În general, oamenii bogați pot să fie îngrozitori. E greu pentru cineva care adună prime obscene, pentru devalizarea unor instituții cum ar fi sistemul de stat de sănătate, pentru înlocuirea orfelinatelor cu zgârie-nori sau pentru vânzarea de arme către lumea a treia. Dar bogații sunt poate cu-atât mai nesuferiți când sunt în vacanță – să știi că-i greu să te relaxezi după stresul cu care te confrunți după ce ți-ai vândut sufletul Satanei.

Ne-am întrebat niște prieteni care lucrează în segmentul de lux al industriei de turism din Grecia, Franța și Spania despre cele mai nasoale chestii pe care le-au văzut la oamenii cu $$$. .

„Odată, a venit la noi la hotel un bancher american pe la vreo 40 de ani, cu tot cu valetul lui, care era afro-american. Bancherul nu ridica un deget, decât ca să joace golf. La început, am presupus cu naivitate că valetului îi merge destul de bine, având în vedere cât de incredibil de bogat era șeful lui. Dar apoi, la un moment dat, bancherul a spus cel mai scârbos lucru pe care l-am auzit în viața mea: tocmai își pierduse mingea în pădure, după o lovitură proastă, când s-a-ntors către mine și-a zis cu voce tare: «O să-i zic labradorului să mi-o aducă.» Apoi valetul a fugit în pădure s-o găsească.

Altă dată, un neamț a rezervat un apartament pentru el și-ncă trei camere pentru bodyguarzii lui. Când a ajuns, a întrebat dacă pot să-i arăt hotelul într-o mașinuță de golf. El a stat pe locul din dreapta, cu o sticlă de vin în echilibru între picioare și, deși mai încăpeau încă doi oameni în mașină, pe gealații lui i-a pus să alerge după noi. Au alergat 45 de minute. Din când în când, mă mai punea să accelerez, doar ca să-i vadă cum iau viteză – iar el s-a-ndoit de râs tot drumul."

Christophe, recepționer și manager de club de golf – Deauville

„A venit odată la Madrid o familie de ruși, să sărbătorească ziua de naștere a fiicei lor celei mai mici. De când au ajuns – nici n-au așteptat să se cazeze – mi-au cerut să închiriez un avion mic sau un elicopter care să-i ia de pe acoperișul hotelului în aceeași seară, să survoleze un pic orașul. În timpul zborului, voiau să dea drumul la baloane în aer – baloane pe care scriseseră dorințe frumoase pentru fetița lor iubită. Totul trebuia să aibă loc pe fundalul melodiei ei pop preferate, care să fie pe repeat. Evident, n-aveau de gând să accepte un refuz și erau pregătiți să plătească oricât să-și transforme planurile în realitate."

Gloria, asistent personal – Madrid

„Patru ruși au închiriat două dintre yachturile noastre, pentru un tur în jurul insulelor grecești, una dintre bărci era pentru ei, cealaltă pentru un grup de domnișoare, și ele tot închiriate. Toată chestia s-a transformat rapid în ceva ce arăta a decor de filme porno. Din clipa în care am plecat din port, oaspeții au început să se plimbe pe barcă complet goi în fața întregului echipaj, până când au început, în cele din urmă, să și facă sex în fața noastră. M-am simțit extrem de incomod pe tot parcursul excursiei, dar, tehnic vorbind, ambarcațiunea e spațiul privat al clientului și, cât timp nu-ți cer să participi și tu la act, n-ai de ales decât să păstrezi discreția.

În fiecare dimineață, toată barca se transforma-ntr-o mare orgie, care ținea până târziu în noapte, când fetele erau trimise înapoi la ele pe yacht, într-o bărcuță gonflabilă. Poate că sună sexy, dar nu-i genul de situație în care să-ți dorești să te afli când muncești. Dar tot scopul e să plece clientul fericit. Și, ce-i drept, au plecat tare fericiți."

Michael, căpitan de vas – în principal în insulele Cyclade

„Hotelul la care lucrez oferă un serviciu de „Acasă-acasă", pentru oaspeții care au de gând să stea mai mult la noi. De obicei, asta implică schimbarea unor covoare, canapele, perdele, chestii de genul ăsta, ca să se simtă mai ca acasă în timpul șederii lor de luni de zile. Dar regulile jocului se schimbă complet, când oaspeții sunt fie arabi, fie fețe regale. Cel mai recent episod a fost când a trebuit să înlocuim cada din unul dintre apartamentele hotelului cu una placată cu aur și încrustată cu diamante."

