Fiecare om se naște cu un talent și e datoria lui să-l pună în aplicare în societate. Al meu e să mă prefac că muncesc. L-am descoperit acum mai bine de un deceniu, înainte de examenul de bacalaureat. Trei luni m-am uitat zi de zi, ore în șir, fix, undeva la zece centimetri deasupra manualelor din care ar fi trebuit să învăț. Și nimeni nu s-a prins niciodată. Toți oamenii din jur erau convinși că-s studios. Reușisem chiar și performanța de a lansa un zvon în bloc că aș fi tocilar. Uneori chiar mă uitam la cuvinte și mișcam ochii, ca și cum aș citi, dar literele alea niciodată nu au trecut mai departe de retină.

Ai putea crede că simulatul muncii e o activitate tipic umană, ca strănutatul și înjuratul în trafic. Ceva ce vine natural și poate fi executat de oricare membru al speciei. Că nu ține de talent. Hei, îl ai și tu pe colegul Popescu care se preface că muncește. Ce e așa de greu? Deja ai picat în capcană, dragă cititor. Dacă tu l-ai văzut pe Popescu că nu muncește, nu înseamnă că se preface. Ci doar o freacă. Să o frece, chiar poate orice plebeu. Dar simulatul muncii e ceva mult mai semeț și fin. Dacă Popescu se prefăcea că muncește, tu nu știai asta. Ba chiar putea să juri că e cel mai muncitor din toată corporația. Asta înseamnă să fii barosan în prefăcut că muncești, nu să stai degeaba ca un amator. Și urmând aceste sfaturi simple, vei putea și tu să muncești mai puțin la tine în corporație fără să se prindă nimeni. Dar întâi să lămurim partea etică a problemei.

Atât principiul Pareto cât și observația de bun simț ne spune că în orice mediu în care oamenii lucrează la comun, 20% dintre ei fac 80% din muncă și invers. Lumea e vag mai echitabilă de atât și la împărțitul rodului muncii, treaba se face puțin mai egal. Deci, automat, cu cât muncești mai mult, cu atât partea ta din foloase, raportată la cantitatea de muncă, e mai puțină. E statistică elementară. Tragi o mediană și tot ce-i în partea de jos a statisticii se cheamă „fraieri". Nu vrei să fii un fraier, nu? Fii un câștigător!

Știai că Autostrada Soarelui a fost începută de Apolodor din Damasc? Serios, vezi ruinele pe margine, când te duci spre mare. De ce, oare, au fost nevoie de 2000 de ani ca să fie gata? Pentru că, din cele mai vechi timpuri, românul se preface că muncește. De la Ștefan cel Mare, care lua bani de la turci, se prefăcea că-i atacă pe polonezi, după care schimba șmecheria, până la cel mai de jos Dorel care își ia un bidon de bere, îl bea și adoarme cu el drept pernă la primele ore ale zilei. Grecii au tzatziki, englezii au dinții strâmbi și noi avem capacitatea de a ne preface că muncim, de când am văzut primul cotropitor care a avut impresia că e rost de o afacere aici, până azi. Fii mândru că ești român și prefă-te că muncești!

Dacă citești textul ăsta de la muncă, probabil lucrezi într-o corporație sau firmă mică/medie de servicii și chestii de pe lângă corporații. Știm cu toții că toate corporațiile sunt entități malefice fără suflet care vor să aducă lumea la un numitor comun. E un mediu ostil, care-ți mănâncă timpul și tinerețea doar pentru niște bani. Sigur, ai nevoie de ăia, nu-ți da demisia, nu fi tâmpit. Dar cum ar fi, în timp ce îți iei salariul liniștit, să ai grijă să tragi în jos, ușor, gigantul sinistru care te plătește? Ia mai dă-l în mă-sa, că nu e ca și cum ești rudă cu CEO-ul.

Da. Hai să nu ne mai mințim singuri.

