Dacă te întrebi de unde-şi ia următoarea generaţie de puştani informaţiile şi divertismentul, deşi insistă c-a crescut fără televizor, răspunsul e simplu: se uită la videobloguri sau vloguri, ţinute în faţa unui webcam de alţi copii de 14-18 ani, care explică, pe limba lor, care-i treaba cu viaţa de zi cu zi, cu prietenii pe Facebook sau chiar cu probleme complexe gen ateismul. E interesant că, deşi e clar că vlogging-ul implică o căldare mare de narcisism, toţi copiii ăştia urmăresc continuu experienţele altora de viaţă, în principiu, ca să-i ajute cineva din generaţia lor să înţeleagă mai bine lumea în care trăiesc. E ceva foarte pragmatic în asta, faţă de mulţi din generaţia mea care încă mai ţin minte vedete obscure din alt mileniu, precum Huidu sau Arşinel.

Un alt lucru interesant la vlogging este că e greu să găseşti diferenţe între canalul unui copil de 14 ani din SUA, al unuia din România sau al unuia din Republica Moldova, pentru că toţi par să fi crescut cu aceeaşi cultură de masă a internetului, de la glumiţe până la ideile banale dezbătute. Asta-mi arată că, oricât de conservator ar fi poporul şi oricât de naţionalist, puştii ăştia o să înţeleagă mai bine cum funcţionează mintea unuia din America sau Thailanda, pentru că toţi au copilărit cu emisiuni dubioase de pe YouTube în care cineva şi-a turnat muştar în nas pentru faimă sau în care a auzit ce-au aberat fetiţele de 14 ani despre sex şi relaţii.

Ca să mă conving că nu există nicio diferenţă, am urmărit cele mai populare vloguri din Moldova, alea în română, că cele-n rusă mă depăşesc. Ți-am făcut o listă cu cele mai tari, mai ales că la multe probabil se uită deja sau o să se uite şi copiii tăi, din România, că asta e frumuseţea globalizării - schimbul cultural care ne uniformează până-n stadiul în care nu mai suntem cocalari unii cu alţii.

Ilie este probabil cea mai mare poveste de succes a vlogging-ului moldovenesc, în mare pentru că are mai mulţi abonaţi ca majoritatea vlogurilor de succes din România. De la Ilie am învăţat că moldovenii vând muştarul la tub, ca pasta de dinţi, şi că le e mai uşor să zică „scorțișoară" în engleză sau rusă, decât în română. Mulțumesc, Ilie.

Dacă te-ai aștepta ca Ilie să vorbească pe larg despre viața sa, o să-ți iei țeapă. Vlogul lui Ilie e pur și simplu despre un băiat ușor charismatic din Chișinău care vorbește engleză cu accent american și se filmează în timp ce mănâncă lucruri dubioase precum cartofi cruzi cu muștar, la cererea publicului de pe YouTube. E cumva forma supremă a divertismentului, în care entertainer-ul e dispus să bea și Cola printr-un ciorap folosit sau să umble travestit pe stradă, dacă știe că așa câștigă atenția publicului.

Amuzant e că i-a mers atât de bine cu chestia asta că acum are sponsori care-şi fac concursuri pe canalul lui de YouTube, în care dă moca iPhone 6, hoverboard-uri şi GoPro-uri. Tu ce-ai făcut cu viața ta?

Catea, pronunțat „Catia", este o vloggeriță care a ajuns celebră mai ales pentru că e sora lui Ilie. Ca orice puștoaică cu vlog, a crescut canalul mai ales pentru că oscilează între sfaturi fashioniste sau cotidiene pentru alte tipe, provocări ca frati-su și sesiuni de Q&A în care o tot întreabă oamenii bolnavi la comentarii, dacă e cuplată cu Ilie. Încearcă un fel de variantă moldovenească a vloggului Tequila de la noi și probabil că i-ar și ieși, dacă ar posta mai des. Per total, cred că e cel mai de succes vlog feminin din Moldova.

La nivel de umor, Iliușa și emisiunea sa, The Duck Show, bat spre glumițele lui Mikey Hash de la noi, numai fără clipuri video și per total mult mai low budget. E doar un tip în fața unui perete albastru care se plânge sau face mișto de diverse probleme și cocălăreli ale conaționalilor săi. Și are și o animație cu o rață care nu pare legată de nimic, pentru că poate.

Iliușa are succes pentru că face miștouri slabe de teme despre care chiar e tabu să vorbești în Moldova, la TV, gen ce penibile sunt manifestațiile religioase de la marșurile anti-gay sau ce cretine-s mamele naturiste care-și otrăvesc copiii cu lapte matern stricat. Pe lângă asta, tipul încearcă să promoveze și pagini de Facebook de bancuri și memeuri dank moldovenești.

