Recent, Monica Iacob Ridzi, una din cele mai celebre deținute din România, a anunțat pe blogul personal că a luat locul doi la concursul național de creație literară Poezie de pușcărie , cu un poem care pare rupt din Contele de Monte Cristo , numit Poezie despre viaţă . E drept, habar n-am câți deținuți au fost înscriși în concurs, dar medalia de argint rămâne și nu i-o va putea lua nimeni, niciodată. Peste ani, opera lui Ridzi ar putea ajunge și în manualele de limba română. Important acum este ca ea să continue să creeze.

Presimt că şi alți deținuți celebri ai neamului, inspirați de reușitele lui Ridzi, îşi vor descoperi un suflet sensibil de artist, mai ales că genul ăsta de concursuri de prestigiu ajută la diminuarea pedepsei. În caz că nu mai ai răbdare să le auzi, le-am luat-o înainte şi am compus nişte poeme nemuritoare demne de un concurs de poezie de la serbarea din clasa a patra sau de un politician român. Evident, articolul ăsta e un pamflet, că toţi ăştia de mai jos o să scrie tratate ştiinţifice, nu poezie.

*Radu Mazăre ar fi scris poezia Cândva, dar a ratat fiul lui orele de vizitare şi nu i-a mai adus cărţi pentru inspiraţie.

Cândva eram mare împărat
Și faraon, chiar și soldat
Și rege, și toreador
Și samurai, și domnitor

Cândva aveam orașul meu
Car alegoric, eram zmeu
Aveam puștoaice din high-class
Și multe linii pe la nas

Și marea o adoram nespus
Iubeam s-o privesc la apus
Avea și flux, dar și reflux
N-o să vă mint, chiar era lux

Da' am fost săltat de DNA
Cică am luat bani, fără lege
Ce dor mi-e acum de Brazilia
Că nu mă pot bronza în zeghe

*Dan Diaconescu probabil a compus această poezie, dar şi-a dat seama că face mai multă audienţă dacă bagă un cuţit în ea, o topeşte parţial în acid şi o îngroapă undeva într-o pădure, ca să facă un serial de 50 de emisiuni cu diverşi astrologi care se autoasfixiază erotic ca să descopere cadavrul poemului.

Dragii mei, o să vă spun ceva grozav
Senzațional, cumplit și foarte grav
Fantastic, înspăimântător și nemaipomenit
Excepțional, deosebit, cumplit

Colosal, formidabil, extraordinar
Uluitor, stupefiant și fără egal
Fenomenal, impresionant, chiar delirant
Demențial, incredibil și epatant

Teribil, neobișnuit, de neînchipuit
Fabulos, năprasnic și nemaiauzit
E aproape imposibil de crezut, nu mai am adjectiv
Dar mai presus de toate, e-n direct și exclusiv

Acum, că v-am făcut curioși, chiar pot
Să vă dezvălui ceva ce schimbă tot
Pot să vă garantez pe barba mea
Că, de fapt, eu sunt Elodia.

*Dan Voiculescu ar fi scris poezia asta pe un bilețel mototolit semnat „Felix", dar n-o să aflăm niciodată pentru că şi-a ars dosarul la Revoluţie.

Și șed pe-o margine de pat
Le dau încet și sacadat
Mi-e atât de dor să fiu mogul
Mi-e dor să fiu pupat-n cur

Oh, Mihai, vino la vorbitor!
Căci vreau să regăsesc al tău chip blând
Să te apleci nu știi cât mi-e de dor
Ale tale buze groase numai eu știu să le ascund!

Mircică, haide acum să mă-ntâlnești
Și de abuzurile băsiste să-mi mai povestești
În timp ce mă săruți suav pe obrăjiori
Şi facem schimb de ceasuri ca doi combinatori

Și șed pe-o margine de pat
Le dau încet și sacadat
Iar sufletul îmi este trist
Căci gardianul e băsist

*Giovanni Becali nu avea cum să-şi scrie singur poezia, dar putea să i-o dicteze unui deținut care îi curăță pantofii şi de atunci se răspândeşte prin viu grai la Poarta Albă.

Să ai gardianul la degetul mic
Mochetă pe jos, tv cu plasmă și fistic
Să stai cu burta-n sus și să te doară-n cot
Asta înseamnă să fii mafiot

Să ai aparat de fitness, frigider
Telefon mobil, iarna calorifer
Să aduci fetițe bune, care fac și bot
Asta înseamnă să fii mafiot

Să ai parfumuri scumpe, ca baștanu'
Nu să primeşti masaj cu pulanu'
Să o arzi pe caviar și de ziua ta să ai tort
Asta înseamnă să fii mafiot

Să ai tot timpu'-n buzunare banu' gros, se știe
Să cumperi primul loc și la un concurs de poezie
Devii naşul oricărui deţinut netot,
Asta înseamnă să fii mafiot

*Am aflat pe surse că Meme Stoica ar fi scris aceste versuri în baie, în timpul unei crize de plâns

Au spus că am furat, că sunt corupt și statu'-am înșelat
Că o droaie de bani din transferuri aș fi spălat
Regret cu toată ființa mea că m-au învins
Regret că sunt aici și că m-au prins

Nu le-aș dori dușmanilor mei, nici ziariștilor pe care i-am înjurat
Nici lui Borcea, Iancu sau alți băieți pe care i-am amenințat
Și nici suporterului căruia i-am dat bătută
Să fie-n locul meu și deținuții să îi f***

De când zac aici, o groază de lucruri noi am învățat
De exemplu, nu-i bine să ai gura mare și nici fundul bombat
Decât să zac aici, între aceste blestemate ziduri de beton
Mai bine m-aș muta într-o cutie de carton.

*Darius Vâlcov ar fi pictat această poezie, la propriu, cu degetul, pe o pânză

Viața e ca un seif
Când ai bani, te crezi șerif
Dar o să apară un om rău
Să bage codu'-n locul tău

Și ce-ai agonisit cu trudă
Aur, tablouri și valută
Se risipește într-o clipită
Și te trezești la răcorică

Și aici viața-i ca un seif
Da'-n el ești tu și n-ai nimic
Doar o pereche de papuci
Perie de dinți și două buci

*Dacă s-ar fi dus la concurs, Miron Mitrea l-ar fi întrebat pe președintele juriului cât trebuie să dea, din obişnuinţă.

Fost-am baron în libertate
Și șpăgi am luat, să-nnebunesc
De-ar ști ăștia c-am conturi grase
M-ar ține aici până o mierlesc

A fost lejer, mi-au dat doi ani
Trec repejor și apoi mă car
Și am relații, am și bani
Și-o să mă mut în Zanzibar

Și dacă nu în Zanzibar
Că ăia-s negri și barbari
Atunci poate în Nesebar
La all inclusive, la bulgari

Și dacă n-o să mai am bani
Că viața-i greu și asta e
O să mă scoată ăștia ai mei
Tovarășii din PSD

Urmărește VICE pe Facebook.

Citeşte mai multe depre operele politicienilor la pârnâie:
Am făcut rost de ultima scrisoare a lui Gigi Becali şi e fix cum îţi imaginezi Debutul literar al lui Gigi Becali Deţinuţii comentează cărţi mai bine decât le scriu politicienii