Acum că am stabilit motivația, să intrăm în carne: cum poți, mai exact, să muncești mai puțin fără să-și dea șeful și colegii seama? Nu există o schemă mare, ci mai degrabă o serie de mici măgării care-ți bărbieresc din ziua de muncă puțin și care, combinate, alcătuiesc un sistem complex de stat degeaba.

Tot timpul mi s-a părut că tutunul e cel mai prost dintre droguri până când am ajuns să lucrez cu oameni și mi-am dat seama de proprietățile lui benefice. Toți colegii de muncă se încruntă dacă miroși markere, horcăi lipici sau dai foc la un bong. În schimb, e social acceptat ca fiecare cetățean muncitor să piardă 10 minute la fiecare cam 90 ducându-se să fumeze. Cu acest banal viciu nociv poți scurta ziua de muncă cu 10% fără să se prindă nimeni.

Atenție! Există în fiecare loc de muncă băiatul ăla care invită pe toată lumea afară, la o țigară. Nu fi băiatul ăla! Băiatul ăla o freacă și e evident pentru toată lumea. Fii în schimb ăla care acceptă orice invitație la o țigară, dar nu inițiază evenimentul. Ba chiar, atunci când ești invitat, pune-i să aștepte un minut, că ai de trimis un mail/ceva legat de ce faci tu. Nu o să se supere, că oricum stau degeaba, și tu o să pari mult mai muncitor decât ești.

Există oameni care se cacă la ei acasă, dimineața, înainte de muncă. Sunt ăia 20% care fac 80% din muncă. Oamenii care se respectă se cacă la serviciu, pe timpul și hârtia igienică a corporației, după cafeluța de dimineața. De la 5 la 10 minute, nu se supără nimeni. Pe lângă asta, într-o zi obișnuită de muncă poți urina chiar și de 6 ori. Cu drumul până la baie și înapoi, sigur tai o jumătate de oră din programul de muncă doar cu procesele de excreție. Desigur, ai putea spune că e mult să urinezi de 5-6 ori în 8 ore. Asta pentru că uiți următorul pas important.

Dozatorul ăla de apă e acolo pentru un motiv. Să îți creeze drumuri până la el. Care, la rândul lor, îți creează drumuri până la baie. Pe deasupra, toate naturistele ofilite îți recomandă să bei foarte multă apă. Ai deja trei motive pentru care ar trebui să bei minim un pahar de apă la 15 minute. Mai vrei unul? Bine. La dozatorul de apă se poate socializa cel mai bine. Iar socializatul e pasul aproape cel mai important.

Și asta nu pentru că ar fi ăia genul de oameni cu care te-ai împrieteni în mod normal, ci pentru că fiecare salut pe hol în drum spre baie ți-l lungește cu câteva secunde. Fiecare conversație stupidă lângă dozatorul de apă despre vreme, seriale și subiectul zilei de pe site-urile de pierdut timpul îți lungește timpul necesar acelei activități și, automat, îți scurtează ziua de muncă. Așa că salută pe toată lumea. Nu contează dacă-i cunoști sau nu, sau dacă realmente lucrezi cu ei. Zâmbește ca la poze la serbare și aruncă cu cuvinte în ei, chiar dacă nu ai nimic de zis.

Mai ales deoarece, cu cât ești mai prietenos cu atât oamenii din jur vor crede că muncești mai mult. Da, oamenii sunt atât de proști încât confundă plăcutul cu utilul și dacă ești plăcut, automat vor presupune că ești și util. Participă în orice discuție mare și grup, dar iarăși, atenție! Nu le iniția tu, pentru că atunci va fi clar că o freci.

Cu cât trece mai mult din zi, cu atât ar trebui să-ți ciufulești mai tare părul, să-ți strâmbi cămașa și să dezvolți o față asuprită și transpirată. Să vadă lumea că nu ți-a fost ușor. Dar, în același timp, păstrează zâmbetul pe buze. Trebuie să pari obosit, nu deprimat. Nimănui nu-i plac deprimații.