María, manager servicii clienți, Madrid

Verile lucrez ca prim-matelot pe yachturi de lux – unii le zic „mici yachturi". Jucărioarele astea pentru bărbați bogați valorează, în mod normal, niște milioane de dolari. Treaba mea e să mențin un echilibru bun între așteptările clienților și operațiunile de la bordul navei – și să-i supraveghez pe membrii echipajului, când scapă de sub control.

Odată, un englez a închiriat o barcă lungă de 35 de metri și și-a invitat prietenii să petreacă o săptămână cu el. Toți erau investitori de risc cu experiență – toți lucrau în domeniul financiar – și toți se dădeau în vânt să facă paradă cu iubitele lor tinere și sânii lor falși. Erau haioși și le plăcea la nebunie să petreacă – ceea ce, pentru ei, însemna că-i perfect normal să ai containere pline de cocaină la bord. Înainte să plecăm din port, au avut grijă să-și ascundă drogurile peste tot pe navă. La început, a fost distractiv să petrec cu ei, deși era greu să ții pasul. Mai ales cu șeful meu, care trăgea liniuțe pe nas 24 din 24 – la prânz, înainte de o tură cu jet ski-urile, la pescuit și în miez de noapte. Situația a durat vreo câteva săptămâni. Într-o zi am găsit droguri mai tari pe barcă și-aia a fost picătura care mi-a umplut paharul. A doua zi mi-am făcut bagajul și mi-am căutat un mediu de muncă mai sănătos.

Sophie, prim-matelot pe ambarcațiuni turistice – în principal în Caraibe și în Ciclade

De cele mai multe ori, lumea cere femei și droguri. Dacă nu vrei să te-amesteci tu însuți în de-astea, trebuie să-i îndrumi la cine trebuie. E foarte ușor să faci rost de droguri, da's al dracu' de scumpe. Femeile sunt mai greu de găsit. Cu toate astea, cea mai dubioasă experiență pe care-am avut-o cu un client bogat nu e nici cu cocaină, nici cu prostituate. Are-n rolul principal un CEO sârb, care mai era și creștin devotat, pe deasupra.

În prima zi a sejurului, mi-a cerut să-i rearanjez mobila, să-i trag mai multe cd-uri cu muzică bizantină și să-i desfac câteva sticle de șampanie, fiecare în valoare de 1 500 de euro. Mi-a mai cerut și să-l însoțesc pe oriunde merge – la plajă, la cină și pe la mai multe petreceri. Nu m-a lăsat să plec de lângă el și, ca să fiu sincer, mi-a super plăcut. Apoi, într-o noapte, după ce tocmai ne întorsesem de la o petrecere destul de dementă, a hotărât că trebuie să ajungă de urgență la Tinos – o insulă care se află cam la o oră de Mykonos, unde ne aflam – ca să aprindă o lumânare la biserică. Tinos e, practic, Ibiza pentru mămăițele grecoaice creștine. A închiriat o barcă lungă de 40 de metri și fără să-mi dau seama ce și cum, m-am trezit că-i șapte dimineața și sunt la Tinos, înconjurat de bătrânele care se-ndreptau spre biserca Sfintei Fecioare din Tinos în genunchi.

Manos, băiat de serviciu la hotel – Mykonos

Cel mai nasol job pe care l-am avut vreodată a fost pentru o agenție de închiriere de yachturi charter, la 20 de ani. Era începutul verii și m-am gândit c-o să fie genial să fiu plătită să țopăi de la o insulă grecească la alta. O prietenă de-a mea, care deja lucrase acolo, m-a ajutat să iau un job de chelneriță la agenție. Mi s-a zis că se așteaptă de la mine să fiu la dispoziția clienților 24 din 24 și să nu mă plâng niciodată de programul prelungit. Mi s-a mai zis și c-o să câștig 750 de euro pe săptămână, ceea ce deja eliminase orice posibilitate de a mă plânge din mintea mea.

Am fost trimisă pe un yacht de croazieră de lux, care fusese închiriat de două cupluri de ruși pe la șaptezeci de ani. Yachtul costa 75 de mii de euro pe săptămână și evident că, odată cu el, închiriaseră și echipajul, care includea încă un ospătar, bucătarul, căpitanul, o îngrijitoare și pe mine. Urma să călătorim în jurul insulelor Ionice – și anume la Paxi, Lefkada și Kefallonia.

