Fotografii cu noua generație de hipioți extaziați și goi din America

Te-ai întrebat vreodată ce s-a întâmplat cu hipioții? Fotograful Steve Schapiro ne-a răspuns la această întrebare în noul lui album foto.

În noul album al fotografului Steve Schapiro, Bliss, hipioți dezbrăcați, cu părul lung, dansează și meditează. Într-o fotografie captivantă, un tânăr gol cu părul roșu și corpul plin de noroi zâmbește în extaz spre cer în timp ce dansează. În alta, un grup de hipioți stau într-un cerc de rugăciune, cu brațele încrucișate ca să formeze simbolul inimii cu cei care stau lângă ei. Te aștepți să găsești astfel de adunări și petreceri în fotografii din anii 1960, dar ce e interesant e că aceste imagini au fost create în 2014. „Multă lume crede că hipioții au fost un fenomen al anilor '60 și '70", scrie fiul lui Schapiro, Theophilus Donoghue, în introducerea albumului. „Mișcarea nu s-a încheiat niciodată – hipioții au evacuat doar orașele ca să trăiască în sate eco și să se întâlnească la festivaluri anuale. "

Ca să creeze albumul Bliss, Schapiro și fiul lui au mers la multe festivaluri din toată țara – printre care Mystic Garden, Rainbow Gathering și Electric Forest – unde Schapiro a surprins portrete intime ale neo-hipioților care dansau, făceau artă vizionară, vindecare prin muzică, meditație și yoga. Dar asta n-a fost prima dată când artistul a fotografiat această subcultură: În prima lui misiune pentru revista Life în 1967, Schapiro a documentat hipioții din districtul Haight-Ashbury din San Francisco (deși, a explicat el, unele lucruri s-au schimbat de atunci). Apoi Schapiro a continuat să fotografieze momente istorice precum marșurile de la Selma la Montgomery cu Martin Luther King Jr.; celebrități precum Steve McQueen, Sophia Loren, Andy Warhol, Michael Jackson și David Bowie; și postere pentru filme precum Taxi Driver sau The Godfather: Partea a treia. Dar fotograful în vârstă de 82 de ani se află încă în căutarea cadrului perfect. „Încă n-am făcut cea mai bună fotografie, a zis Schapiro în următorul interviu. Nu știu care va fi. "

Cum ai luat contact cu noua mișcare hipioată și de ce ai hotărât să o fotografiezi?
În 2001, pe 4 iulie, am fost cu fiul meu Theophilus la un Rainbow Gathering din Michigan, unde era o atmosferă foarte mișto. Organizatorii acestui eveniment au o vorbă: N-ai nevoie decât de un castron, o lingură și un buric. " Dacă știi să bați la tobe, e și mai bine. Apoi, în 2008, de Ziua Taților, Theophilus mi-a făcut iar o surpriză cu un bilet la festivalul Burning Man, care a fost, pentru mine, o experiență artistică incredibilă. Aveam aparatul foto la mine și cred că atunci s-a înfiripat idila dintre mine și mișcarea neo-hippie.

Cum ai trăit și în perioada hippie originală, ai fost surprins sau îngrijorat când fiul tău a hotărât să devină neo-hipiot?
Theophilus a avut mereu valori spirituale puternice și iubește dansul. Continuă să-i inspire pe cei din jurul lui și mă învață și pe mine să fiu o persoană mai spirituală. Neo-hipioții au o altă perspectivă asupra vieții.

Poți să-mi spui mai multe despre asta? Cum diferă hipioții contemporani de predecesorii lor din 1960?
În 1967, am făcut fotografii la festivalul Haight-Ashbury pentru un eseu despre hipioți și indieni pentru revista Life. San Francisco era un oraș foarte psihedelic pe atunci. Toată lumea se gândea doar la dragoste și droguri. Trupele de atunci (Grateful Dead, Jefferson Airplane, The Doors, Janis Joplin) au fost iconice și moștenirea lor e vie și azi. Dar spre deosebire de hipioții din trecut, generația actuală e mai înclinată spre meditație, rugăciune și dans extatic ca mod de alterare a stării, în loc de droguri psihedelice. Au grijă și de corpul lor și urmează diete vegane sau raw vegane.

Ce se întâmplă la aceste festivaluri? Cum ai descrie o zi din viața unui hipiot la Mystic Garden sau Electric Forest?
În timpul verii sunt festivaluri peste tot, prin toată Europa și în Statele Unite. Festivalurile astea sunt ca niște reuniuni de familie unde hipioții revin an de an ca să-și întâlnească vechi prieteni și să locuiască timp de o săptămână în corturi. La festivalurile de familie cum e Mystic Garden nu există alcool. Familiile vin cu copiii și-i învață să trăiască în pădure și să stea la cort. Muzica începe de dimineață și ține aproape toată noaptea. De obicei există niște muzicieni preferați de toată lumea, care vin în fiecare an, cum sunt Nahko și Medicine for the People. Se vinde mâncare vegetariană și vegană, se gătește la foc. Există multe activități: yoga, meditație, jocuri. Pe când la festivalul Haight, cele mai importante sunt trupele care cântă, iar conexiunea dintre oameni se face prin dans.

Ai participat la activitățile de la festival?
Mi-am făcut mulți prieteni, am vorbit cu multă lume, am dansat și am făcut fotografii. Tuturor le place să fie fotografiați. Dacă frunzărești albumul Bliss,vei vedea cel puțin o fotografie care redă perfect atmosfera festivalului și te va face să râzi.

Ce vrei să simtă sau să înțeleagă oamenii când se uită la fotografiile tale?
Sper că își vor aprecia viața mai mult.

Urmărește VICE pe Facebook

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește mai multe despre hipioți pe VICE:
Cum să-i enervezi pe hipioţi la festivaluri
Am fost în Christiania
Am supraviețuit două luni într-un tipi putrezit din Țara Galilor