E important să te plângi de cât de greu îți este, dar cumpătat. Să pară că tragi greul fără să tragi dispoziția în jos. Ca regulă, în orice conversație, plânge-te cu 10% mai puțin decât ăla care se plânge cel mai tare. E o competiție la care vrei să fii pe podium, fără să iei primul loc. Așa împrăștii bănuielile că ai freca-o și intri în lumea oamenilor care se prefac că muncesc sănătos.

De obicei orice șef o freacă cu spor în cea mai mare parte a zilei. Nici nu se preface măcar că muncește. Nu are nevoie, că de-aia e șef. Ăla e momentul când trebuie să pari cât mai concentrat și istovit. Să te vadă că muncești. Dup-aia poți să dai alt-tab mai des decât clipești. Mai ales că orice șef are o perioadă a zilei când e prins cu chestii importante, venite de mai sus, și n-are timp să se uite la ce faci tu.

Ceea ce ne duce la a doua parte. În general, un șef bun știe exact ce faci tu și cât ți-ar lua să faci chestiile alea. Dar suntem în România, deci, cel mai probabil știe doar jumătate. E important ca tu să știi ce nu știe, ca atunci când faci treburile alea, să-ți ia de două ori mai mult decât în mod normal. Zbate-te să îți găsești o atribuție, o chestie de făcut pe acolo la care ăsta nu se pricepe și nu o poate cronometra. Convinge-l că e grea și durează mult. Fă din treaba aia activitatea ta esențială.

Ține minte: nu ești singur! Uită-te atent în jurul tău. Încearcă să îi depistezi pe ceilalți ca tine, care caută oportunități să se prefacă că fac ceva. Spre exemplu, băiatul de la IT. Dacă tu o să te prefaci că e ceva stricat la calculatorul tău și că nu poți munci, el va fi foarte bucuros să se prefacă că-l repară în timp ce joacă Solitaire. Și tu poți să mergi îmbufnat pe acolo și să te dai lovit, că voiai să muncești, dar nu poți. Dacă reușești să rămâi blocat în lift deja trecem la alt nivel de rafinament.

Ziceam mai sus de nevoi fiziologice. Mâncatul e iarăși o activitate bună de pierdut timpul, însă trebuie să o faci finuț. Că dacă mănânci încontinuu, o să pari un nesătul antipatic. Dacă mănânci chestii care miros, iar o să atragi atenția. Așa că cel mai bine pentru scopul tău e să prepari salate. Durează, nu deranjează pe nimeni, ba chiar atrage priviri aprobatoare de „bravo la ăsta! mănâncă sănătos!". Bucură-te de salata ta care-ți mai taie jumătate de oră din program. Dacă lucrezi în genul de loc cu pauză de masă, ia-o devreme. Ca să poți să faci o salată mică în a doua parte a zilei. Toată lumea înțelege că nu poți lucra dacă ți-e foame de-o salată.

Dacă urmezi acești pași simpli, vei putea activ să faci altceva decât să muncești cam 3 ore din zi. Vreo 3 sigur le pierzi când nu e nimeni pe fază, iar restul se consumă din socializare. Dacă mai rămâne ceva, nu fi tâmpit să te apuci să muncești! Întârzie și tu puțin, găsește ceva. Dacă ar fi așa de ușor ar face-o toată lumea, nu doar 80% dintre oameni.

Urmărește VICE pe Facebook.

Mai citește despre job-uri și alte ghiduri de fapte bune:
Ghid de fapte bune: cum să faci curat ca un mascul Ghid de fapte bune: cum să faci plajă în parcul IOR ca un sărac Ghid de fapte bune: cum să mănânci supă la plic ca un profesionist Ghid de fapte bune: cum să fentezi canicula Avantajele și dezavantajele unui job de vară, în România Greșelile pe care le fac românii când vor să se angajeze Întrebarea zilei: Cum te înţelegi cu şeful?