Din prima zi s-au comportat îngrozitor. Prima masă pe care le-am servit-o a constat în paste cu creveți și, imediat ce le-am adus farfuriile, una dintre cele două femei m-a pus să-i decojesc creveții, cu replica: „Hai, vino-ncoa, ocupă-te tu de asta pentru mine." Cât timp am făcut asta, n-am putut decât să-mi închipui cum îi înfig creveții în ochi, dar n-am zis nimic. Imediat ce-au terminat de mâncat, cealaltă femeie m-a pus să-i fac masaj la picioare. Le-am spus că eram acolo ca să le servesc mâncare și băutură și au sunat la agenție, așa că mi-am dat demisia. În următoarele câteva zile – cât timp așteptam să tragă yachtul în port la Lefkada, unde urma să mă înlocuiască altă fată – de fiecare dată când se-mbătau praștie, una dintre femei îmi spunea „curva aia mică".

Mai și suna la clopoțelul de serviciu în mijlocul nopții, să mă pună să-i aduc apă, l-a pus pe bucătar să-i facă altceva de mâncare imediat ce terminase de gătit pe ziua respectivă și vărsa vin pe jos expres, ca s-o pună pe îngrijitoare să dea cu mopul. Cireașa de pe tort a fost că, de fiecare dată când mă apropiam de masa lor să le reumplu paharele, unul dintre soți mă pipăia pe coapsă. Își tot muta mâna din ce în ce mai sus, până i-am zis c-o să-i spun nevestă-sii. Asta se-ntâmplă când bătrânii au prea mulți bani. Știu că nu mai au mult timp de trăit, așa că se transformă-n niște labagii. Am coborât la Lefkada, am luat feribotul înapoi spre casă și nu m-au plătit niciodată.

Dimitra, chelneriță pe yacht – în principal în Marea Ionică

Am lucrat ca sommelier la restaurantul unui hotel de cinci stele. Una dintre cele mai des întâlnite cereri de la cIienții bogați era să le servesc vinul lor preferat, chiar dacă nu era pe lista noastră de vinuri. Ceea ce n-ar fi fost o foarte mare problemă, dacă vinul pe care mi-l cereau n-ar fi fost, de multe ori, în altă parte a lumii. Trebuia tot timpul să vorbesc cu oameni de la Paris, Londra, New York sau Buenos Aires să le găsesc băutura preferată – vin care costă între două mii și șapte mii de euro sticla – și-apoi să închiriez un avion, ca să-l livreze la Barcelona, la timp pentru cina clientului.

Gustavo, sommelier – Barcelona

„Uneori, bărbații însurați flirtează cu mine. Se oferă să-mi ia de băut la bar și-mi dau și numerele de telefon, dar cam asta-i limita la cât de departe merg. Cred că am sute de numere de telefon în agendă, de la oameni de afaceri și politicieni relativ cunoscuți. Uneori mă mai invită și la ei în cameră. Îmi aduc aminte că lucram odată la recepție și a intrat în hol un tată pe la vreo cincizeci de ani, cu tot cu cele două fiice adolescente după el. A cerut două camere la etaje separate – una pentru el și una pentru fete. I-am îndeplinit cererea și mi-a lăsat un bacșiș de o sută de euro. În seara următoare am înțeles și de ce. Familia a luat cina la restaurantul hotelului și, odată ce-au terminat de mâncat, tatăl le-a cerut fiicelor să se ducă la culcare. Dup-aia a venit la recepție și a zis, cu un zâmbet fermecător: „Dacă te plictisești, știi unde să mă găsești". Cred c-a așteptat mult și bine.

Mai sunt și foarte mulți hoți printre cei foarte bogați. Odată, doamna de la curățenie a intrat într-o cameră, să facă curat după ce se plecase o clientă și a constatat că dispăruseră pernele și-un tablou. A trebuit să încasez contravaloarea de pe cardul de credit al clientei și am sunat-o s-o anunț. În loc să nege, femeia a zis pur și simplu: „Da, luați-mi banii de pe card. Nu fur. Doar că-mi doream atât de mult tabloul ăsta." Părea să creadă că hotelul era mall-ul ei personal.

Émilie, recepționistă – Paris

Traducere: Ioana Pelehatăi

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre vacanțe:
Cum să-ţi faci vacanţa fără bani
Cum se schimbă vacanța la mare după ce faci 30 de ani, în România
Cum se schimbă vacanța de vară, când ai 25 de ani, în România