilegal chestii care să te relaxeze. Apucă-te de yoga și mută-te în munți.

Definiție: De când cu moda reîntoarcerii la natură, au apărut oamenii care au tras concluzia că orice substanță de sinteză e Satana, așa că recurg la medicină alternativă.

Procesul psihologic: Omul poate fi cu un picior în groapă, el caută ceai de cocoare (cocoare, nu cicoare, serios), că au citit undeva că e bun în cancere și reumatism. Aici intră sectanții antivaccinuri sau ăia care cred în homeopatie. În general sunt paranoici și cred că industria farma complotează să le facă rău intenționat, ba chiar s-a ajuns la teoria conform căreia industria farma a lansat trendul antivaccin, ca să prostească oamenii, cărora apoi li se vor îmbolnăvi copiii, și industria farma va avea ocazia să vândă tratamente foarte scumpe pentru boli rare, râs malefic, mâini de evrei frecându-se a mulțumire și profit.

Sfatul farmacistului: Dacă n-ai încredere în oameni care au învățat medicină sau farmacie, probabil nici n-o să vii prea des să le ceri sfatul. E treaba ta, dacă te simțiți bine cu ce metode găsești pe internet, dar sacă e vorba de vaccinuri, meriți să te exilezi pe-o insulă pustie, unde să te lăfăi în difterie și poliomielită. M-am pierdut pe drum, trebuia să dau sfaturi. Nu mai crede orice citești și ia-ți pastilele la timp.

Definiție: Sunt unii care păstrează respectul orb pentru medic. Și au grijă mereu să-i strecoare un plic și-o găină-n buzunar, în semn de respect. Iar medicul poate să decreteze solemn că pământul e trapezoidal și bidimensional, că ei or să creadă fără ezitare.

Procesul psihologic: Aproape nimeni nu crede că medicii pot greși. Și greșesc și ei, că-s oameni. Unii nu mai judecă de la prea multe ore de gardă, alții-s proști și au trecut degeaba prin școală. Iar pacientul nu știe asta, nici nu vrea să știe, iar dacă cineva de la farmacie îi expune altă părere, omul bagă capul în nisip ca struțul și zice să i se dea exact ce și cum a prescris medicul.

Problema nu e că are încredere în medic, ci că atunci când află că ceva nu-i bine, nu merge să ceară o a treia părere, ca să descopere cine greșește. Presupune de la sine putere că farmacistul e prost, și punct. Poți să-i explici cu cele mai logice argumente, că el îți va răspunde: „Dar e doctor!", ca și cum treaptă mai înaltă de înțelepciune n-a văzut planeta.

Sfatul farmacistului: Nu te lua după care țipă mai tare că are dreptate. Mergi la alt medic sau farmacist, mai cere o părere. Citește un prospect, informează-te, că nu trăiești în Evul Mediu.

Definiție: Sunt colegii noștri de sistem, care refuză să respecte regulile jocului.

Procesul psihologic: Nu m-am dus niciodată într-o farmacie să mă aplaud singură că știu și eu substanțe. Mi se pare o aroganță ieftină să-i subliniezi colegului tău de breaslă asta. Și vine mereu câte o duduie care se arată foarte agasată de orice întrebare, și ar vrea să ia antibiotice și droguri fără rețetă, lămurindu-te că „sunt cadru medical" sau „haideți, domnișoară, că lucrez și eu la spital și știu despre ce-i vorba". Da, dar poate la spital ești femeie de serviciu, nu știu eu sigur că tu chiar știi ce ceri. Medicii vin cu replica „dacă vreți, vă arăt parafa". Exact aceeași atitudine ca poliția rutieră, când își parchează neregulamentar mașina-n curbă, că s-au oprit să-și ia gogoși. Tu n-ai voie, da' ei au, și-ți fac în ciudă cu parafa și cu legitimația și cu statutul lor în societate.

Sfatul farmacistului: Scrieți-ți rețeta când ești la muncă. Nu e o lucrare de doctorat, ci un petic de hârtie pe care pui o ștampilă. E o formă de respect între noi.

Definiție: Legendele sunt adevărate. Există oameni incredibil de proști.

Procesul psihologic: Neelucidat. Suspectez doze mari de prostie. Sunt oameni care înghit supozitoare. Femei care cred că ovulele nu se pot administra, dacă ești virgină. Oameni cărora trebuie să le explici pas cu pas cum se dizolvă un plic de ceva în apă. Oameni care fac spume la gură că încearcă să mestece comprimatele efervescente. Oameni cu care vorbești și jumătate de oră degeaba, că tot nu pricep, oricât de mult te-ai strădui să vorbești fără termeni științifici. Probabil în unele cazuri e vorba și de un oarecare stadiu de analfabetism, că totuși scrie pe cutii și pe prospect cum se administrează pas cu pas orice produs farmaceutic.

Sfatul farmacistului: Întreabă tot ce-ți trece prin cap. Oricât de prostesc i s-ar părea farmacistului sau chiar dacă nu se gândește mereu să precizeze cele mai elementare lucruri, e dreptul tău să te informezi.

Pacienții ideali nu sunt ăia care-ți fac vânzare, cum crede toată lumea, ci ăia din urma cărora nu-ți faci cruce cu toate mâinile, care îți acordă încrederea lor și te lasă să-ți faci meseria, să ai apoi satisfacția că ai ajutat un om, că ai gândit corect o problemă, că ai luat o decizie bună, fără cine știe ce omagii și respect etern. Nu visez la statui, aplauze și pălării scoase-n fața mea pe stradă, ci la mai multă educație sanitară în societate.

Urmărește VICE pe Facebook.

Mai citește despre farmaciști:
Facultatea de farmacie are probleme mult mai mari decât predarea homeopatiei Ketamina românului Farmacopeea lui Hamilton