Vasco Tătaru este fix genul ăla de puștan globalizat care trăiește o viață mai apropiată de a unui occidental decât vom trăi eu sau tu vreodată. Susține proiectele prietenilor săi pe Patreon, cumpără jocuri originale pe Steam unde are peste o sută de prieteni. Vorbește strict despre viața de liceu, viața pe net și face provocări, la fel ca Ilie. Uneori mai comentează și jocuri video în timp ce le joacă, că și asta e la modă pentru puștani. La fel cum taică-tu s-a uitat în ultimele decenii la vreo sută de ore de fotbal, deși n-a mai jucat din anul întâi din facultate, așa și copiii stau și se uită la clipuri comentate cu jocuri de pe YouTube, în loc să le joace. Tipul a învățat că cel mai important e să bagi comentatorii în seamă, de-asta jumătate dintre clipurile lui sunt ori despre cât de proști sunt haterii lui, ori răspunsuri la întrebări personale inutile de pe net. Iarăși, deși pare narcisist la prima vedere, probabil că are succes pentru că le oferă oamenilor fix ceea ce vor.

Dacă ai avea o mașină timpului și n-ai folosi-o ca să-l asasinezi pe Hitler, ci te-ai duce până-n copilăria lui Silviu Gherman, probabil ai da peste Sandu, un minor teatral care face sketch-uri semi-amuzante pe YouTube. Din păcate, face și daily vlogs, și provocări, dar na, toți vloggerii moldoveni sunt cumva în umbra lui Ilie. Poate cel mai dubios lucru la Sandu e că are un clip de promovare la vlog, chiar pe prima pagină, unde-ți rezumă la ce se rezumă canalul. Clipul implică un cartof cu ochi, legat de o ață și filmat alb-negru. Artsy as fuck.

Jăka este un rapper moldovean cu videoclipuri d-alea stil BUG Mafia în anii '90, numai filmate HD, pentru că totul în Moldova e filmat HD, de la cel mai prost clip pe YouTube la chestii gen Festivalul Bostanilor. Și el face vlogging de succes, numai c-o face precum Coiotul de la Trooper, adică vorbește moralizator despre cum e țara furată, despre prostie și impostură, genul ăla de chestii pe care oricum le zic toți zilnic la TV, chiar și politicienii corupți. Diferența e că Jăka o face de la volanul mașinii și probabil pune viața oamenilor în pericol în timp ce-o face, ceea ce e destul de nasol, dar cumva mai amuzant. Te gândești mereu că fiecare clip postat poate fi ultimul, că poți rămâne fără lamentările lui că s-a scumpit lumina sau că Black Friday e o țeapă. Practic, îți dai seama că tipu-și riscă viața ca să-ți spună: Wake up, sheeple!

Victor Moozz mi-este ceva mai simpatic ca restul vloggerilor din lista asta din simplul motiv că-i singurul care stă într-un loc la fel de nașpa ca apartamentul meu, dacă e să mă iau după primele lui clipuri. Pe de altă parte, își spune fanilor „moozzeri", deci și resursele mele de simpatie sunt limitate. La fel ca Ilie, și Victor se travestește uneori în clipuri ca să fie amuzant, ceea ce cred că-i face ceva probleme într-o țară și mai homofobă decât a noastră precum Moldova.

Tipul și-a lansat și-un canal de gaming în care recreează vloggerii români în jocul Sims 4. E ușor dubios să-l vezi cum discută, în fața camerei, cu soră-sa despre dimensiunea fundului vloggeriței Anne Marie Chelariu, dar na, poate fi amuzantă ideea dacă și ei i se pare ok.

E cumva ușor să vezi că se repetă miștourile în travesti între vloggerii moldoveni, ceea ce-i destul de trist, mai ales când te gândești că și Arșinel s-a lansat așa. Totuși, mai e ceva de muls la vaca asta de umor interbelic, după cum o arată și Emilian Crețu, care are un canal întreg doar cu el travestit ca băbuțe, țărănci și pițipoance. E totuși mai interesant ca ceilalți că-și face dramoletele prin diverse locuri reale din Chișinău, gen garderobe de la festivaluri de miss sau fabrici de confecții, unde oamenii se uită puțin speriați la dubiosul deghizat care se filmează singur cum se scălămbăie. Pe de altă parte, tipul lucrează ca stilist la un jurnal TV, deci probabil că are mai multă trecere decât puștanii de mai sus.